O carte ce probabil împleteşte realitatea cu ficţiunea. Dovlatov, emigrat de câţiva ani în USA, îşi pedepseşte feciorul trimiţându-l în debara, să stea pe întuneric. După puţin timp i se înmoaie inima şi-l scoate de acolo. Constată că băiatul nu a fost speriat pentru că în debara a stat pe un geamantan. Un geamantan, uitat acolo, plin cu lucrurile pe care scriitorul le luase la plecarea din URSS, în momentul emigrării. Ciorapi finlandezi, o cămaşă românească de poplin, o pereche de ghete, o haină, o curea, o căciulă şi o pereche de mânuşi sunt lucrurile din geamantanul scriitorului şi totodată capitolele cărţii, un prilej de a rememora crâmpeie din viaţa trăită în Uniunea Sovietică. Sunt un fan al acestor cărţi pline cu întâmplări din comunism, cu oameni din vremurile alea, mai ales că Dovlatov este extrem de amuzant, în aşa hal de amuzant încât am râs cu lacrimi la unele faze. Ca de pildă secvenţa următoare: Dovlatov se deghizează în Moş Gerilă, cu o barbă falsă, cu o căciulă ce puţea a peşte, şi se duce la o serbare de copii. Întreabă pe copii: "Ştiţi cine sunt eu?", iar copiii răspund în cor: "Lenin, Lenin!". Mă amuză astfel de faze şi m-a amuzat întreaga carte. Foarte bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu