joi, 31 decembrie 2020

Experiența covit plus top 10 cărți citite în 2020

 de Ionescu

  într-o duminică pe la prânz mi-am dat seama că mă simt cam nasol, așa, o ușoară astenie, curgea nasul. avusesem senzația asta și cu cîteva zile în urmă, dar trecuse repede. a doua zi dimineață eram cam la fel. a treia zi, tot cam așa, am fost schimbul unu doi trei și apoi unu din nou, am dus-o la capăt. ziua 4 de boală. mi-am zis că am răcit sau poate am făcut covrig 19 și nu m-am panicat prea tare. 
 
  în weekendul următor a fost minivacanța de 1 decemvrie. a ținut 4 zile. a fost la liber pe net piesa 'pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte' scrisă și regizată de radu afrim la teatrul maghiar din tîrgu mureș. superb. mare păcat că nu am mers mult mai mult la teatru în tinerețile mele. am ratat atâtea chestii... 

  este foarte periculos să ai diaree atunci când te deplasezi încet din cauza durerilor articulațiilor. poți face pe tine până ajungi la wc. noroc că eu nu am avut nici una, nici alta. am avut însă astenia asta, care uite că nu mai trecea. mai exact, parcă trecea, parcă iar revenea. în minivacanță a mai apărut ceva- am devenit anosmic. la câteva ore, îmi luase și gustul. m-am panicat, era destul de clar că sunt infectat cu noul coronavirus, deși parcă mă simțeam mai bine. vreo 3 zile m-a ținut asta cu gustul & mirosul.
  
  au trecut liberele, am revenit la munci. am vorbit cu șeful de tură eric, zis enio și cu supraveghetorul temistocle, zis saint maximin și le-am spus ce mă supără. ei au aranjat să îmi fac testul de covid 19. din căcate pe banii mei. 379,99 lei. m-am prezentat la o clinică de stat, iar o asistentă mi-a băgat 2 bețe (pe rând) în nas până în străfunduri, iar apoi alt băț pe gâți de am simțit că m-aș lipsi de o friptură la frigare. a fost a treia oară când m-am testat prin această metodă a polimerazei (primele 2 testări au fost de rutină, eram asimptomatic. asimtomatic, cum zic cocalarii). mi s-a făcut și un test rapid cu ocazia asta. negativ. eram cam în ziua 11 de boală. dacă mă simt bine să o sun. i-am spus că așa voi face. mi-am luat la revedere și m- am întors la ale mele. 
 
  a doua zi a venit rezultatul și la testul pcr- negativ. mă așteptam.
 
  vin algerile, într-o indiferență generală. votez și eu. iar câștigă iese pesedeul. nici nu știu când m-am făcut bine, procesul a fost lent. cam după vreo 2 săptămâni poate spre 20 de zile chiar, dublu față de cele mai dure răceli. dar parcă și acum, după mai bine de o lună obosesc mai ușor. parcă și tusea e mai prezentă de la o vreme.
 
  arsenal bate pe chelsea taman când era clar că nu o să mai bată pe nimeni prea curând. cam 3-4-5 mii de cazuri noi pe zi. este Crăciunul. îmi comand cărți electronice pe internet. mă joc pe computer un clasic din 1997. mă uit la vechile filme cu james bond, alea cu sean connery. apare o nouă lozincă- cuie mâțu.

  bun, au trecut mai bine de 4 săptămâni. ia să mă testez de anticorpi (a doua oară, căci m-am mai căutat acum vreo 3-4 luni, după un episod scurt de răceala, însoțit atunci și de subfebră. nu fusese sars cov 2). tot pe banii mei. 94,99 lei. m-am prezentat la o clinică privată, iar o asistentă mi-a băgat un ac în venă. dacă mă simt bine să o sun. i-am spus că așa voi face. mi-am luat la revedere și am plecat spre casă. 

  arsenal bate iar. începe campania de vaccinare. moise g face dezvăluiri. trece o zi, verific situl web al clinicii private: rezultat în lucru. mai trece una, îmi butonez telefonul și aflu rezultatul- anticorpii sunt în titru sugestiv pentru o infecție cu coronavirusul 2019. mă relaxez intrucâtva.
 
  am scris acest text pentru că nu mai fusesem de mult autor aici, dar și pentru a ajuta lumea cu informații aberante și inutile. dar am și sfaturi. utile & importante. e o boală parșivă. aveți mare grijă, purtați măști, chiar dacă le numiți botnițe. păstrați distanța. dezinfectați. mâncați sănătos. nu se știe, poate nu aveți noroc de o formă ușoară. uite, chiar acum câteva minute am cunoscut un om tinerel care.. dar să lăsăm. multă sănătate vă doresc!

  a, dacă mă vaccinez? sigur că da.

iar acum, topul, într-o ordine oarecare.

