miercuri, 31 ianuarie 2018

ce am citit în luna ianuarie

de Ionescu 

motto: "he's back/ the man behind the mask" (alice cooper)

la mulți ani!

încă din decembrie citeam la viața măruntă, multirecomandatul și multipremiatul roman al doamnei hanya yanigihara. 700 de pagini scrise mic, pline de senzații tari menite a stârni emoții intense în mintea cetitorului. pe undeva este un soi de telenovelă. scrisă. și citită. la început mi-a adus aminte de frumosul roman the beatles, al lui lars christensen. 4 studenți în new york, roman despre maturizare, prietenie--- cam astea-s unele din teme, într-adevăr. dar nu după multe pagini unul din cei 4 se impune ca personaj principal. extrem de chinuitul jude, despre a cărui copilărie vom afla treptat, de-a lungul cărții. acum o să dau spoilere nenumărate! copil abandonat la naștere, crescut la mănăstire, unde este abuzat sexual și bătut. fuge cu un frate luke, singurul care se purta omenește cu el, dar care odată ajunși în libertate îl pune să se prostitueze (jude avea vreo 10 ani pe atunci) și îl abuzează și el la rându-i. intră mascații peste ei într-o bună zi, luke se sinucide, jude e încredințat unui cămin de copii unde este abuzat sexual și bătut. fuge de acolo (era deja teenager) și se prostitueaza benevol, apoi ajunge prizonierul unui dement, dr traylor, care, previzibil, îl abuzează sexual și îl bate, în plus îl calcă și cu mașina. după toate astea jude reușește totuși să urmeze studii înalte, își face niște foarte buni prieteni, ajunge avocat bogat, dar anii copilăriei nu au cum să fie uitați, traumele psihice și fizice sunt cumplite. nu mai insistăm cu spoilere. 4 stele goodreads, un mare deget îndreptat în jos. cartea e prea lungă și prea tear-jerker. plus- o chestie care m-a iritat îndeosebi- lipsesc cu desăvârșire reperele temporale. acțiunea se întinde pe vreo 40+ de ani. fratele luke avea laptop. finalul romanului se petrece așadar prin 2040, poate 2050? reperele culturale nu lipsesc, de exemplu acest minunat tablou (autor john currin, imagine luată de pe pintereszt sau așa ceva) este pomenit pe undeva. dar niciun pic de politică. obama? nimic! tim curry? nimic! măcar că reperele spațiale sunt prezente, chiar foarte detaliat.

rock springs e o carte de proză scurtă a lui richard ford, de la care nu am citit cronicarul sportiv sau alte romane. zece povestiri cu oameni care se pregătesc să intre la închisoare (și nu aud pe vreunul să dea vina pe statul paralel), sau care au ieșit din închisoare, sau care tocmai se despart de partenerii de viață, sau care fac sex cu persoane întâlnite cu câteva minute mai devreme etc. totul expus extrem de sec, fără analize psihologice. cinci stele mari goodreads și un mare deget în sus. recomandată tuturor!

sunt mai bine de 5 ani de când citesc și cărți electronice. una dintre primele achiziții a fost o selecție din scrisorile lui caragiale. a fost printre cărțile pe care ebook readerul nu le-a putut deschide. după câteva schimburi de mailuri cu situl de unde am făcut cumpărătura m-am lăsat păgubaș. în definitiv, cartea putea fi deschisă pe computer și nu dădusem nici 10 lei pe ea. n-am citit-o însă până acum (nu suport să citesc de pe computer), când vechiul e-reader a rămas fără e-cerneală iar e-butonul de pornit/ oprit s-a cam dus. și uite- pe noul reader cartea a mers! selecția scrisorilor este făcută de dan c mihăilescu. îmi lipsesc notele explicative în multe ocazii, eu n-am beut beri cu dl caragiale și mă duce mintea mai greu la unele chestii. miezul cărții este o scrisoare în care sunt povestite aventurile lui delavrancea la berlin. ia, că e și online: http://1001arte.ro/2012/11/scrisoarea-lui-ion-luca-caragiale-despre-vizita-lui-barbu-delavrancea-berlin-1905/ . actualitatea lui caragiale mai e un subiect de actualitate oare? păi este:​ "...auzisem că pe aici sunt de o sută de ori mai mari ca otelul lui Mazăre!". 5 stele goodreads= un deget mare-n sus!

adaug în final o hartă pe care am marcat locurile unde să zicem că 'se desfășoară acțiunea'. sigur, personajele din 'viața măruntă' ajung și în bhutan, dar în new york e grosul. pentru scrisorile lui caragiale am ales berlinul, că acolo le-a scris pe cele mai multe. sper să am energie pentru a actualiza lunar harta& blogul.

miercuri, 24 ianuarie 2018

La o shawerma

Vinerea, după terminarea orelor de muncă, câteodată merg să mănânc un meniu shawerma la un popular local de specific din orașul nostru. E un mod plăcut de a pune punct săptămânii de lucru și de a intra în week-end. Ultima oară, în fața mea, la coadă, erau doi tineri, băiat și fată. Își cumpăraseră, la fel ca și mine, câte un meniu. Shawermarul îi întreabă dacă vor pulpă, piept sau amestecate. Pesemne băiatul era străin, pentru că fata i-a tradus spusele preparatorului: "He is asking if you want legs, breast or mixed". "Breast" vine răspunsul morocănos al străinului. Apoi mi-a venit mie rândul și am comandat amestecat. Nu m-am mai concentrat la cei doi tineri, fiind atent la cum îmi prepară omul shawerma, dar când m-am așezat la masă, am sesizat că-i am pe cei doi chiar în fața mea, la o altă masă pe care masa mea era perpendiculară, așa că-i puteam vedea perfect.

