Elena Bociorişvili - Povestea unei fete şi a unui pian cu coadă

O cărticică tare plăcută care pe fondul poveştii unei tinere ce încearcă să se mărite, prezintă într-un fel amuzant satiric viaţa oamenilor din Republica Socialistă Sovietică Georgiană. Gruzinii mănâncă şi beau mult, făcând o petrecere din orice, asta chiar dacă icrele au dispărut din magazine, iar americanii le trimit pui congelaţi care se destramă în apa fiartă. Protagonista romanului merge cu trenul împuţit la rudele de la ţară, pe fondul creşterii economice se mută de la casa cu budă în curte într-un apartament cu wc înauntru, termină facultatea şi se angajează la un institut unde nu face nimic. Viaţa se scurge molcom, Stalin moare, Brejnev e la putere, preşedinţii se succed, vine Gorbaciov. Cel mai interesant moment al cărţii, după mine, este acela când fata este dezbrăcată şi suită pe pianul cu coadă, iar un tânăr îi desface picioarele şi se uită în vaginul ei.

Dincolo de stilul amuzant în care autoarea îmbracă faptele, cartea este una serioasă, realizând o frescă a vieţii în comunism infinit mai bună decât ceea ce a realizat Hertha Muller în romanul "Încă de pe atunci vulpea era vânătorul" (tot nu-mi explic Nobelul prmit), dar reprezintă şi o poveste frumoasă despre viaţă pur şi simplu. Iar pentru mine a fost o dovadă că şi femeile ştiu să scrie literatură, deşi numărul lor este foarte, foarte mic.