Haruki Murakami - 1Q84 (vol. 3)

Cel puţin 50 de pagini din cele 430 ale volumului 3 constituie o recapitulare a întâmplărilor petrecute în primele două volume. Chiar mi-a părut rău că m-am chinuit să fac rezumatele. Iar Murakami nu doar recapitulează, dar face şi o recapitulare a celor recapitulate, o tot lungeşte şi din fiecare detaliu mai scoate câte o pagină întreagă, învârtindu-se în jurul cozii. Detalii peste detalii şi aceleaşi chestiuni privite din mai multe perspective. Dar până la urmă cu siguranţă fanii nu au fost deranjaţi de toate acestea, Murakami ştiind să se facă plăcut şi reuşind să creeze mister din nimic, iar toată această lungire n-a făcut decât să sporească interesul pentru aflarea deznodământului. 1Q84 este poate cea mai frumoasă poveste de dragoste a lui Haruki (pe locul doi, după părerea mea, fiind povestea dintre Toru Watanabe şi Midori. Midori, atenţie mare, şi nu Naoko cum mulţi ar crede) şi pot spune că am ţinut pumnii strânşi pentru Aomame şi Tengo, întrebându-mă în permanenţă dacă vor scăpa cu bine, dacă se vor reîntâlni după 20 de ani, dacă vor ajunge înapoi în 1984, dacă Aomame îi va lua în mână penisul lui Tengo, dacă se va trage cu pistolul lui Tamaru. Mi-a plăcut chiar şi de Ushikawa şi dacă ar fi fost un pic mai atent poate asistam la o întoarcere cu 180 de grade a evenimentelor. Îmi spunea un cititor al blogului că au rămas câteva mistere neelucidate (ce s-a întâmplat cu oamenii mici? ce s-a întâmplat cu iubita iubitoare de jazz a lui Tengo?). Nu ştim ce s-a întâmplat, dar până la urmă asta-i literatura modernă. Dacă vrem să terminăm o carte fără să ne punem întrebări trebuie să alegem un Ionel Teodoreanu, nu un Haruki Murakami. Din punctul meu de vedere 1Q84 nu e în primele cinci romane ale lui Murakami, însă mi-a făcut mare plăcere să-l citesc. E o carte bună şi de asemenea o carte foarte comercială. Altfel n-ar fi scos-o in trei volume.

1Q84 - volumul 1
1Q84 - volumul 2