joi, 2 februarie 2012

Corporație vs. firmă mică (partea I)

Corporaţiile din prezent sunt echivalentul uzinelor şi fabricilor din trecut. Dacă nu ai învăţat carte prea multă, dacă ai urmat o facultate particulară fără să frecventezi foarte des cursurile, dacă nu ai cine ştie ce pile, dacă ai venit din provincie şi stai cu chirie în Bucureşti, dacă nu ai idealuri în viaţă, dacă ai coaiele prea mici (la figurat vorbind), poţi considera că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior dacă lucrezi într-o corporaţie. Ai un salariu decent, adică e mai bun decât al casierei de la Mega Image sau al vatmanului de pe tramvaiul 1, dar care este preţul? E loc pentru fiecare, numai să îţi placă munca, să stai într-o arie de 80 metri pătraţi alături de încă 25 de oameni şi 26 de monitoare preţ de 9-10 ore pe zi. La un moment dat simţi că nu mai ai aer şi că te sufoci, te uiţi la ceas şi vezi că nu eşti nici la jumătatea programului. Dar după câţiva ani te obişnuieşti cu acest mod de viaţă. Nu ai cine ştie ce răspundere, leafa merge, visele tale oricum sunt doar o amintire, îţi creezi o lume imaginară în care evadezi, amăgindu-te. Față de alții chiar te grozăveşti, umflându-te în pene. Eşti superior multora. Ce job bun e la corporaţie şi ce expert eşti. Nimeni nu e mai mândru de el ca angajatul unei bănci. Mai ales dacă eşti femeie şi lucrezi la o bancă, eşti realizată. Faci munca destinată unei persoane cu studii medii la seral, însă te mândreşti că ai terminat un master. Muncă de execuţie şi nimic mai mult. Cum trage boul la jug îndemnat de la spate, aşa munceşte corporatistul la corporaţie şi nici nu ştie ce e prin firmele mici, prosperele firme mici cu câţiva angajaţi. Firmele făcute de acei oameni deştepţi şi cu coaie mari. Oameni care câştigă mult, se stresează puţin şi lucrează într-un mediu ultra plăcut. Aici sunt oamenii pe care-i vedem mergând la muncă în bermude şi cămaşă Hawai, cu laptopul în rucsacul din spate. Acele eminenţe cenuşii care de multe ori pot lucra şi din propria casă, departe de rigorile unei ţinute penibile compusă dintr-un costum ieftin şi pantofi de 150 lei de la Leonardo.

Piaţa Victoriei, un bloc modern cu portar, pereţii de pe casa scărilor zugrăviţi în alb imaculat, multe flori frumoase în ghiveci, căldură pe paliere mai ceva ca în apartamentele multora dintre români. Treburile mă poartă către o firmă aflată la ultimul etaj. O firmă micuţă cu doar patru angajaţi, cu sediul într-un apartament spaţios. La o corporaţie într-un asemenea birou s-ar îngrămădi cel puţin 20 de persoane. Pe jos este un parchet foarte frumos ce imită lemnul de stejar. Îmi las haina pe cuier, alături de cele patru umeraşe deja pline cu hainele angajatelor. La această firmă lucrează patru femei. Directoarea şi încă trei femei. Este o firmă ce nu lucrează cu publicul, iar eu doar printr-o împrejurare mă aflu aici. În mijlocul unei sufragerii enorme se află o masă mare, pătrată cu latura de 2 metri. Pe fiecare latură stă câte o femeie. Fiecare are computer cu monitor wide de 22 inch, iar directoarea are în plus şi un laptop micuţ, alb. Este ora 10. Se ascultă radio şi se bea cafea bună. Femeile îşi văd de treaba lor, iar mie nu-mi rămâne decât să le studiez, rotindu-mă prin cameră pe lungimea unui cerc concentric cercului care încadrează masa în formă de pătrat la care cele patru muncesc.