  • yu hua- ziua a 7-a. yu hua pleacă de la niște fapte diverse pe care le-a văzut el la știrile lor din china (cam cum au făcut the beatles cu a day in the life) și scrie un superb roman în care personajele sunt toate decedate. 
  • john cheever- integrala prozei scurte. o carte pe care o am de vreo 10 ani. am mai citit câte un pic, apoi deloc, cartea a rămas pe noptieră ani buni, acum am reluat-o integral. povestiri amărui, pline de personaje precum eleanor rigby sau lovely rita ale beatleșilor.
  • paul auster- cartea iluziilor. un om deprimat (am aflat din pasărea retro cum se zice pe maghiară la depresie. depresiuș.) care devine interesat de un actor din vremea filmului mut. se duce pe urmele lui și multe se întâmplă. tonul general îmi amintește de un cîntec cu beatles- i'm  so tired. 
  • vladimir nabokov- pnin. pnin e un profesor la o universitate americană, emigrant rus neadaptat. șugubeață carte. pnin mi-l amintește, nu știu de ce, pe mean mr mustard. 
  • mathias énard- vorbește-le despre: a) bătălii, b) regi, c) elefanț. michelangelo invitat la curtea lui baiazid, care l-a întrebat, fără dispreț, dacă n-ar putea el să facă un pod peste bosfor. o carte rafinată, așa, precum o bijuterie rară și prețioasă, sau precum un cîntec al beatleșilor, michelle îi zice.
  • michel bussi- legături de sânge, un roman cam polițist, demult nu mai citisemceva de genul acesta. foarte palpitant, desigur. o senzație de urgență, ca în cântecul why don't we do it in the road, dacă îmi permiteți.
  • grigore slujitel- zilele lui savelie. savelie e un motan ca lumea, care își duce zilele în moscova din vremurile lui putin. nu pare nici putinist, nici opozant (putea fi opozant și publicat totodată? mă îndoiesc. uite, yu hua mai zice una-alta despre viața in china de azi). schimbă frecvent stăpânii, modul de viață. tristă carte până la urmă. la fel ca yesterday-ul beatles-ilor.
  • george saunders- pastoralia. proză scurtă, cam distopică. așa cum îl știm din 10 decembre, saunders e un tip extrem de inventiv. parcă zici că îi asculți pe beatles când cântă happiness is a warm gun. 
  • thomas bernhard- extincție. roman central european tipic, așa cum văd eu lucrurile. apăsător, monoton. precum 2 piese legate din abbey road- golden slumbers și carry that weight. sau mai degrabă i want you (she's so heavy) tot din acel lp.
  • cees nooteboom- ritualuri. spre finele anului am citit vreo 5 cărți ale acestui olandez. am ales ritualuri pentru top. pot zice cu o vorbă mare- roman psihologic? poate. referirile la orient îl fac să sune a una din piesele lui harrison, să zicem within you without you.  

     trebuie menționați traducătorii. în ordine- luminița bălan, ciprian șiulea, dana crăciun, mona antohi, cristian fulaș, alexandra cozmolici, justina bandol, radu paraschivescu, gabriela danțiș, luminița bobu
     ia uite, numai traduceri am pus. și doar am citit cărți românești, i-am citit pe toți cei 4 beatleși din aer cu diamante. pe stratan, coșovei și iaru în antologii cuprinzătoare, pe cărtărescu cu recentul lui volum de poezii, și pe alții-iulian bocai, ioan t morar, mariana marin, tudor zarojanu (cu mass media insider, unde am încercat cu mai mult sau mai puțin succes să identific personajele) etc, dar dacă aș mai schimba ceva la top ar fi tot străini. flannery o'connor, elena ferrante, ian mcewan. așa a fost să fie.  ia, nici femei nu am pus. am citit destule, amintitele flannery o'connor, mariana marin, apoi delphine de vigan, rachel cusk, ali smith, lavinia bălulescu, tatiana niculescu.. (elena ferrante nu e clar cine e, ce sex are..). trebuia un top 20, acum asta e.

  la mulți ani!

marți, 15 decembrie 2020

Vecinul meu Totoro

© wikipedia

Hayao Miyazaki este un nume foarte puțin cunoscut în lumea noastră, o lume care îl preamărește pe Disney și pe urmașii săi care îndoctrinează în continuare generații și generații de copii. Eu din copilărie am fost fascinat de filmele de animație japoneze. Probabil de când mă uitam la Sandy Bell (la vremea respectivă nu știam că sunt japoneze, dar îmi plăceau). Apoi, mai în adolescență, am văzut Hotaru na haka (Cimitirul licuricilor), regizat de Isao Takahata, la care am plâns ore întregi după terminarea peliculei și mi-am spus că japonezii ăștia sunt tari de tot. Hayao Miyazaki este considerat un fel de Kurosawa al animației. E magistral. Tot în adolescență căutam să văd toate filmele din Top 250 imdb. În primele 25 (Atenție! În primele 25 de filme all time) se afla și Sen to Chihiro no kamikakushi (Spirited away cum l-au tradus vorbitorii de engleză), regizat de acest Hayao Miyazaki. E pur și simplu o capodoperă. L-am văzut de vreo 6 ori. N-o să vedeți o asemenea poveste nici în 1000 de Frozen. La fel și Hauru no ugoku shiro (Castelul umblător al lui Howl). 

 

 

Aveți Netflix? Dacă da, lasați Casa de Papel și Peaky Blinders! Urmăriți capodoperele lui Miyazaki. Zilele trecute m-am uitat împreună cu nevasta la Tonari no Totoro (Vecinul meu Totoro). Copiii nu au dorit să vadă, nu apreciază animația japoneză, fiind spălați pe creier de americani. 

Vecinul meu Totoro, povestea unui profesor care împreună cu fetele lui se mută într-o casă la țară. Lângă sat este pădurea, plină de forțe supranaturale și tot felul de spirite. Un mod unic de a spune o poveste, naturalețea regăsindu-se în lucruri pe care noi, europenii le găsim ciudate. Până și faptul că bărbatul face baie împreună cu cele două copile, cei trei stând împreună despuiați, ne miră pe noi, barbarii ăștia de oameni crescuți într-o altfel de civilizație. Fază tablou în care fetițele, alături de Totoro așteaptă în stația de autobuz, sub ploaia ce cade peste ei. O frumusețe pură care bucură sufletul privitorului, aruncându-i lacrimi în colțul ochilor. Acest film de animație este metaforă, este poezie. Totul este întregit de muzică și de vorbele japonezilor, care parcă strigă când discută între ei. 

Dați drumul la Netflix cât mai grabnic la acest film! 

Cu plăcere! (vorba unui influencer din mediul online)