La McDonald’s în Cora

În 1971 Al Bernardin a inventat sandvişul Quarter Pounder with cheese, care trecând oceanul în Europa se va numi Royal Cheese. Îmi place mult acest sandviş, fiind chiar preferatul meu de la McDonald's. Cei care mă cunosc înclină să creadă că îmi place pentru diagolul din Pulp Fiction, dar nu este aşa. Pur şi simplu îmi place, însă de foarte puţine ori e preparat ca lumea.

E o seară de luni. Ies din Cora cu coşul de cumpărături. Prefer să-mi fac cumpărăturile în serile de luni, când e cel mai liber. Evit astfel să mă înghesui în hypermarket alături de toţi ţărănoii. Mi-e silă de ţărănoi. Îmi place singurătatea. Îmi place să nu fie aproape nimeni prin Cora. Ies din Cora şi sunt atras de McDonald's. Sunt conştient că Mc reprezintă doar o carne dubioasă tocată şi congelată luni de zile, pastă din care se fac cartofii, spălătură de apă cu prafuri pe post de sucuri, mult amidon şi potenţiatori de gust care îţi păcălesc papilele gustative şi implicit creierul. Am creierul spălat de capitalişti. Nu am voinţă proprie. Mă îndrept spre McDonald's. Heliobacter pylori, junk food, gastrită, ulcer, endoscopie, colonoscopie, cancer, moarte. It doesn't ring a bell. Tot ce vreau e un meniu Royale Cheese cu cola.

E o fată nouă la casă, iar în spatele ei stă managerul, o femeie extrem de corpolentă şi acră. Fata nouă abia şopteşte şi pare foarte speriată. Comand Royale Cheese şi dă comandă de Double Cheeseburger. Îi explic că vreau Royale Cheese. Îşi cere scuze cu ochii în pământ. Mi-e milă de ea. Mi-e milă de toţi angajaţii de la Mc pentru că muncesc mult şi sunt prost plătiţi. Managera cea grasă îşi iese din fire cu totul şi începe să ţipe către cei din bucătărie: "Am stat la urgenţă jumate de zi cu perfuziile în mână, dar era mai bine acolo. Îmi doresc să mă întorc acolo decât să fiu aici", după care scurge într-o găleată nişte zoaie de la aparatul de îngheţată McSundae. Cola şi cartofii aşteaptă deja pe tavă venirea burgerului. Cola se trezeşte şi se încălzeşte, iar cartofii se răcesc şi devin făină. Prepararea unui Royale Cheese durează 4 minute. Întotdeauna eşti anunţat de chestia asta. Oare Al Bernardin în câte minute îl prepara? Primesc toate produsele, iau tava şi mă aşez la o masă, lângă fântâna arteziană din centrul zonei de restaurante a complexului Cora. Observ că Burger King au dat faliment. La o masă, lângă mine, stau doi ţărănoi. Unu bea dintr-o cutie de Timişoreana, iar altul dintr-un pet de 0,5 Neutmarkt, cumpărate din Cora, nicidecum de la unul din fast-food-urile din apropiere. Probabil îşi închipuie că sunt la restaurant. Burgerul meu este foarte prost făcut. Ingredientele au fost aruncate fără suflet între feliile de pâine, iar dozajele sunt necorespunzătoare. O singură dată am mâncat un Royale Cheese perfect, la McDonald's-ul din Buzeşti, fostul McDonald's Rock'n'Roll. Dar îi înţeleg pe cei care-l prepară. Se ţipă la ei, sunt prost plătiţi, îşi fac treaba cu lehamite. Eu nu aş rezista nici o lună la McDonald's. Nu pot să nu mă gândesc la câte flegme au tras de-a lungul timpului angajaţii de la Mc în mâncarea clienţilor. Cu aceste gânduri şi în acest decor mănânc. E cam 9 seara. Brusc după ce mănânc junk, de la orice fast food, mă cuprinde o incomensurabilă stare de regret. Păreri de rău că am mâncat, deşi cu 20 de minute înainte abia aşteptam. Îmi promit solemn în gând că a fost ultima oară, dar istoria se va repeta şi data viitoare. În trecut, după ce mâncam la Mc, mă apuca imediat nevoia de a merge la toaletă. Acum nu se mai întâmplă aşa ceva. Probabil corpul meu s-a obişnuit cu otrava. M-am ridicat de la masă, am aruncat ambalajele la gunoi şi până am ieşit afară la aer, părerile de rău se evaporaseră.