marți, 5 mai 2015

Tatiana Tolstaia - Zâtul

Zâtul stă pe crengile copacilor, iar atunci când trece un om prin pădure îi suge toată mintea, iar omul se întoarce aiurea în sat la semenii săi. Asta este o metaforă! Citind cartea vom vedea ce e cu Zâtul. A avut loc un accident nuclear și lumea modernă s-a sfârșit. Au trecut câteva sute de ani de atunci și ne aflăm într-un fel de paleolitic sau neolitic, nu mă pricep exact la perioadele istorice, oricum e clar că omenirea a fost aruncată cu mii de ani în urmă. Moscova, care în prezent se numește Fiodor-Kuzminsk, e un sătuc populat cu tot felul de oameni ciudați a căror principală hrană sunt șoarecii. Tolstaia crează un întreg univers plin de personaje originale și are marele merit de a nu spune doar o poveste gen Stăpânul Inelelor, totul fiind o imensă și superbă alegorie. Iar stilul ei este foarte iscusit și nu avem în față doar o utopie gen 1984, ci o carte originală, poate un fel de comedie neagră pe alocuri, acțiunea debordând de faze amuzante care fac cititorul să treacă în plan secund evenimentele grave la care autoarea face referire. Benedikt este personajul principal și lucrează la un fel de cooperativă care se ocupă cu transcrierea cărților, iar în prezent cărțile sunt atribuite unui singur om, pentru ca ne aflăm în totalitarism, lui Fiodor Kuzmici, slăvit fie-i numele. (Adică acest Fiodor Kuzmici avea cărțile apărute înainte de accidentul nuclear, iar acum îi mințea pe oameni că le-a scris el. Să zicem că lumea acum citea "Cronica păsării arc" și credea că e scrisă de Fiodor Kuzmici). Benedikt duce o viață simplă, ca mai toți guguștiucii (Așa sunt numiți în carte oamenii din popor. Sunt multe categorii în romanul Tatianei Tolstaia: guguștiuci, mârzaci, sanitari, foști, degenerați, aceștia din urmă fiind oameni care au trăit și înainte, iar acum sunt folosiți pe post de cai la căruță/sanie. Amuzanți degenerații, unul dintre ei amintește de marile derby-uri CSKA - Spartak, iar bătrânul degenerat Ioachim, în timp ce trage la sanie, cântă "Hristos a înviat din morți..."), copiază cărți, mănâncă supică de șoarece ori alte bunătăți făcute din șoarece (gheruțele le scuipă în palmă ca pe sâmburii de măslină, ori din ochișorii de șoarece prepară icre), se iubește cu o văduvă, dar deobicei stă trist în izba lui, având grijă ca focul să nu se stingă, pentru că pe urmă trebuie să se roage de fochist să-l aprindă la loc. Acesta este Benedikt din prima jumătate a cărții, iar pe urmă se va schimba total și vom vedea ce înseamnă dragostea pentru cărți și pentru citit.

Scrie pe coperta cărții că Tatiana Tolstaia este strănepoata lui Lev Tolstoi, marele nostru scriitor, cel care a scris Învierea ori Voina i mir. Wikipedia nu spune nimic despre rudenia cu Lev Tolstoi, ci ne spune ca Tatiana este nepoata scriitorului Aleksei Nikolaevici Tolstoi. E asocierea autoarei cu Lev Tolstoi o greșeală din partea Editurii Curtea Veche ori o stratagemă de marketing?

Nu e genul de carte pe care o săruți la sfârșit și nu vei plânge cu ea în brațe, dar este genul de carte eveniment care te bucură la fiecare pagină și care te face să exulți când vezi ce a născocit scriitoarea. Nota 10/10 pentru felul în care este spusă povestea, pentru stilul de mare frumusețe abordat, pentru mesajul transmis cititorului. De fapt asta înseamnă literatură, pentru că povești putem spune cu toții. Cu siguranță o carte de Top 20 all-time. 