Amândoi destul de lingavi. Fata pe la 20-22 de ani, slabă dar cu haine largi pe ea, menite probabil să-i mascheze lipsa formelor, toată numai un zâmbet. El un ochelarist roșcovan și creț, cu o mutră extrem de sobră. 25 de ani. După ce a mâncat o pătrime de shawerma deja părea ghiftuit și se văita mângâindu-se pe burtă. Extrem de posac. Îmbrăcat într-un pantalon de trening și un tricou peste care purta o geacă de fâș. Fata îi explica veselă câte ceva despre România, despre obiceiurile noastre, el părea plin de griji și abia mârâia câte ceva. Nu mi-am putut explica bucuria fetei care-l privea cu încântare și tot încerca să-i povestească. Ăsta rece. M-am gândit că s-or fi cunoscut pe internet. Și pe vremea mea erau la modă astfel de întâlniri. Cine știe? Poate îl durea pe om burta și avea nevoie la wc și nu știa cum să spună. E greu când ești printre străini, departe de zona ta de confort. Mi s-a părut un om sărman acest occidental care stătea la masă cu fata noastră. Zic că e occidental, că sigur bulgar, turc sau yugoslav nu era, mie îmi semăna a britanic sau austriac, în cel mai rău caz cehoslovac. M-am gândit că nici la ei nu trăiesc oamenii foarte bine. Clasa medie. Mănâncă mai prost ca noi, utilitățile sunt mai scumpe ca la noi, plătesc chirii mari, nu rămân cu cine știe ce după salariu. Se îmbracă mai urât ca noi, femeile lor sunt mai urâte. Așa mă gândeam, mâncând shawerma și bând ayran.

Și cum să te prezinți în trening la o întâlnire în străinătate? Asta denotă nepăsare. Suntem la alergat sau la o eventuală partidă de sex cu o femeie dintr-o altă țară? Iar fraiera era toată numai zâmbet. În locul ei i-aș fi întors spatele din prima secundă, văzându-l în pantaloni de trening și geacă de fâș. El, cetățean străin.

Mi-am terminat mâncarea și i-am lăsat acolo, cu problemele lor.  Cine știe ce or fi făcut!?

joi, 18 ianuarie 2018

Bătrâni

În urmă cu vreo 30 de ani mergeam la biserică împreună cu bunicii. Toți cunoscuții lor de acolo mi se păreau minunați, la fel ca majoritatea oamenilor aflați în jurul vârstei de 70. Bărbați cu pălărie, costum și cravată, femei în deux-pieces-uri elegante purtând bijuterii rafinate. Oameni de o politețe impecabilă, persoane cu o ținută remarcabilă. În prezent mă uit pe stradă sau în mijloacele de transport în comun la bătrânii zilelor noastre. Au pierdut orice urmă de rafinament, fețe schimonosite, triste, urâte. Oameni îmbrăcați sărăcăcios, fără gust. Nu seamănă cu bătrânii de acum 30 de ani, cu bătrânii copilăriei mele. Oare de ce? Am căutat un motiv. Poate pentru că cei de atunci erau născuți undeva pe la 1915 și și-au petrecut adolescența/tinerețea în perioada interbelică despre care se spune că a fost înfloritoare, iar cei de acum sunt născuți pe la 1945 și au trăit vremurile tinereții în perioada comunistă. Atât de tare și adânc ne-a prostit comunismul? Asta să fie cauza degradării umane? Eu alt motiv nu găsesc pentru această schimbare, dar voi, cititorii, puteți enumera altele.

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Yu Hua - Cronica unui negustor de sânge



Țara autorului : China

Titlul original : Xu Sanguan Mai Xue Ji

Anul publicării  : 1995

Ediția în limba română : Humanitas Fiction, Raftul Denisei

Număr de pagini : 255

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5





Xu Sanguan lucrează la Fabrica de Mătase din oraș. De câte ori are o problemă majoră merge la spital și-și vinde sângele pentru 35 de yuani, după care se duce la Restaurantul Victoria și comandă un platou cu ficat de porc prăjit și două păhărele de rachiu galben încălzit, pentru a-și recăpăta puterile. Are trei fii, însă cel mare seamănă foarte bine cu He Xiaoyoung de la Fabrica de Mașini Unelte. O poveste superbă și emoționantă din perioada Comunei Populare chineze. Yu Hua folosește cuvinte simple, dar stârnește sentimente puternice. Ba te doare inima de atâta tristețe aflând ce se întâmplă în carte, ba te amuzi pe seama personajelor. Viața grea din China marii foamete care a omorât 18 milioane de oameni, pe care personajul nostru principal, Xu Sanguan, încearcă să o depășească. Nu-i va fi ușor.  Ce frumoasă este literatura când scriitorii nu se complică aiurea cu filozofie și metafore prostești, când spun lucrurilor pe nume și realizează scene memorabile printr-o frază simplă și accesibilă,  ajungând direct în sufletul cititorului și furnizând emoție pură. 

