sâmbătă, 24 iulie 2010

Yasunari Kawabata - Sunetul muntelui



Această carte m-a convins pe deplin că Yasunari Kawabata este un geniu al literaturii, nu doar un autor oarecare. Acţiunea este foarte lentă, uneori chiar statică, însă este ţesută cu foarte mare fineţe. O adevărată dantelărie, mult mai aproape de poezie decât de proză. O meditaţie asupra vieţii cu problemele ei, a morţii, a sinuciderii, o contopire a omului cu natura şi cu toate cele cel înconjoară.

Personajul principal, Shingo Ogata, este un bărbat de 62 de ani, capul unei familii ce locuieşte la 50 km de Tokyo. Un personaj meditativ, plin de melancolie şi regrete, care încearcă să rezolve câteva din marile probleme ale familiei sale. Are un fiu care işi petrece majoritatea timpului la amantă, o noră de care se îndrăgosteşte, o fiica pe care nu a iubit-o şi acum se simte responsabil pentru eşecul vieţii sale, iar în tinereţe a iubit-o mai mult pe sora actualei sale soţii. Într-o Japonie aflată după Al Doilea Război Mondial, Shingo face şase zile pe săptămână naveta la Tokyo alături de fiul sau, observă natura, işi doreşte să se odihnească un pic băgat în pământ, aude sunetul muntelui, işi aminteşte de trecut, se gândeşte la moarte şi la soluţii pentru viitor.

Mi-a plăcut foarte mult cu câtă delicateţe este descrisă relaţia dintre socru şi noră şi toate obiceiurile ce par să aparţină unei Japonii de demult. Grija cu care tânăra noră îi pregăteşte hainele, îi face ceaiul, felul cum işi vorbesc, liniştea ce se degajă din toate dialogurile lor. Mi-a mai plăcut povestea despre cei doi bătrâni plecaţi să se sinucidă, bucuroşi de viaţa trăită împreună, dorind să pună punct vieţii într-un moment în care erau în putere şi fericiţi, păstrând astfel o amintire bună despre viaţă. Ca toate romanele lui Kawabata şi acesta este dominat de o tristeţe nemărginită. Nu mă surprinde absolut deloc că în cele din urmă scriitorul s-a sinucis.

12 comentarii:

  1. pentru varianta optica (si coreeana) a tabloului lui kawabata, poti incerca filmul asta: http://www.imdb.com/title/tt0423866/

    RăspundețiȘtergere
  2. ai mai incercat si alte filme ale lui kim ki duk? care e favoritul tau?

    RăspundețiȘtergere
  3. am mai incercat. iti spun daca nu mai postezi ca anonim.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai da, dar trebuia sa pui si link catre pagina ta. angi poate fi oricine.

    am mai incercat Hawl si Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom , ultimul placandu-mi cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  5. "confesiuni catre o oarescare".. . imi suna bine titlul, pacat ca nu am unde il pune, adica nu exista o "pagina a mea". in schimb, imi place pagina ta, poti conta pe vizite viitoare. iar kim? greu de pus in pagina, recunosti, nu? chiar si dupa vizionarea tuturor productiilor lui
    si s-a lasat de facut film,,,

    RăspundețiȘtergere
  6. un cont de facebook, un mail, un numar de mobil tot trebuie sa dai :)

    sa stii ca mi se pare mai meserias Kar Wai Wong. cel putin filmul Fa yeung nin wa m-a dat gata.

    RăspundețiȘtergere
  7. a, nu, stai sa vizualizam si spintecam dupa, la sange hehe. cred ca in doua zile asa o sa fim pe acelasi ring, kim dreapta wong stanga. sau invers?
    apropo de facebook, imi trebe musai o pagina, am dat intamplator de kim acolo. tipul are si o biografie care se poate usor romanta. stiu, ii facem o propunere de proiect ! somebody stop me:D

    RăspundețiȘtergere
  8. vazut. plusuri si minusuri, in ce ma priveste kim ii e superior, dar presupun ca nu vrei sa auzi un punct de vedere care, cum stim cu toti, e si subiectiv si relativ. in schimb, un soundtrack halucinant, obsesiv chiar, rochite incredibile care m-au facut sa salivez, ploaia... ploaia... e aceeasi si-n hong kong si-n coreea
    in the mood for love

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma bucur daca ti-a placut. Acum fiecare fiecare cu preferintele lui. Tristetea din "In the mood for love" sa stii ca este asemanatoare cu cea din romanele lui Kawabata.

    RăspundețiȘtergere