luni, 27 august 2012

J.D. Salinger - De veghe în lanul de secară





















Doream să citesc cartea asta încă din liceu, când profesoara de engleză ne-a descris-o elogiativ. The Catcher in the Rye. Romanul adolescentului de pretutindeni. După 15 ani de la terminarea liceului am pornit să o citesc, cu gândul că voi lectura ceva slab, pentru adolescenţi, asemănător cu scrierile lui Mihail Drumeş. Greşit. Şi nu pot considera această scriere reprezentativă pentru adolescentul de pretutindeni, pentru că Holden este cu totul şi cu totul aparte.

Holden Caulfield (excepţional nume), personajul principal al romanului, un băiat de 17 ani care este exmatriculat de la liceu. Vacanţa de Crăciun se apropie, dar mai are câteva zile până la terminarea semestrului şi cum altceva mai bun nu are de făcut, cutreieră prin New York o vreme, întâlnindu-se cu o serie de personaje. Holden, un adevărat emo kid al anilor '40-'50, plin de tristeţi care de care mai mari, dar cu o inimă enormă şi cu gânduri bune, încearcă să-şi găsească identitatea fără prea mare succes prin taxiuri, camere de hotel, baruri, pe străzile pustii ale oraşului. Avem de a face cu o relatare la persoana I (Salinger poate e chiar un model pentru Haruki Murakami, am sesizat că se apropie ca stil), Holden spunându-şi povestea cu foarte mari paranteze, care nu fac decât să sporească plăcerea lecturii. E oare Holden nebun aşa cum am citit prin unele cronici pe bloguri? Nu e. E doar special, poate prea bun pentru lumea rea prin care umblă. Foarte tare explicaţia titlului. O metaforă rafinată.

Nu pot să zic că e o carte care m-a lăsat mască, dar una pe care am citit-o cu plăcere a fost. Îl consider pe Salinger un scriitor special, aparte, inedit. Îmi place Salinger.

3 comentarii:

  1. cam asa merg pariurile
    http://sports.ladbrokes.com/en-gb/Awards/Nobel-Literature-PrizeAwards/Nobel-Literature-Prize-t210003519

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca ia Roth sau Kadare. un Kadare extrem de plictisitor pentru mine. am incercat sa citesc Accidentul si l-am lasat dupa vreo 50 pagini. in schimb Amurgul zeilor stepei mi-a placut. oricum nu astea doua sunt cartile lui etalon.
    Mo Yan. In afara de sorgul rosu nu s-a mai tradus nimic la noi. Mi-ar placea sa mai citesc ceva de la el. Mi-a placut. Tu l-ai citit la recomandarea mea sau eu la recomandarea ta ?
    Ko Un :))) Ce fel de poezii scrie un corean?
    Tu ce zici?

    Dar despre Salinger ce parere ai?

    RăspundețiȘtergere
  3. la recomandarea ta. dar a fost o carte excesiv de lunga. o sa se mai traduca ceva in curand ( Viaţa şi moartea mă ostenesc).

    ce poezii sa scrie? de ce n-ar scrie? iata, tradus cu caraghiosul google trnslt:

    Dovlecel de flori

    Timp de treizeci și trei ani ca poet
    Am voios definit ceea ce frumusete a fost.
    De fiecare dată, fără ezitare
    Mi-ar declara: frumusetea este ca aceasta, sau:
    aceasta este o trădare de frumusete.
    Am luat-o razna pe mai multe tipuri diferite
    teoriei estetice.
    Dar frumusețea nu a fost niciodată
    în aceste teorii estetice.
    Am fost de a adormi
    cu lumina aprinsă.
    Ceea ce se tem în zilele trecute!
    De acum încolo, mă voi abține de strict
    de orice definiții ale frumuseții!
    Definiți departe!
    Definiți departe!
    Ca si cum frumusetea poate fi definit niciodată!
    Toate prin săptămâni de ploaie de vara
    nici flori înflorit pe liane dovleac.
    Acum, ploile sunt peste
    și la timp din urmă o floare a înflorit,
    în interior o albină este tremură,
    în afara acestuia am tremură.
    Flori de dovleac plin plin de viata:
    esti adevarata frumusete!

    sa nu ne grabim la concluzii.


    o parere excelenta despre salinger.

    RăspundețiȘtergere