luni, 23 mai 2011

Delegaţia. Capitolul I

De aproape cinci ani lucrez la o instituţie de consultanţă financiară. În fiecare zi fac aproape acelaşi lucru, adică încep programul la ora 9 şi după ce beau o cană de ceai verde, dau sau primesc telefoane şi mailuri de la clienţi, încercând să răspund solicitărilor cât mai repede şi cât mai bine. Până după 18:30, sigurul moment liber din zi este pauza de masă care durează o oră, jumătate pentru plimbatul prin parcul din apropierea clădirii unde lucrez, jumătate pentru masă, deobicei la Wendy's. A doua parte a zilei este identică cu prima, doar stau în faţa unui computer şi a unui telefon. La început mi-a plăcut ceea ce făceam, dar după o vreme a intervenit plictiseala şi plafonarea. În ultimul timp ajunsesem să stau numai cu ochii pe ceas, aşteptând să se facă ora de plecare în pauza de masă sau ora de terminare a programului. Nu îmi mai plăcea nimic şi totul mi se părea o corvoadă, dar nici nu puteam renunţa la serviciul pe care îl aveam, în perioada crizei financiare, găsindu-se greu un loc de muncă plătit decent.

În una din zile, în timp ce stăteam privind în gol şi gândindu-mă la cu totul alte chestiuni decât cele legate de serviciu, am primit un mail de la şefa mea, doamna Ana, o femeie în jurul vârstei de 35 de ani. În mail mă întreba dacă doresc să particip la o sesiune de training a unor angajaţi noi din provincie. Gândindu-mă că voi schimba atmosfera şi că voi călători pe banii firmei am acceptat, răspunzându-i afirmativ la mail. A doua zi am fost chemat în biroul doamnei Ana pentru detalii.

În biroul doamnei Ana ar încăpea lejer şase angajaţi normali, dar ea fiind şefă nu-l împarte cu nimeni. Aici aerul este mult mai rarefiat, poate de la planta gen palmier care stă într-un hârdău uriaş în unul din colţuri, ori poate de la instalaţia de aer condiţionat care emană un vânticel plăcut ca briza mării seara, într-o ţară tropicală. Pe unul dintre pereţi se află un televizor LED care mă face să o invidiez din toată inima pe doamna Ana. Mereu mi-am dorit un televizor la locul de muncă pentru a putea urmări meciurile din timpul zilei la Campionatul Mondial de Fotbal. În spaţiul de lângă televizor este un acvariu cu peşti multicolori. Apa peştilor este foarte curată, probabil femeia de serviciu trudind din greu pentru asta.
- Ia loc te rog, îmi spune doamna Ana, fără să se uite în mod special la mine. Vrei să bei ceva?
- Mulţumesc, aş vrea, îi răspund.
Întotdeauna îmi place să-mi iau prin surprindere interlocutorii prin faptul că răspund afirmativ la întrebarea lor de complezenţă prin care încearcă să ofere băutură sau ceva de mâncare. Majoritatea oamenilor se aşteaptă să refuzi şi sunt într-o oarecare dificultate când le accepţi oferta. Totuşi, doamna Ana mă îndrumă către minifrigiderul din spatele biroului. Constat că are şi bere înăuntru. Oare cine ar bea bere într-o companie multinaţională importantă? Aleg un suc de portocale, iar până să mă duc la loc trag cu ochiul la monitorul şefei.
- Trebuie să aşteptăm puţin. L-am chemat şi pe Sebastian. O să plecaţi amândoi.
- Adică Sebi? Colegul de la etajul doi?, întreb eu curios. Îl cunoşteam bine pe Sebi, câteodată dimineţile întâlnindu-ne la metrou în drumul spre muncă. Alteori mâncam împreună la Wendy's.
- Da, el este, confirmă şefa nedezlipindu-şi ochii de la monitor.