18 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. mi-ar placea sa cred ca acel cerc pe care te-ai plimbat, concentric cu cel care circumscrie masa are diametrul mai mic decat acesta din urma. cu alte cuvinte, ca te-ai plimbat pe masa. ar fi o scena induioshatuare, nu asa?

      Ștergere
  2. Nu m-am gandit la un nume. Discutam ipotetic deocamdata.

    RăspundețiȘtergere
  3. 1- cine ne opreste pe noi sa gandim afaceri de suflet, sa muncim mult pe bani grei...neica nimeni ;)
    2-n-am mai vorbit de mult si abia acum mi-am gasit un mic ragaz. imi lipseste...
    3- ma enerveaza ca acum zici ca te-ai apucat sa cauti absolutul :))
    4- mi se pare mie ... sau e ora tarzie si ochiul obosit...categ fata din parc e albastra :)))
    5- aberatii nocturne, dar cine stie cand mai am timp, asa ca trebuie sa le suporti si pe astea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant comentariu survenit la doar cateva minute de la observarea unui fapt incredibil in Pulp Fiction. Uma Thurman tot suge cireasa confiata din shakeul de 5$, iar la un moment dat i se vad balele intinse intre fruct si buzele ei.

    Ce acidor? Pariez ca esti chiar fata din parc aparuta din neant.
    Ne opreste sa facem afaceri din suflet si sa muncim mult....automultumirea, lenea, nesimtirea, idiotenia, capitalismul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1-ce-ti mai place shake-ul :)) adica vrei sa spui ca salata mea chinezesca de castraveti cu usturoi a patit la fel :)))
      2- fata din parc e tot albastra eu sunt in contiunare la negru
      3- nu mai da vina pe sistem e prea "average" ;)
      4- ia de aici un ex : eu om automultumit...eu multumit...eu aparent linistit...eu constant...eu resemnat...eu interiorizat...eu si numai eu.
      5- in general, "eu" nu prea are cum sa insemne "noi" si deci nu are nici o treaba cu "ei" cei multi "societe" :)doar aparent eu+eu+eu+eu egal noi :) realitatea ne arata ca doar instinctul ne uneste chiar daca multi nu-si dau seama si zic ca ei de fapt sunt destepti :)
      6-asta daca aveai chef de relatari lungi plicticoase si nonsense.

      Ștergere
    2. salata chinezeasca cu castraveti si usturoi a fost groaznica. asta inseamna resemnare. sa mananci o salata chinezeasca in mall, cu toti pokemonii. din punctul 5 se distinge un sentiment de sociopatie. cum adica esti la negru si fata din parc e albastra? incerci sa-mi comunici ceva prin acest cod? esti tinuta ostatica undeva? e un strigat dupa ajutor?

      Ștergere
    3. nicidecum resemnarea mea nu se manifesta intr-o salata de castravesti vesteji extrasezon cu usturoi de contrabanda chinese, zau crede-ma pe cuvant cand iti spun :)care a fost totusi mancabila - poate ca mi-o fi fost cam foame, "pacatele mele" :))
      nici sociopata nu sunt, doar ca m-am prins mai devreme ca schimbarea nu e sanatos sa o cauti la altii. atat. fara drama cu ostatici care striga dupa ajutor :)
      apropo si daca era asa. sareai in ajutor? daca da cum, si de ce ? e... !

      Ștergere
    4. nu gasesc niciun raspuns adecvat intrebarii tale. nu stiu ce sa zic. ma duc la culcare incantat ca lumea citeste si comenteaza pe blogul meu. am si eu o bucurie de om simplu.

      Ștergere
  5. in firmele mici nu se castiga mult si nici stresul nu e putin (uneori), insa e adevarat ca e un mediu mai putin dezumanizat ca intr-o corporatie :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in unele firme mici nu se castiga mult. astea gen buticuri. in firma despre care vorbesc eu se castiga mult. vom mai vedea in partea a doua ce se intampla.

