John Maxwell Coetzee - Dezonoare

A fost doar o întâmplare să citesc acest autor sud-african în timpul mondialului de fotbal disputat în Africa de Sud. Cartea confirmă toate lucrurile urâte auzite în această perioadă despre Africa de Sud, făcând referire la jafurile dese, sărăcia ţării, relaţia dintre albi şi negri.

Povestea începe cu profesorul de literatură Lurie de la Universitatea din Cape Town, profesor care are o relaţie întâmplătoare cu una dintre studentele sale. Lurie nu are o viaţă prea fericită, se află în jurul vârstei de cincizeci, de două ori divorţat, merge săptămânal la o prostituată, iar în rest işi vede în singurătate de muncă şi se ocupă cu diferite studii. Pe parcursul cărţii profesorul işi va pierde onoarea în toate modurile posibile. Acţiunea este destul de statică, Coetzee în stilul său caracteristic insistând asupra trăirilor sufleteşti, a sentimentelor pe care personajele sale le încearcă fiind puse în faţa unor situaţii neobişnuite. După ce este dat afară de la facultate, profesorul ajunge să locuiască la ţară cu fiica sa lesbiană, care la un moment dat este violată de trei negri. Pe lângă ruşinea profesorului, Coetzee creionează minunat situaţia actuală din Africa de Sud, o situaţie tragică. În plan simbolistic mizeria este poate redată şi prin uciderea şi incinerarea unor câini, la un adăpost la care şi profesorul Lurie lucrează ca voluntar.

Un roman ce mi-a plăcut enorm, poate cel mai frumos dintre cele patru pe care le-am citit de la J.M. Coetzee (Viaţa şi vremurile lui Michael K, Maestrul din Petersburg, Jurnalul unui an prost). Sensibil, trist, plin de adevăruri. Coetzee are un mare talent la scris. Pur şi simplu se vede că are clasă. Extrem de cerebral.