Mânăstirea Crasna

Probabil multă lume se întreabă ce m-a apucat de scriu așa de mult despre mânăstiri. Nu, nu am devenit habotnic, n-am nici alte probleme care să mă îndrepte spre cele sfinte. Fac de bună voie aceste pelerinaje, pentru că îmi place să văd cât mai mult, să descopăr lucruri noi și interesante, să intru în contact cu tot felul de oameni, să fac poze, să mă culturalizez. Am avut surprize plăcute și surprize neplăcute tot mergând pe la mânăstiri. De exemplu în județul Constanța, la Mânăstirea Dervent am observat în magazinul cu obiecte bisericești suporturi de pahare imprimate cu Mânăstirea. Mai bea omul o bere și pune halba pe suportul sfânt. Prea mult comercialism mi s-a părut. Într-o seară, la Mânăstirea Căldărușani de lângă București, un călugăr s-a luat de mine, spunându-mi: "Dar nu ai altceva mai bun de făcut decât să pozezi pe aici?". Și asta la o oră în afara slujbei, când biserica era închisă, iar curtea pustie. Mă rog, așa ziși oameni sfinți care caută gâlceavă. Dar acum despre Crasna, o imensă surpriză plăcută.

Pe DN1A, după orașul Vălenii de Munte ajungem în satul Homorâciu de unde avem indicator către Mânăstirea Crasna, 8 kilometri, din care 5 pe drum asfaltat, iar 3 pe drum forestier prin pădure. După acești 8 kilometri am pornit-o pe jos prin pădure, pentru că pe un indicator scria că drumul este accesibil doar mașinilor 4x4. După alți 200-300 de metri drumul pentru mașini se termină. Un pod din lemn și frânghie trece un râu de munte, iar pe cealaltă parte găsim o potecă care urcă prin pădure către Mânăstire. Se ajunge după 10 minute de urcuș prin pădure.

Se intră printr-o poartă turn, iar în fața ochilor avem o Mânăstire cât se poate de frumoasă, cu biserică veche, biserică nouă (cu mulți sfinți români în pictură), izvor cu apă, altar în aer liber, dependințe, chilii, loc pentru luat masa, o grămadă de flori, băncuțe, spațiu de odihnă în aer liber. M-a surprins o chestie, nemaiîntâlnită în alte locuri. În pictura bisericii noi am regăsit zodiacul.

Slujba tocmai se termina în timp ce eu căscam gura prin jur,  iar un băiat al locului, ajutor al călugărilor probabil, a venit să mă anunțe că sunt poftit la masă, pentru că așa se obișnuiește sâmbăta. Așadar am mers către sala de mese împreună cu alți călători și pelerini, unde m-am și împrientenit cu câțiva bătrâni veniți de la Brașov. Am schimbat câteva vorbe cu ei până a venit un călugăr ca să ne servească masa. Înainte de a începe să mâncăm, am spus cu toții o rugăciune, de fapt am murmurat după ceea ce spunea călugărul. Masa a constat în ciorbă de văcuță, mazăre cu afumătură de porc, pâine de casă, colivă, cozonac, apă proaspătă de izvor. Dumnezeiesc.

Crasna, impresionabilă nu doar prin faptul că oferă o masă caldă celor aflați în vizită, ci și prin farmecul locației sale aflată pe un deal, în pădure. Pentru că aici este foarte curat și nu găsești urmă de cerșetor sau țigan. Cei 33 de călugări care slujesc aici sunt binevoitori, primitori și permisivi. Vizita a fost o reală plăcere. O delectare. Aici am descoperit un Dumnezeu care te lasă să-i intri în casă îmbrăcat în pantaloni scurți, care nu-ți bagă mâna în buzunar să-ți ia banii, care te hrănește, care e prietenos cu tine, astfel încât pe drumul de întoarcere te simți vesel și cu inima ușoară.

Pentru mai multe imagini vă rog să consultați pagina de pe facebook a blogului. Căutați "Nopti si Zile Blog" pe facebook.