      Ștergere
    2. ce sa se intample... eye tea, probabil

      Ștergere
  6. in primu rand schimba poza aia de sus ca nu-mi place s-o vad pe tipa din stinga , patrata asa cum e si indesata cu geamantanu ala.
    eu am o vorba: daca ai fost nascut functionar asa ramai daca ai fost nascut sa faci ceva, sa creezi ceva atunci asta o sa faci. cel mai mult ma enerveaza ca n-am avut un talent, o pasiune pt. ceva, ii invidiez pe cercetatorii adevarati , nu pe aia de cerceteaza ca ce efecte bune are ciocolata, sa inventezi o chestie ceva, eu chiar la o banca lucrez si este exact ce zici tu, dar ce sa fac sa-mi deschid eu o banca ?
    majoritatea afacerisitilor au lucrat intr-un domeniu si apoi au facut tot ceva in domeniul ala pe care il cunosteau, firma aia mica de care zici ar putea fi cu ceva softuri pt. calculatoare ori eu daca n-am talent la astea " nu ştiu de-astea " ce sa fac ? daca ar fi viata cum am vrea ? si ca sa inchei mai optimist , îţi zic o definitie proprie a vietii : Viata e un lung şir de vise neîmplinite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Priveste atunci la tipa din dreapta. Ce-ti inspira acesti 4 oameni? De ce crezi ca barbatii merg in mijloc, fiind flancati de femei?
      Nu sunt de acord cu ce spui. Bukowski pana la 50 de ani a lucrat functionar. Pe urma a inceput sa scrie si a murit vreo 25 de ani mai tarziu bogat. Cat despre vise, ele se implinesc. Trebuie sa crezi in ele. Cel putin asa mi-a spus fata din parc intr-o perioada in care avea mai mult timp liber.

      Ștergere
    2. daca esti superficial si-mi dai replici cu clisee gen " daca crezi in vise ele se implinesc" ma dezamagesti si nu mai intru la tine pe blog.
      asa zice si directoarea noastra cand ne repartizeaza target-ul : daca nu credeti ca veti vinde atunci nu vindeti, ce sa mai vinzi cand toata lumea este indatorata, conditiile de creditare sint mai nasoale sau cum zic eu sint asa cum ar fi trebuit sa fie de la inceput nu sa dai credite cu grad de indatorare de 80 % si marele isarescu sa nu faca nimic.
      cam asa si cu visele si cu marile realizari ale vietii , esti conditionat si de anumiti factori : familia si mediul in care te nasti, IQ , caracter - pot fi destept (vezi Mihai Eminescu - pe care eu il consider desteptu Romaniei) dar poate nu am curaj si indrazneala, felul in care arati - daca te nasti mai urat si visezi sa fii frumos cum se poate implini visul asta ? daca visez sa am succes la femei si n-am moacă, bani, vrăjeală, îndrăzneală cum fac ? as putea continua dar daca ai "discernamant" cum a zis Guţă la Cireasa de pe tort iti dai seama ce vreau sa zic.
      daca vii cu un raspuns superficial la toate astea mai bine te abtii.

      Ștergere
    3. Nu sunt superficial, dar sunt oameni care au plecat de jos si au ajuns sus. Altii care au plecat de sus, au avut tot ce si-au dorit, s-au complacut si au ajuns jos. Trebuie sa lupti si sa crezi. Mie imi lipsesc sentimentele astea.
      Astia in vanzari sunt de pe alta lume. Mai ales sefii. Si-ar vinde si sufletul ca sa ajunga mai aproape de target. Am lucrat si eu in vanzari. Imi luasera banii mintile.
      Auzi? Tu cine esti de fapt? Sigur esti un cunoscut de-al meu care se ascunde sub nickul asta greu de pronuntat. Esti un baiat ok oricum. Stii sa vorbesti.

      Ștergere