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Alex Tocilescu - Imperiul Pisicilor



Țara autorului : România

 
Anul publicării  : 2017

Publicat de : Polirom, EGO Proză

Număr de pagini : 205

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5







Am primit cartea cadou în Ajunul Crăciunului alături de un vin din Republica Gruzia. Pentru mine ăsta e cadoul perfect (cărți & vin), așa că până la Anul Nou am băut și vinul, am citit și cartea. Cel care mi-a oferit cadoul mi-a spus că Alex Tocilescu este de la formația Aeroport care cântă piesa "Simona Ionescu". Desigur, știam și eu această piesă de mai demult, de la Radio Guerrilla. Cartea Imperiul Pisiclor conține 32 de povestiri excelente. Acest scriitor are imaginație și este deosebit de amuzant. Citindu-l pe Alex Tocilescu parcă am citit o combinație între Charles Bukowski și Haruki Murakami, totul povestit de Eufrosin Potecă. Povestirile surprind momente simple din viața noastră de zi cu zi, dar fiecare are ceva super special prin modul cum sunt puse în scenă. O chestie care mi-a plăcut mult, la începutul fiecărei povești apar câte una sau mai multe melodii, cumva soundtrack-ul celor întâmplate. Muzica foarte bună, gen Radiohead, Oasis, Pink Floyd etc. Este și un lucru negativ la această carte. Dupa ce ai terminat-o, chiar uiți tot ce ai citit. Nu e ceva care să-ți rămână în memorie, în suflet. E doar o bucurie de moment, însă vă garantez că merită această bucurie.

miercuri, 3 ianuarie 2018

ce am citit în 2017

de Ionescu

nu aveam intenția să povestesc despre lecturile mele din 2017, cine mai citește acest blog ale cărui vremuri de glorie sunt duse (remember românii au talent? sau aspiratorul kirbee?). plus că n-a fost un an foarte satisfăcător din punct de vedere al lecturilor. lipsă de timp, chef și inspirație. și ghici! nici nu voi povesti despre cele 35 de cărți pe care le văd frumos aliniate pe goodreads. fac doar un mic top 2017 din care exclud evident un monument precum ulysses. mai exclud și cel care cheamă câinii fiindcă autorul mai intră pe aici și m-aș simți ca la ora de română. iar pe octavian perpelea îl cunosc personal, așa că nu punem în top nici noaptea sft alcoolomeu. vă recomand însă călduros aceste 3 cărți.
topul
1. luminătorii, de eleanor catton. cam la vremea când venea carol 1 în bucurești se petrece acțiunea acestui lung și destul de dificil roman. lucrurile se petrec la mare distanță, în lumea căutătorilor de aur din noua zeelandă. 
2. ulysses 732 de mircea mihăeș. partea 1- istoria complicată a scrierii și publicării romanului ulysses. partea 2- analiza cărții capitol cu capitol. partea 3-  mai tehnică, povestea ediței gabler, din anii 80.
3. copilăria lui kaspar hauser, de bogdan alexandru stănescu. un mare hit al anului..et pour cause! 
4. simpatizantul, de viet thanh nguyen. confesiunile unui agent dublu vietnamez ajuns in america. ne-o recomandă și domnul bill gates. sau zuckerberg? zuckerman? ba nu, zuckerman are legătură cu locul 5. 
5. contraviața, de ph. roth. m-a fermecat mai puțin ca alte romane ale lui roth. politică din greu. 

ne revedem peste 1 luna (?)

luni, 1 ianuarie 2018

Top 10 cărți citite 2016-2017

În ultima vreme timpul de citit a scăzut considerabil. Nu-mi pare bine, dar a trebuit să investesc din timpul pe care înainte îl alocam cărților în alte activități. Mă joc foarte mult pe consola Sony PS4, mi-am făcut o amantă, urmăresc cu regularitate partide din NBA, uneori mai fac ore suplimentare la locul de muncă. De la 1 ianuarie 2016 și până la 31 decembrie 2017 am citit doar 37 de cărți. Înainte atâta citeam într-un singur an. Din cele 37 de cărți, 10 formează topul de mai jos.

1.Gogol - Suflete moarte
2.Dino Buzzati - Deșertul tătarilor
3.George Orwell - O mie nouă sute optzeci și patru
4.Eowyn Ivey - Spre marginea luminoasă a lumii
5.Radu Pavel Gheo - Disco Titanic
6.Isabel Allende - Casa spiritelor
7.Svetlana Aleksievici - Vremuri second hand
8.Akira Yoshimura - Naufragii
9.Yu Hua - În viață
10.Carson McCullers - Inima-i un vânător singuratic