Truman Capote - Mic dejun la Tiffany

La data de 3 august 2011, pe acest blog, Ionescu a scris despre un Top 15 al cărţilor sale preferate, top în care s-a regăsit şi Truman Capote - Mic dejun la Tiffany. Am început să citesc cartea cu un mare interes, aşteptându-mă la ceva fenomenal. Nicidecum. Doar o poveste plată, despre o semiprostituată în New York-ul anilor '40-'50. O tânără venită de la ţară şi ajunsă o întreţinută a bărbaţilor cu bani din înalta societate. Stilul ei de viaţă este urmărit de vecinul de deasupra, un scriitor anonim care de fapt spune întreaga poveste pentru cititori. Unele surse spun că respectivul narator este homosexual, eu nu mi-am dat seama de asta, dar este posibil ţinând cont că şi Truman Capote a fost homosexual.

Literatură simplistă şi chiar plictisitoare din punctul meu de vedere, demnă de a fi citită într-un tren de navetişti ca înlocuitor pentru făcutul integramelor. Mult mai mult mi-a plăcut povestea lui Capote despre Marilyn Monroe apărută în volumul Muzică pentru cameleoni. Încerc să îmi imaginez povestea Mic dejun la Tiffany plasată în Bucureştiul anului 2012, cu o tânără venită de prin fundul Moldovei şi ajunsă la terasele de pe Dorobanţi şi locuind într-un apartament scump din centrul civic.

Cu siguranţă iubitorii celei de-a şaptea arte vor recunoaşte figura de pe copertă, celebra actriţă Audrey Hepburn. Iată că în ultima vreme am parte numai de carţi cu coperţi din filme. Am văzut şi filmul mai demult şi m-a lăsat la fel de rece ca şi cartea. Nu mi-a transmis nicio trăire, niciun sentiment.