În 1995 când Pizza Hut a venit în România aveam 16 ani şi eram în clasa a XI a.La acea vreme ţara noastră trecea printr-o perioadă grea, de tranziţie. Capitalismul lua cu greu loc orânduirii socialiste, iar lumea nu prea avea posibilităţi financiare. Nu existau ca acum corporatiştii sau clasa medie a societaţii care să-şi permită ieşiri la restaurante.
Atunci, elev fiind, cu banii de buzunar îmi puteam permite poate un corn cu magiun sau o gogoaşă. Pentru o ieşire la Pizza Hut trebuia să fac economii serioase, însă din punctul meu de vedere tot efortul merita. În prezent trec cu nepăsare pe lângă Pizza Hut, dar atunci fiecare masă acolo era un eveniment, visul american pe care-l vedeam doar la televizor. Ştiu că odată am furat un meniu din restaurant ca să pot studia preţurile în detaliu. O pizza simplă, fără niciun toping costa 3500 de lei, iar un Pepsi la pahar 800 de lei.
Într-o zi, împreună cu un prieten am făcut o şmecherie. Ne-am gândit noi că băutura e prea scumpă la Pizza Hut, aşa că am venit cu ea de acasă. Am cumpărat două pahare de plastic, am mers la dozatorul de lângă bloc şi am umplut o sticlă de doi litri cu suc de kiwi, am pus totul în sacoşă şi am plecat spre local. Ajunşi acolo, după ce chelnărul ne-a condus la masă, am scos paharele, le-am umplut cu suc şi am început să bem în aşteptarea pizzei. Bineînţeles, chelnărul sesizându-se, a venit la masă şi ne-a spus că nu avem voie să consumăm produse din afara restaurantului, însă prietenul cu care eram i-a replicat foarte senin : "Domnu, ştiţi, am mai băut noi băuturi de la dumneavoastră, însă sunt foarte reci şi ne-a durut gâtul.". Chelnărul nu şi-a mai pus mintea cu noi şi ne-a lăsat să facem ce vrem, aşa că am mâncat o pizza mare şi am băut suc de la dozator.Ceea ce n-a fost rău deloc.
Anii s-au scurs, patria noastră a trecut la capitalism. În prezent nu mai face nimeni un eveniment dintr-o masă la Pizza Hut.Întâmplător, când şi când, am mai trecut şi eu pe la ei pentru o pizza, o salată (sosul de usturoi de la salad bar este încântător), o farfurie de spaghete sau o prajitură. Produsele lor au rămas la fel de bune ca pe vremuri, iar ospătarii la fel de politicoşi. Au adăugat chestii noi în meniu (fac vreo patru blaturi diferite de pizza), au schimbat şi decorul din local. Un lucru care mi s-a părut de mare bun simţ : o bere la draft de 0,4 litri costă 4,4 lei. (ce diferenţă faţă de Ruby Tuesday, nu ?). Deci poţi bea oricâtă bere doreşti fără teamă că poţi da o gaură în buget.
Cu vreo 85 de lei comanzi două pizze medii (dintr-o pizza medie mănâncă două persoane mai finuţe sau un om înfometat), două beri şi două deserturi.
Pizza carbonara (sos alb cu aromă de usturoi, bacon afumat, ciuperci şi măsline negre) cu blat subţire :
Pizza muschete (bucăţele cu carne de pui la grătar, bobiţe de porumb dulce şi fâşii de ardei gras) cu blat pufos :
Brownie cu îngheţată de vanilie :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu