Team building (partea a doua)

Am coborât cu liftul cele trei etaje, gândindu-mă la perspectiva unei seri liniştite. Am venit în team bulding la insistenţele şefilor, iar acum parcă îmi pare rău. Speram să-mi limpezesc puţin gândurile plimbându-mă departe de oameni şi de tumult.Ieşind înspre mare, m-am întâlnit cu una dintre colege. Stătea singură pe bancă şi părea că se gândeşte departe. Nu vorbeam foarte des cu ea la muncă, poate doar lucruri de complezenţă.
- Bună, am salutat-o, însă nu m-am oprit.
- Hei, mi-a răspuns ea. Ce faci ?
- Nimic. Mă plimb.
- Unde vrei să mergi ?
- Nicăieri, i-am răspuns. Nu aveam chef de conversaţie.
- Pot veni şi eu ?
Nu a aşteptat răspunsul meu. S-a ridicat şi am început să mergem împreună. O vreme în jurul nostru s-a auzit muzica şi gălăgia cluburilor de lângă plajă. Lume pestriţă, oameni pe jumătate beţi, femei pe jumătate goale, o atmosferă decadentă amestecată cu briza mării. Am mers tăcuţi o bună bucată de drum, până la ieşirea din localitate unde am urmat drumul de coastă. Jos în dreapta noastră puteai să cobori pe plajă şi la mare, în stânga era un lan de porumb, iar după se afla calea ferată.

Până la urmă era o companie plăcută şi nu-mi părea rău că venise cu mine. A început să-mi povestească despre familia ei, despre problemele de acasă. Este foarte ciudat cum oameni cu care nu ai schimbat decât un salut işi pot deschide astfel inima, vorbindu-ţi deschis despre tristeţile şi lucrurile care îi frământă. Avea sufletul greu şi se simţea din vocea ei faptul că era afectată. Mergeam încet pe drumul plin de praf, iar liniştea deplină din împrejurimi era întreruptă doar de sunetul valurilor ce se spărgeau de ţărm. La un moment dat a trecut un tren de noapte şi pentru puţin timp a luminat drumul nostru. Mirosul garniturii de tren s-a amestecat cu mirosul sărat al mării. Am coborât spre mare, pe o potecă plină de ciulini. Sirena locomotivei s-a auzit undeva în depărtare.

Plaja era neamenajată, însă printre pietrele aduse de mare se găseau şi porţiuni cu nisip fin. Ne-am aşezat pe un colţ de stâncă şi ne-am continuat discuţia, adică ea vorbea şi eu o ascultam. Îmi părea bine că ne aflăm aici. Colegii noştri acum dansau prin cine ştie ce discotecă şi probabil erau deja beţi. Eram singuri pe o suprafaţă destul de mare. În depărtare, pe mare, se zăreau luminile unui vapor. Am întrebat-o :
- Nu iţi este frică să stai singură aici cu mine ?
- Nu. Nu îmi este.
- Probabil par inofensiv, i-am spus. Nimănui nu-i este frică de mine. Reprezint o garanţie.
Am încercat să-i explic că multe fete nu s-ar gândi să facă sex cu mine şi că mă consideră mai degrabă o ciudăţenie. Cred că explicaţia mea a impresionat-o şi poate că şi pe fondul labilităţii ei psihice datorată problemelor pe care le are mi-a spus :
- Eu aş face sex cu tine.
- Hai să facem atunci.
- Ai analizele făcute la zi ? Nu ai vreo boală, nu ?
- Nu, nu am. Tu eşti în regulă?, am întrebat-o şi eu mai mult de formă.
- Da.
Un avion brăzda cerul senin de noapte dar fără lună. Ne-am dezbrăcat şi a dorit să stea deasupra. Nu pot spune că avea un corp frumos cu forme apetisante, dar mi-a plăcut mult experienţa. După ce am terminat am stat mult timp unul lângă celălalt ascultând marea tăcuţi.


~ ~ ~ ~ ~


Colegul meu de cameră işi termină povestea şi goli ultimele picături din sticla de Cutty Sark în cele două pahare de pe măsuţă. Acum mi-era totul clar, ştiam de ce lipsise. Am stat o vreme tăcuţi, terminând de băut whiskyul. În sinea mea m-am bucurat pentru el. Era un băiat retras, despre care colegii nu ştiau foarte multe. Bravo lui că a mers în team building şi a avut parte de o asemenea experienţă. Sâmbătă seara am fost şi eu poate prin locurile unde fusese el cu colega însă în afara unor câini care m-au lătrat nu am văzut nimic notabil.

Ne-am strâns amândoi lucrurile de prin cameră şi am coborât în faţa hotelului unde autocarul ne aştepta. Am pornit spre Bucureşti, însă n-am mai vorbit cu colegul meu de cameră, eu stând cu alţi colegi.

Colega despre care mi-a povestit s-a căsătorit anul următor cu iubitul ei cu care era din liceu, iar colegul meu de cameră a plecat chiar în toamna aceea la un alt loc de muncă. Nu am mai păstrat legătura cu el.