Aproximativ zece minute, până când Sebi a bătut la uşă, nimeni nu a mai zis nimic. Eu am băut în cea mai deplină linişte două sucuri de portocale, iar doamna Ana a continuat să urmărească pe monitorul de 22 inch filmul Black Swan, fără sunet. Doamna Ana este o femeie mică de înălţime (poartă întotdeauna tocuri, probabil pentru a se impune. cred că fără tocuri ar avea 162 cm înălţime) şi slăbuţă, poate atipică pentru o şefă. Nici măcar nu este doamnă, nefiind măritată, dar noi, angajaţii, aşa ne-am obişnuit să-i spunem. Are momente când este o adevărată scorpie, dar şi momente, mai puţine ce-i drept, când se arată binevoitoare. Deobicei păstrează distanţa cu subalternii, însă acum probabil am prins-o într-o pasă mai bună. Tocmai când mă pregăteam să merg după al treilea suc de portocale a intrat Sebastian, sau Sebi cum îl alintăm noi, care a refuzat trataţia cu băutură din partea şefei, astfel încât am intrat în miezul problemei. Urma să plecăm a doua zi cu trenul la Craiova pentru o săptămână, acolo urmând să preluam o grupă de angajaţi noi cărora le vom da câteva explicaţii cu privire la companie şi la procedurile sale. După ce am stabilit tot ce trebuia făcut, am primit banii de diurnă şi am părasit biroul doamnei Ana, care probabil era nerăbdătoare să continue filmul.

Mi-am dat întâlnire cu Sebi a doua zi dimineaţa în faţa Gării de Nord, şi pentru că programul de lucru se încheiase de puţin timp mi-am strâns lucrurile şi am ieşit din companie.

22 de comentarii:

  1. "Apa peştilor este foarte curată, probabil femeia de serviciu trudind din greu pentru asta." - nu cred ca munceste foarte mult, trebuie sa schimbe cel mult 30% din apa, o data pe saptamana :)

    avem si noi acvariu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @bhuttu : pe cine sa fut? pe sefa? ai innebunit?

    @child : da? imi imaginam ca pestii sunt foarte greu de intretinut. doar fac caca tot timpul in apa aia. eu am avut niste iepuri si tare mi-a fost greu sa fac curat dupa ei. nu stiam ca pestii sunt mai curati decat iepurii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai trebuie sa aiba si pesti sanitari acolo... am vazut ca aia mananca "cacao"

    Probabil ca pe FC, Bhuttu iti zicea mereu ca iti bati maimuta. Acum ca te-ai insurat, te crede Casanova. :))

    Doamna Ana, stiu ca cititi aici (poveste lunga). Va pot spune ca Gabriel e un baiat gigea ce merita o avansare si un mic TV acolo-sa, intr-un colt al noului birou, sa n-adoarma nu se plictiseasca. Eu am biroul la fel ca al dvs, deosebirea constand in faptul ca n-are acvariu, TV (nu ma intereseaza flecarelile) si ca, in loc de palmier, am un trandafir japonez. A!... si n-am frigider cu sucuri si bere ca noi, oltenii, obisnuim sa bem doar vin, iar cum asta ia mintile repde, se-ntelege...
    O zi buna! :D

    RăspundețiȘtergere
  4. da, oribile, dar iepurii au personalitate. personalitatea se duce pe un drum foarte lung.

    RăspundețiȘtergere
  5. Suc!?!?! Eu în locul tău luam o bere... În felul ăsta după 2-3 beri ai fi fost mult mai comunicativ și ai fi întrebat-o pe șefa când te invită la o saramură preparată din delicioșii pești din acvariu... Poate după saramură se mai destindea, cobora după tocuri și îți făcea un sex oral stând în picioare....

    RăspundețiȘtergere
  6. e... cum e 1q84?

    si de ce nu renunti la moderarea comentariilor? probabil nostalgii dupa vremea cand erai admin pe diverse forume si iti petreceai timpul analizand cine se logheaza, la ce ore, de pe ce i.p., cine intra nelogat etc etc

    RăspundețiȘtergere
  7. in tipla, frumos ambalata. si 25 lei/volum ca am luat-o de la targ. la librarie e 30.

    daca n-as modera comentarile te-ai cruci de ceea ce scrie unul din prietenii tai de pe fosta moco.

