marți, 22 iunie 2010

Glume proaste

Mintea copiilor nu este prea coaptă, iar de multe ori glumele lor întrec limitele normalului. În clasa a X a sau a XI a, la liceu, ne-am gândit să-i jucam un renghi profesoarei de geologie.Cu o oră înainte avusesem fizică, unde făcusem un experiment la optică despre refracţia luminii. Fiecare dintre noi venise cu câte o lumânare de acasă, pentru a studia lumina ce trece prin diverse lentile. Cum ne rămăseseră mai mult de zece lumânări, ne-a venit o idee năstruşnică.
Colegul meu de bancă, Ionescu, lipsea în acea zi. Am lipit cu ceară pe partea lui de bancă toate lumânările şi le-am lăsat să ardă. Ne-am luat cu toţii feţe foarte serioase, iar când a intrat profesoara în clasă unul dintre colegi a ieşit în faţă şi a spus pe un ton foarte sobru şi emoţional : "Doamnă, din păcate colegul nostru Ionescu a murit aseară. Dacă doriţi să aprindeţi şi dumneavoastră o lumânare în memoria lui. Dumnezeu să-l odihnească!". Biata profesoară de geologie s-a schimbat la faţă, îi venea să plângă. A luat un loc ca să se liniştească. Acea oră de geologie nu a mai avut loc, iar Ionescu s-a întors a doua zi la şcoală viu şi nevătămat, amuzându-se de gluma noastră.

O altă întâmplare, de această dată tristă, s-a petrecut în clasa a X a. În clasa a IX a am avut o profesoară tare rea la chimie. Pentru mulţi dintre noi era o adevărată teroare să pătrundem în laborator şi să o vedem la faţă. Era foarte dură. Dădeam şi teză la chimie. În primul an de liceu era să rămân corigent pe vară la chimie. Am promovat cu greu la intervenţile lui taică'miu. Clasa a X a începuse sub aceleaşi auspicii de rău augur, însă chiar în primele săptămâni de şcoală profesoara de fizică intră la noi în clasă şi ne spune: "Copii, am să vă dau o veste foarte proastă. Doamna profesoară de chimie s-a stins din viaţă."
Noi, auzind vestea, am izbucnit în urale : "Este măăăă. A murit profa!". Săream şi ne îmbrăţişam sub privirile stupefiate ale profesoarei de fizică.

A venit o profesoară nouă de chimie. Tânără şi de treabă. Până în clasa a XII a n-am mai avut nicio problemă cu această materie. Ţin minte că într-o zi, după o lucrare, am fost cu Ionescu în laborator la noua şi tânăra profesoară de chimie, iar Ionescu i-a spus : "Doamnă, daţi-ne şi nouă o notă mai mare. Dacă e venim sâmbătă la dumneavoastră acasă, vă ajutăm să faceţi curat, să faceţi mâncare, vă ajutăm chiar şi să vă spălaţi." Profesoara s-a amuzat şi în acelaşi timp s-a arătat ruşinată de gluma neobrăzată a lui Ionescu, dar cu toţii probabil ne-am imaginat tabloul. Într-o baie, tânăra noastră profesoară de chimie goală complet, iar eu şi Ionescu spălând-o cu buretele peste tot.

4 comentarii:

  1. Misto ambele poante, tipic pentru copii tampiti de liceu. Da' aia de chimie care-a murit era batrana?

    RăspundețiȘtergere
  2. Era in pragu pensionarii. Cam 60 de ani. Nu stiu daca la varsta asta esti considerat batran sau nu. Dar foarte rea era.

    RăspundețiȘtergere
  3. si te gandeai la profa de chimie goala in ba...WAIT!! OH MY GOD!!! fap*fap*fap*fap

    RăspundețiȘtergere
  4. Ahahaha.. la fel era si profa mea de chimie numai ca a mea n-a murit, futu-i!. Chiar ma apucasem sa scriu despre ea pe blog cu ocazia grevelor de acu 2-3 saptamani dar a ramas la stadiul de ciorna. O s-o postez cand s-o ivi ocazia sau cand n-oi mai avea subiecte.

    ia uite ce scrie in ciorna :))

    "Profesoree"!... Ce faci ma, faci greva, a? Vrei bani? Un ciumag peste cap nu vrei?

    A mai mare jigodie de profesor mi-a fost dat sa intalnesc la liceu. Era profesoara de chimie si, in 4 ani nu a dat clasei un amarat de 7 la materia ce o preda. Faceai lucrarea de nota 10 -luai nota 6, o faceai de 9 -luai nota 5 iar restul era notat cu 4. Sa vedeti ce strategie avea: dadea numai lucrari de control care tineau 10 min si-n timpul asta trebuia sa scrii ce turuise ea timp de o ora. Si uite-asa, la sfarsitul trimestrului se umplea de plocoane, ca le era alora frica ca-i lasa corigenti.

    RăspundețiȘtergere