sâmbătă, 1 decembrie 2012

Sofi Oksanen - Vacile lui Stalin




















Sofi Oksanen este bisexuală. Asta înseamnă că întreţine raporturi sexuale atât cu bărbaţii, cât şi cu femeile. Este pe jumătate estoniană, pe jumătate finlandeză. Născută în 1977. I-am căutat poza pe google imagini şi îmi place de ea. Pe lângă toate astea e şi o scriitoare bună. Vacile lui Stalin este primul ei roman. Nu e la fel de bun ca Purificare, însă pot spune că e o carte extrem de interesantă, în mare parte autobiografică.

Capitolele romanului încep cu anul în care se petrece acţiunea. Astfel avem prezentul cu Anna care suferă de grave disfuncţii digestive şi psihice, anii '70 cu Katariina care cunoaşte un finlandez în Thalin, anii '40-'50 cu bunicii Annei şi sovietizarea Estoniei. Povestea unei estonience care emigrează în Finlanda, modul în care sunt priviţi estonienii de finlandezi pe vremea URSS-ului, paralele între actuala Estonie şi Estonia Sovietică, poveşti din îndepărtata Siberie şi lagărele de muncă, ori poveşti cu prostituate la Moscova sau informatori KGB. Cartea emană cumva şi un iz de melancolie după Estonia comunistă, după vremurile trecute. Multe pasaje din carte nu au nimic în comun cu Finlanda-Estonia-URSS, comunism, capitalism, ci seamănă mai degrabă cu scrierile lui Chuck Palahniuk, prezentând-o pe Anna care mănânca până vomită, care şi-o trage cu diverşi ca o ciudată, cu frământările ei de nebună, de estoniano-finlandeză.

Nu e o carte filozofică care să te pună pe gânduri, dar este o carte cât se poate de reală, o carte de istorie un pic nuanţată, o carte dură. Aştept cu nerăbdare ca cei de la Polirom să publice romanul lui Oksanen din 2012, Când au dispărut porumbeii.

7 comentarii: