vineri, 28 decembrie 2012

Casillero del Diablo

Nu sunt un cunoscător al vinurilor, ci mai degrabă un snob care preţuieşte un vin scump. Nu beau vinuri de ţară făcute în curtea omului şi-i privesc cu scepticism pe cei care le apreciază şi se bat cu pumnul în piept spunând că alea sunt cele mai bune vinuri. De Crăciun întotdeauna îmi place să am un vin special pe masă, iar anul acesta am ales Cabernet Sauvignion, Casillero del Diablo. Un vin din Chile cu o poveste care m-a amuzat. Casillero del Diablo înseamnă Pivniţa Diavolului. Acum mai bine de un secol, un proprietar de pământuri şi vii din Chile, pentru a se apăra de hoţii care i-ar fi putut fura vinul, a lansat zvonul că în pivniţele sale sălăşluieşte Diavolul. În timpurile moderne această poveste este folosită în scopuri de marketing. Casillero del Diablo este sponsor principal al echipei de fotbal Manchester United. Pe gâtul sticlei chiar are un cartonaş promoţional cu trei dintre jucătorii lui Man U, însă eu i-am recunoscut doar pe Ryan Giggs şi Rooney.

Am băut vinul în compania cărnii de porc friptă. Mi-a dat senzaţia unui gust vechi de sute de ani, care a adunat putere în tot acest timp. Asta deşi vinul este din recolta anului 2011. Două pahare m-au turtit efectiv, mi-au dat o slăbiciune în tot corpul, dar mi-au lăsat mintea limpede. Mi-am revenit după o oră şi parca aveam mai multă putere ca înainte.

Preţ : 38 lei în Cora. Sticla de 0,75 l.

4 comentarii:

  1. Adică mă privești cu scepticism? Nu m-am bătut cu pumnul în piept niciodată dar îmi place vinul negru de țară. În primul rand nu are sulfiți și alte zăpăceli în el. Nu m-a durut niciodată capul sau stomacul de la el. Chiar și pe cele mai scumpe vinuri din comerț scrie "conține sulfiți".

    RăspundețiȘtergere
  2. corect. si bunica-miu face un vin de mori. pula mea, pot sa beau un butoi intreg din licoarea aia si tot nu ma satur. va zic, asa e de bun. nu stiu ce pune in el, cred ca droguri, sa mor eu.
    must nu mai beau de cand am facut varza toata bucataria fostei mele sefe. si i-am calcat si pisica pe coada. si si pe ea, totodata. si prostul de mine tot mai credeam ca am sanse s-o fut.

    RăspundețiȘtergere
  3. da' odata, de fapt acum doua luni si ceva, am fost la una acasa. si am luat o sticla de vin, clar. s-a apucat ea sa faca friptura la cuptor cu cartofi si salata de varza, ma rog, pana am aprins cuptoru' am lesinat de nervi. si am zis sa bem un pahar de vin pana se face mancarea. da' cu ce sa-l deschizi, ca nu avea un tirbuson in toata casa (statea in chirie). si m-am apucat sa dau cu sticla in perete si dopu' ala muist iesea, da' numai cate putin. si am inceput sa dau mai tare, demonstranda-mi tot odata forta si barbatia. si a iesit cam 60% din dop. prea mult ca sa renunt, prea putin sa-l scot cu mana. si atunci mi-am adunat fortele si intr-o lovitura care se presupunea decisiva, de cel putin 20 de procente progres, am inchis ochii si am lovit puternic. toata sticla a intrat prin perete ca printr-o magie smechera si se mai vedea doar gatul sticlei in mana mea, care era lipita de perete. dopul nici nu se clintise. m-am uitat prin spartura si am vazut niste tevi, umede si reci. m-am prins numaidecat ca era un fel de coloana construita din pereti falsi, dar pula mea, nu era nici un semn, nici o avertizare.
    cu asta mi-am pus-o trei zile mai tarziu, dupa o petrecere.

    RăspundețiȘtergere