La muncă, într-o zi oarecare, vine momentul pauzei de prânz. Mă aşez singur la o masă liberă şi încep să tai roşiile pentru salată. După o vreme vin patru colegi de la un alt departament, trei băieţi şi o fată. Se aşează şi ei cu mine la masă.
- Gabi, tu ai blog ? mă întreabă unul dintre băieţi.
- Da, am blog. Mă citeşti ?
- Da. Tot am citit. Scrii foarte bine.
Apoi se întoarce către fată :
- Ai citit şi tu ?
- Am citit puţin, răspunde fata sfioasă.
- Ţi-a plăcut ?
- Da, şopteşte fata.
M-am simţit măgulit. Nu mă aşteptam ca lumea să citească poveştile mele, în orice caz nu aşa multă lume. În continuare băiatul care mă citeşte le explică celorlalţi doi băieţi (care nu mă citesc) că pe blogul meu sunt reţete de mâncare, poveşti şi chiar bancuri.
- Hai să-ţi zic şi eu un banc pentru blog atunci, mi se adresează unul dintre băieţii care nu mă citeşte.
- Da. Spune-mi să vedem dacă e bun.
- Păi era un schelet şi intră într-un bar. Se duce la barman şi cere : "Dă-mi şi mie o bere şi un mop."
- Aha, spunem noi ceilalţi de la masă.
- Păi asta e tot.
Trebuie să recunosc că n-a fost un banc rău.
zi-le ca esti chiar personaj de roman, Moshule! :))
RăspundețiȘtergerehttp://morom3t3.wordpress.com/2010/07/11/dedicatie/
RăspundețiȘtergere