17 comentarii:

  1. desigur, alexei tolstoi. autorul romanului aelita. o adaptare radio se difuza la emisiunea exploratorii lumii de mâine, pe programul 3, circa 1986. nu demult am constatat că emisiunea există încă.
    formidabil e zâtul. dacă socoteşti, recomandările bune pe care ţi le-am făcut trec mult de 50 de procente. merg spre 80, zic eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa vedem cum o sa fie Cien anos de soledad in Lunca Dunarii. Astept sa vina comanda de la librarie.net alaturi de The Book of Dog si mult asteptatul roman de debut al lui Murakami.
    Aleksei Tolstoi, care spune wikipedia era unul dintre contii saraciti ai familiei Tolstoi. Da, cartea este extraordinara. Nici nu zici ca e scrisa de o femeie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sesizam o usoara urma de misoginism, Gabriel? :)

      Ștergere
  3. Lev Bătrânul și Alexei Junele au fost rude foarte indepărtate, rude, totuși. Deci Tatiana se trage (vag) și din Lev Bătrânul. Cf. Wiki: Count Aleksey Nikolayevich Tolstoy (1883–1945) belonged to a different branch of the family. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci rude foarte indepartate, nu strabunic si stranepoata cum ne spun cei de la Curtea Veche.

      Ștergere
    2. Asta nu e mare lucru. Sa citesti nuvelele nepotului lui Dostoievski.

      Ștergere
    3. Ce nuvele? Despre cine este vorba? Nu gasesc nimic pe google.

      Ștergere
    4. Te anunt dupa ce imi fac editura :)

      Ștergere
    5. A, buna gluma. Nu m-am prins. :)

      Ștergere
  4. Zâtul e și printre preferatele mele. :) M-a entuziasmat, mai ales că umorul negru din el a fost o surpriză totală după atâtea distopii apăsătoare...

    RăspundețiȘtergere
  5. Excelenta postare, ţine-o tot aşa. De ce nu ai pomenit de foculendri?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, foculeandri. Am uitat. Biata mama a lui Benedikt a murit de la foculeandri.

      Ștergere
    2. Ah, si eu care credeam ca inchirieri microbuse numai trolleaza la greu, nici nu l-am aprobat pe blog :p

      Ștergere
  6. Deci matale nu m-ai aprobat. Sper sa nu ai nevoie de microbus vreo-data.

    RăspundețiȘtergere
  7. Fostu' Ionescu3 iulie 2015, 10:59

    Nu ai pomenit nici de pasărea năpastă, pasărea prințesă, ori vârcolacul copacului, din care bietul Benedikt nu a apucat să mănânce.Amuzanții degenerati sunt plini de haz, căci "degenerații gândesc".Memorabile și scenele în care Fiodor Kuzmici (slăvit să-i fie numele, mulți ani să trăiască!) vine în vizită la fabrică, înmormântarea Annei Petrovna cu moștenirea ei prețioasă (instrucțiunile mașinii de tocat carne), prima vizită a lui Benedikt la viitoarea lui soție, remarcabilă și lovitura de stat cu tot ceea ce a urmat.
    Dincolo de aparențele personajelor găsim un manifest pentru cultură, implicit pentru carte ca și obiect fizic, un mesaj foarte bine venit în zilele noastre pline de e book-uri, holobook-uri,etc.
    Dar până la urmă ce\cine este zâtul? Nu este același pentru fiecare,poate pentru mine este teama de necunoscut de schimbare, dar zâtul din tine este răul pe care nu-l alungi și de care te folosești.
    După incidentul neplăcut cu Stoner acum Gabriel primești aplauze la scenă deschisă. =D>
    (Noua! Ia loc te rog, sa trecem mai departe.)

    "El s-a procopsit cu un Degenerat care se numea Ioachim, un bătran care sufla greu și tușea: pieptul îi hârâia și îi șuiera întruna; picioarele îi tremurau, mergea preț de vreo două garduri, apoi se oprea.
    - hai moșule , hai dă-i drumul, scuipi acasa"


    ... frumos

    RăspundețiȘtergere