Amos Oz - Să nu pronunţi : noapte

O carte cumpărată întâmplător, la nimereală şi care probabil va fi cartea anului 2010 pentru mine. Mă aflam într-o librărie împreună cu o colegă cu gând să cumpărăm cadou o carte pentru şefa noastră (până la urmă am cumpărat două cărţi. colega a ales "De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă", iar eu am ales "Cronica păsării arc"). Şi pentru că aproape de fiecare dată când cumpăr cadou pentru cineva îmi place să-mi fac şi mie un cadou, am ales această carte despre care nu ştiam absolut nimic, iar despre autor, cu numele său ce mă duce cu gândul la poveşti cu vrăjitori, am crezut că este din Statele Unite.

Amos Oz este israelian, iar cadrul romanului este un mic orăşel situat în apropiere de Beersheba. Principalii protagonişti, un cuplu format dintr-un inginer în jurul vârstei de 60 şi o profesoară de literatură cu 15 ani mai tânără. Acţiunea se petrece în jurul construirii unui sanatoriu pentru narcomani, însă nu acţiunea este importantă la această carte. Amos Oz intră foarte adânc în sufletele celor două personaje principale, în relaţia lor. Capitolele se succed într-un mod interesant, personajele principale işi expun pe rând gândurile şi sentimentele , iar un narator se intercalează între ei cu capitole ce oferă o viziune de ansamblu mult mai precisă.Teo şi Noa sunt meditativi, uniţi într-o dragoste tristă şi ciudată. Stau pe rând pe balconul apartamentului lor şi privesc nopatea deşertul, evocă trecutul şi privesc parcă fără îndrăzneală spre viitor. Amos Oz este atent la fiecare detaliu, descrie totul foarte amănunţit, cadrele se succed lent şi sunt foarte interesant de urmărit din perspective diferite.Per total o carte de mare fineţe, cu multă tristeţe pe alocuri, dar şi amuzantă câteodată, cu sexualitate cuminte, foarte multă psihologie şi descrieri superbe.