Străina de la metrou

Panoul care anunţă timpul ce a trecut de la ultimul metrou plecat din staţie arată 0:00. Au trecut 10 minute, dar nu poate afişa patru cifre, după 9:55 resetându-se. La fel s-a întâmplat la Olimpiada Montreal 1976 când Nadia Comăneci a obţinut pentru prima oară o notă de 10 şi a dat afişajul peste cap.În staţie este curent şi cu toate astea miroase a închis. Luminozitatea este slabă, tocmai bună pentru a putea urmări pe ecranele scumpe ale televizoareleor lcd atârnate în număr mare de tavanul staţiei. Lumea se întoarce de la serviciu obosită şi fără chef. Tristeţea domneşte pretutindeni. Într-un târziu vine metroul.

Mă înghesui în vagonul plin ce miroase a transpiraţie şi a oameni murdari.Lângă mine este o fata care vorbeşte la telefon. O aud perfect. Are cam 1,55 înălţime, este îmbrăcată într-o rochie de vară cu decolteu. Fiind cu mai bine de 30 cm mai înalt decât ea îi pot vedea de deasupra ţâţele. Ţâţe medii spre mici.Vorbeşte plăcut şi îngrijit, cu acel accent moldovenesc de care nu scapi după o viaţă întreagă locuită în Bucureşti.

- Auzi, tu ? Ce vreţi să vă gătesc ? O să fac ţaţichi cu ceva cărniţă şi salată de ţelina. Da. Salată de ţelină cu pui. E, ştii că-mi place să fac d'astea. O să fac oricum trei feluri. Deci ţaţichi, ţelină şi mai ce ?

Pierde semnalul, dar reapelează. Are un telefon modern, LG cu screentouch. Işi ridică privirea spre mine pentru câteva fracţiuni. Are o faţă de păpuşă a anilor '50, blondă cu ochi albaştri. Păpuşile cu care se jucau copiii pe vremuri sunt diferite de păpuşile moderne. Păpuşile părinţilor noştri erau grase şi cu părul cârlionţat, în timp ce Barbie e slabă şi are părul drept. De fapt şi femeile s-au schimbat.Acum câteva zile m-am uitam la un film cu concursul Miss America Nude 1973. Toate femeile aveau coafură permanent şi absolut toate aveau par în zona de deasupra vaginului. Aşa era moda atunci, dar acum majoritatea femeilor se rad în zona pubiană.

- S-a întrerupt, tu. O să fac şi tort. Nu,nu. Cadoul mâine îl primesc. Azi mi-a dat Dana o poşetă şi o curea. Da, e faină poşeta. Auzi ? Fac nişte pârjoluţe ? (pronunţă foarte comic. ceva de genul pârjoluţi, cu accent prelung pe i). Pârjoluţe cu ţaţichi merg bine.

Am încercat dar n-am reuşit să-mi imaginez acest fel. Pârjoluţe cu ţaţichi. Am vrut să o apelez pe tânăra domnişoară şi să-i dau reţeta mea de Jambalaya, dar mi-am spus că nu se cuvine să mă bag în vorbă. Ar fi crezut că vreau să o agăţ sau că sunt cine ştie ce maniac sexual. Metroul nostru a ajuns la destinaţie. A coborât în faţa mea. Purta pantofi cu toc care păreau mari pentru ea. În mână avea o geantă şi o sacoşă de cadou unde probabil era poşeta şi cureaua. Pe scara rulantă era aglomerat. A intrat pe partea stângă, chiar in faţa mea. Pentru o secundă a staţionat pe partea stângă, apoi văzând că partea dreaptă este ocupată a început să urce. Un gest demn de apreciere. La suprafaţă am luat-o pe drumuri diferite. Regret că nu am fost poftit şi eu la ziua ei.