Compania m-a trimis împreună cu alţi cincizeci de colegi într-un team building (construire de echipă) pe litoralul Mării Negre, în satul Costineşti. Transportul a fost asigurat de un autocar modern, marca Mercedes, cu toate dotările incluse. Mijlocul verii, soare, apă, un week-end întreg la dispoziţie pentru relaxare şi pentru ca noi să ne cunoaştem mai bine, să devenim prieteni şi astfel să lucrăm mai bine aducând beneficii companiei.
Costineşti este de fapt un sat combinat cu o staţiune. Mi-ar fi plăcut să vin aici în urmă cu şaizeci de ani când probabil nu existau hoteluri, camping, tonete unde se vinde shawerma, discotecă zgomotoasă, manele, ţigani care vând răcoritoare pe plajă. Nici epava nu cred că exista atunci, iar totul era învăluit în mult mai multă linişte şi sălbăticie. Oamenii care nu trăiau la mare ajungeau foarte rar să o vadă, iar sătenii de lângă mare nu vedeau niciodată străini pe uliţele pline de praf ale satului. Cu aceste gânduri am ajuns în Costineşti, vineri seara impreună cu alţi cincizeci de colegi, băieţi şi fete. În team building.
Am fost repartizat în cameră cu un coleg pe care-l cunoşteam prea puţin. Ajunşi în cameră a scos o sticlă de whisky Cutty Sark şi a vrut să mă servească, însă cum nu mi s-a părut o idee buna să beau whisky cald şi cum nici nu mâncasem nimic înainte l-am refuzat. El şi-a turnat în paharul din camera hotelului, s-a aşezat pe marginea unuia dintre cele două paturi şi a început să bea. Când am coborât cu toţii la masă, el nu a dorit să coboare. De fapt nu l-am văzut pe parcursul întregii seri, iar mult mai târziu în jurul orei două noaptea, când m-am întors în cameră, el lipsea. Geanta lui era la locul ei în dulap, iar din sticla de whisky lipsea puţin, semn că nu băuse mult după plecarea mea.
Eu am coborât în sala de mese şi m-am aşezat alături de ceilalţi la una dintre cele patru mese lungi. Am mâncat o porţie de chifteluţe marinate şi una de macaroane cu brânză dulce şi stafide. La sfârşit am băut o cutie de Pepsi, după care am ieşit pe terasa hotelului şi am început să joc rummy cu câţiva colegi de birou. După ce am terminat jocul m-am întors în restaurantul hotelului care fusese transformat într-o mini discotecă. Am cerut chelnărului o bere Estrella Damm şi am privit o vreme la lumea care dansa. După ce am terminat berea am dansat şi eu alături de colegii mei, iar după o oră am urcat în cameră. Fiind singur m-am uitat un pic la televizor şi am adormit. M-am trezit în jurul orei 8. Colegul nu venise în cameră, patul său era neatins. Am făcut un duş, m-am spălat pe dinţi şi am coborât pentru micul dejun.
Doar o parte din colegi erau la masă. Mulţi incă nu se treziseră, probabil bând şi petrecând mult în noaptea precedentă. Am mâncat omletă cu caşcaval, două felii de pâine cu unt şi miere de albine, am băut două căni mici de ceai verde. Între timp a apărut şi colegul meu de cameră care după ce a salutat s-a scuzat pentru că nu participase alături de noi la seara precedentă, motivând că a fost obosit şi s-a culcat imediat ce a ajuns la hotel. A început să mă bage la bănuieli.
Am mers cu toţii la plajă. Nu mi-au plăcut niciodată chestiile astea organizate şi nici excursiile de grup. Sunt genul de om care se suie în maşină şi conduce de unul singur de la Bucureşti la Arad sau care de Revelion stă confortabil în canapeaua sa şi urmăreşte de unul singur pentru a zecea oară Fight Club. Aşa cum oamenii normali suferă de singurătate când sunt singuri, la fel sufăr şi eu când sunt în preajma multor oameni. Dar ştiu să mă comport bine în asemenea situaţii, aşa că am participat la jocul de voley, la cel de fotbal, chiar am făcut şi un mic concurs de înot în mare.
Peste masa de prânz m-am gândit să sar. Am pornit singur prin sat, gândindu-mă să fac câteva poze. În afara unei căruţe trasă de un măgar, venită parcă din trecut, nu am observat nimic interesant. M-am întors la hotel şi după cum mă aşteptam n-am găsit pe nimeni în cameră. Am dormit până la masa de seară.
După cină majoritatea colegilor au ales să meargă într-un club. Eu m-am întors în cameră, am băut un pahar de whisky din sticla colegului, care rămăsese neatinsă din seara precedentă, după care am decis să mă duc de unul singur pe coastă, urmănd drumul ce iese din sat. Trecuse de ora 22, era o seară plăcută şi călduroasă, căutam puţină linişte.
Ai făcut pipi în mare?
RăspundețiȘtergereExcelent, diplomate! Un schimb de linkuri nu facem si noi, ca baietii ;)?
RăspundețiȘtergere@ Eufrosin : nu prea imi place sa fac asta.
RăspundețiȘtergere@ Don : excelente desene ! esti de nota 10. te-am bagat la blogroll si astept sa continui.
:)) Cine e Don?
RăspundețiȘtergereDon Jim? Citizen?
Unul dintre ei doi in orice caz :)
RăspundețiȘtergereEu as paria pe Jim :D
RăspundețiȘtergere