luni, 2 aprilie 2012

Yann Martel - Viaţa lui Pi


La noi prima oară cartea a apărut la Humanitas cu mulţi ani în urmă. Cu atât de mulţi ani în urmă, încât toate librăresele râdeau de mine când întrebam dacă au cartea. Nu mai ştiu de ce vroiam să o citesc şi cum am auzit de ea. Credeam că este ceva gen Rain Man, cu un copil autist. În 2012 cartea este editată de Polirom. M-am înşelat grozav în privinţa subiectului şi a personajului principal. Dar nu m-am înşelat asupra calităţii romanului. E grozav. După lectură, căutând pe net, am aflat că a fost distins cu Man Booker Prize for Fiction, ceea ce nu-i puţin lucru.

Pi este un copil indian. Tatăl său este proprietarul unei grădini zoologice în India, astfel încât Pi creşte înconjurat de animale.Dar, pe lângă animale, Pi este pasionat de religie şi-l iubeşte mult pe Dumnezeu. Atât de mult îl iubeşte încât alege să fie în acelaşi timp hindus, creştin şi musulman.Prima parte a cărţii printre altele e o pledoarie pentru credinţa în Dumnezeu sub toate formele sale. Dar tot din prima parte a cărţii aflăm câte ceva despre dresura leilor, ori despre obiceiurile animalelor în captivitate sau în habitatul lor natural. După ce am citit, am început să studiez mitologia indiană (am rămas fascinat de Stăpânul Ganesha, cel cu cap de elefant) şi am urmărit pe youtube câteva dresuri de lei, una chiar nasoală pentru dresori. Partea a doua este diferită complet. Pi e naufragiat în Pacific alături de câteva animale surpriză. Nicidecum nu avem parte de un roman de aventuri pentru adolescenţi, călătoria lui Pi pe ape fiind mai degrabă desprinsă din cărţile mitice din vechimi. Ceea ce se întâmplă este fabulos. Romanul se încheie cu partea a treia, mai scurtă şi mai puţin interesantă, cu Pi salvat (era evident, pentru că romanul e scris la persoana I) în Mexic şi povestind cele întâmplate unor japonezi.

Pe lângă faptul că e foarte frumoasă şi-ţi bucură sufletul, cartea canadianului Martel este aşa, ca o metaforă asupra lumii, de o înţelepciune uşor accesibilă oricui. Să vedem cum o să fie filmul 3D făcut după roman şi programat să apară pe ecrane în decembrie 2012.

18 comentarii:

  1. Mare dezamăgire, credeam că este despre numărul Pi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam ce ai putea citi intr-o carte despre numarul Pi?

      Ștergere
    2. Păi cum π trăia cu prietenii săi sin, cos și tangentă într-un con a cărui arie era rece. Și într-o zi a venit Maya (nemaiputând asculta porcăriile progresive ale lui K) și i-a luat pe toți patru la pieptul său generos daruindu-le caldură țâțească. Și șarpele s-a încolacit pe trunchiul de con de 3,14159265 ori.

      Ștergere
    3. Viaţa numărului Pi - sună foarte interesant

      Ștergere
  2. Eufrosin şi Ionescu sunt personaje de-ale tale, ca şi Maya ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da. Cu totii sunt inchipuiri ale mele. Mai imi dau si eu pe aici mesaje sub diverse pseudonime, ca sa para blogul comentat :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unele pseudonime sunt cam cârcotaşe. Se spune că ne facem autocritica pentru a scăpa de critică.

      Ștergere
  4. io-s ionescu. asa ma cheama, asta mi-e numele, asa imi zice. poate sunt ruda indepartata cu eugen, cu take, cu nae, cu thoma si asa mai departe. sunt ionescu si in acest moment ascult butterfield blues band.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Posibil, dar înclin să-l cred pe tov. Gabriel, pare un personaj de încredere.

      Ștergere
  5. Iar eu sunt Eufrosin Potecă, decedat în data de 10 decembrie 1858. Numele meu e purtat de străzi acum. Și îmi place să îmi fac simțită prezența de dincolo de mormânt între noapte și zi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, străzile sunt ca nişte poteci, mai ales când plouă

      Ștergere
  6. acuma chiar ca-s ruda cu thoma ionescu!

    RăspundețiȘtergere
  7. comentariul mieu cu muie richard parker nu a fost aprobat.

    RăspundețiȘtergere
  8. cum sa fie mai putin interesanta partea 3? e cea mai misto, poate, la egalitate cu partile 1 si 2. e cea care ne lamureste ce s-a intamplat cu adevarat. ne revine in memory o povestire pentru copii a uitatului octav pancu-iasi. 'o poveste caraghioasa'. dar recomand tot volumul. l-am recitit de curand cu mare placere. dupa zeci de ani. http://www.scribd.com/doc/142687940/Tartine-cu-vara-si-vant-Octav-Pancu-Iasi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oho, de retinut aceasta carte a lui Octav Pancu.
      Deci per ansamblu sa inteleg ca ti-a placut Viata lui Pi. Crezi ca este in top 200 all-time?

      Ștergere
  9. top 200? nu stiu. cam dura pana la urma.

    ai vazut film?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu. m-am gandit ca nu are rost sa vad filmul, pentru ca ma va dezamagi. nu e o carte care sa o poti transpune prea bine intr-un film, adica filmul ar parea de aventuri, iar cartea nu e deloc asa.

      Ștergere
    2. ionescuiiiyitteejk'll;oooooooooooooo6 martie 2014, 21:03

      e de ang lee. poate nu va dezamagi

      Ștergere