    RăspundețiȘtergere
  8. ai ajuns la bookfest sa inteleg? trebuie sa merg si eu, poate in week-end. am auzit ca au la nemira un tron precum cel din seria lui george r r martin :D

    RăspundețiȘtergere
  9. am fost azi, in prima zi. pentru a evita agomeratia si in speranta ca voi gasi cateva carti mai rare pe care le caut demult. una era Teodosie cel Mic a lui Razvan Radulescu, alta o carte la care face referire si prietenul tau din Cluj pe blogul personal. Norman Mailer - Cei goi si cei morti. nu le-am gasit.
    in schimb am luat 3 carti de la Humanitas pe langa cele doua volume de 1q84.
    foarte rar citesc carti publicate in afara editurilor polirom si humanitas.

    RăspundețiȘtergere
  10. da, nu esti un adept al cartilor publicate la alte edituri. astfel, numai de la rao ai ratat dintr-un foc 'conversatia la catedrala', 'catch 22', 'gaspar, mechior & balthazar' si ma opresc aici cu exemplele.

    si la mine tot in tipla.

    gabriel, eu am avut putini prieteni pe moco si din ce stiu, nici1 nu citeste superblogul.

    child: era 1 tron acolo, facut din sabii. fix asta cred ca e: http://3.bp.blogspot.com/-Th9q-2dgz4M/TanTvxNdpCI/AAAAAAAABlU/gjmW-X9q71Q/s1600/blog+throne.jpg dar pentru noi, george martin este unul din cei cativa denumiti al 5lea beatle.

    RăspundețiȘtergere
  11. rao sunt foarte scumpi. nu-mi permit carti de la ei. in afara de 5 romane de la Marquez nu imi amintesc sa fi citit ceva de la ei. iar Marquez mai citeam, dar mi se pare aberant sa ceri 40 lei pentru o carticica de 200 pagini.

    RăspundețiȘtergere
  12. banuiesc ca erau jumate de pol, nu stiu, de ce sa zic.
    mai pustiu ca niciodata la bookfest, nu? ce misto era la teatru, asa, inghesuit si canicular. iti spun, baiete, dupa ce vizitam targul mergeam la motor la o bere (fara sa stiu ca in scurt timp acolo se va petrece all star gameul intalnirilor forumizdice) si alea erau cele mai bune beri. dar si anii trecuti, la romexpo, era mai plin.

    RăspundețiȘtergere
  13. exact pe tronul ala vreau si eu sa fac o poza :D

    a fost fratele meu la targ si s-a intors cu vreo 10 carti; eu sunt falita dar voi cere o sponsorizare si voi trece si eu pe-acolo in weekend. poate voi scrie pe blog despre ce gasesc pe-acolo, daca imi revine cheful de scris :)

    RăspundețiȘtergere
  14. lucius shepard - vanatorul de jaguari, jack mcdevitt - exploratorul (ambele de la nemira), abel posse - demonul, yasushi inoue - cupa de clestar, kadare - accidentul, antonio lobo antunes - arhipeleagul insomniei (raftul denisei), eiji yoshikawa - musashi + 1 carte in franceza si una in engleza (flaubert + moby dick)

    kadare m-ar interesa, la o prima vedere

    RăspundețiȘtergere
  15. pe kadare si pe inoue ii am si eu. sunt fan raftul denisei :)

    RăspundețiȘtergere
  16. lasa bre, moshule, lasa mocofanii sa scrie. acum ca a murit Moco, ai acum posibilitatea sa ii fidelizezi aici. Mai dau si eu un cap(mic) in gura... :))


    pe mine ma enerveaza cel mai mult cand trebuie sa bag codul ala din imagine, ca sa se posteze comentariul.

    RăspundețiȘtergere
  17. cine ar fi crezut ca acest serial nu se va sfarsi nici la mijlocul lui septembrie?

    RăspundețiȘtergere
  18. o, dar s-a terminat. sfarsitul e ca la romanele lui murakami.

    RăspundețiȘtergere
  19. s-a terminat o pula. ii fac eu capitolul urmator

    RăspundețiȘtergere
  20. da,da. ca la star wars. continuarea facuta de fani.

    RăspundețiȘtergere