Jocurile Olimpice

Zilele astea mi-am tot amintit chestii de la diverse Olimpiade. Nu neapărat importante, însă pe mine m-au marcat. Nu sunt gânduri legate, ci le-am scris şi eu aşa cum mi le-am amintit.

Am fost crescut într-un adevărat spirit olimpic, nu în sensul că am practicat vre'un sport de performanţă, ci în sensul că de mic am fost obşinuit să urmăresc Olimpiadele şi să mă bucur de ele. Primul contact cu aceste mari competiţii l-am avut înca de la o vârstă fragedă, când nici nu realizam ce se întâmplă în jur. Am avut un urs Mishka (mascota Moscova 1980) din cauciuc şi încă îl mai am şi acum. În 1984, bunicul din partea tatălui mi-a dăruit o superbă şapcă albă Levi's cu Olimpiada de la Los Angeles. Am purtat ani buni acea şapcă. Primele Jocuri Olimpice pe care le-am urmărit au fost în 1988, ediţia de iarnă de la Calgary şi ediţia de vară de la Seul. Pe vremea aceea la televiziunea bulgară. În 1992 bunica din partea mamei mi-a cumpărat un tricou cu Barcelona '92, iar Olimpiada catalană a fost prima de unde îmi mai amintesc câteva ceva, mai ales că la basket a participat celebrul Dream Team 1, cu Michael Jordan, Magic Johnson, Karl Malone, John Stockton sau Larry Bird. Îmi mai amintesc şi duelul de la săritura în lungime dintre legendarii Carl Lewis şi Mike Powell, dar şi faptul că pugilistul Felix Savon a cucerit primul său aur olimpic. Savon şi-a apărat titlul şi la Atlanta '96 şi la Sydney 2000. În 1996 eram la o petrecere alături de colegii din liceu şi pe la 2-3 dimineaţa trebuia să lupte Felix Savon. Ţin minte că m-am retras de unul singur într-un dormitor şi am urmărit meciul. Nu auzise niciun coleg de Felix Savon. Jocurile din 2000 au fost excelente pentru români, care luau aur după aur. Diana Mocanu la nataţie, proba de spate, era imbatabilă. Pe urmă n-am mai auzit nimic despre ea. Şi la gimnastică curgeau medalii şi la canotaj. În acele vremuri era ceva obişnuit să luăm aur pe echipe la gimnastică şi aur la 8+1 rame. La Londra 2012 ne vom bucura şi cu bronzul în aceste probe. În 2008 a fost Beijing, iar eu mi-am luat concediu pe întreaga perioadă a jocurilor. Ştiu că au fost zile în care nu ieşeam din casă, doar dormeam, citeam şi mă uitam la competiţii. Pe timpul jocurilor din 2008 am citit unul din romanele mele preferate, Eşafodul lui Cinghiz Aitmatov. Iar într-o zi, plictisindu-mă de singurătate, am luat trenul şi am mers la un prieten de-al meu, Petrov, la care am stat o săptămână şi am văzut la el Olimpiada.

Gimnastica a fost mereu printre favoritele mele la Olimpiadă, mai ales în vremurile când comenta Ţopescu. Îmi plăcea mult cum făcea el calculele şi cum se bucura: "Ne trebuie un 9,912 pentru a termina pe primul loc, aşteptăm rezultatele......9,937 pentru Gina Gogean. Suntem campioane olimpice. Bravo fetelor!". Dar şi atletismul comentat de Andy Vilara, nu de Dumitru Graur care a rămas în istorie cu celebra replica : "Va naşte o fiinţă vie" referindu-se la Alina Astafei, medaliată cu argint în 1992 la săritura în înălţime.

 La Olimpiadă până şi tirul mi se pare spectaculos, sau competiţiile de scrimă unde niciodată nu reuşesc să văd care pe care împunge. Mă uit de asemenea cu interes enorm la sărituri în apă, înot sincron sau voley. De neuitat replica celebrului Bogdan Stănculescu, care comenta finala olimpică la tenis de masă dintre Suedia şi China: "Se joacă ca la All Star Game!". Un singur sport nu îmi place să urmăresc la Olimpiadă. Fotbalul.