Adina Popescu – La revedere, tabără dragă!

1989, pioniera Adina Popescu termină clasa a IV a. Este comandant de detașament, șnur galben, dar are aspirații pentru comandant de unitate, șnur bleumarin. În luna august participă la o tabără în localitatea Crevedia, dedicată exclusiv pionierilor fruntași, comandanților de unitate de la școlile din Municipiul București și Sectorul Agricol Ilfov (în școala sa comandantul de unitate nu poate participa, iar Adina îi ia locul). Romanul povestește întâmplările din cele 12 zile de tabără, cu siguranță presărate și cu un pic de ficțiune. Mi-a plăcut foarte mult cartea. Sunt leat cu autoarea, în vara lui 1989 și eu treceam din a IV a în a V a, dar desigur nu eram un elev eminent și un pionier fruntaș, așa că nu am beneficiat de vreo tabără gratuită, însă paginile Adinei Popescu au fost prilej de aducere aminte ale unor timpuri apuse, când trăiam în comunism. Eram copii, nu percepeam prea bine ce se întâmplă în jurul nostru, probabil treceam mai ușor peste unele aspecte. După ce am terminat cartea, le-am dat-o și copiilor mei, dar nu au părut interesați să o citească, nici nu știu ce ar înțelege din ea. Altă generație, alte timpuri.

Am fost și eu în patru tabere în ciclul gimnazial, dar au fost o plăcere (taberele au avut loc după Decembrie 1989). Nu știu dacă mi-ar fi plăcut taberele comuniste precum cea din prezentul roman, cu careu zilnic și îndoctrinare politică, cu apă de spălat pe apucate și mâncare modestă, cu muncă patriotică și alte obligații. Înclin să cred că nu toate taberele comuniste erau așa, ci doar unele precum aceasta descrisă în carte, tabăra gratuită dedicată pionierilor fruntași, viitoare cadre de nădejde în PCR. O mică inadvertență în finalul cărții: autoarea ne spune că peste ani se întâlnește cu una dintre colegele de cameră de la Crevedia, iar aceasta era vânzătoare la o cofetărie de pe Moșilor și regretă vremurile de dinainte. Păi cum? Comandant de unitate care a ajuns vânzător la cofetărie? Exclus! Cine a fost comandant de unitate a ajuns doctor, prim procuror, CEO, om de afaceri, ori scriitor de succes precum Adina.

De la Adina Popescu am mai citit:

•           Povestiri de pe Calea Moșilor
•           Vine vacanța cu trenul din Franța

Vom vedea, mai e vreme, lasă ...

 de Eufrosin Potecă

     Când ai totul la îndemână, când poți face anumite gesturi dar le amâni pentru că mai este vreme, când trăiești doar în trecut fără perspective, când ești blazat, când nu ai chef, când lenea crește pe tine precum mucegaiul, să nu uiți că va veni o zi în care te vei trezi singur și nu mai poți face nimic ca să schimbi această stare.
     Procrastinarea nu e un păcat, e scrisă în ADN-ul nostru. E inevitabilă precum moartea. E comodă precum un pat cu așternuturi de satin de care te bucuri bineînțeles în compania unei domnișoare superbe. E justificabilă până la absurd, ca în Kafka. E perversă dar îți ia mințile cu talentul „actoricesc” al uneia ca Bettie Page. E drumul către iad ca în melodia lui Chris Rea. E gândul reconfortant ce îți bântuie prin cap pe o frecvență joasă și-ți tot spune: „O să încep de luni.” E intenția nerealizată de a produce ceva banal.
     „Unde mi-e mintea?” asta se întreba Charles Michael Kittridge Thompson IV în martie 1988 pe când în RSR „Ceauşescu anunţa generalizarea şi accelerarea sistematizării rurale şi preciza că în jurul anului 2000, numărul de comune va fi redus la „cel mult 2.000“, din cele 2.705 existente, şi la 5.000 sau 6.000 de sate, din cele peste 13.000 care existau la acea dată. Cu alte cuvinte, se prevedea dispariţia pur şi simplu a 7.000–8.000 de sate.” Mare greșeală! A amânat și uite unde am ajuns ... bat anticipatele la ușă mai rău ca populația rromă răspânditoare de tradiții creștinești după solstițiul de iarnă.
     E vară iar și e caniculă. Mai sunt și furtuni (cine doamne-iartă-mă le-a mai inventat și p-astea că doar aveam pe cap destule autostrăzi neterminate, spitale inexistente și școli neproiectate). E cald dar dacă nu e apă azurie și pietre ca la greci mai bine te ..... Da! Lasă că va fi bine. Așa cred io.

Țara noastră (5)

La un colț de stradă, dimineața în drumul meu spre muncă, zilnic sunt coji de semințe pe jos, chiar și ambalaje. Niște pișați stau acolo serile, sparg semințe și scuipă pe jos, băga-le-aș pula în gură de nenorociți. Măturătorii stradali vin și curăță în urma lor, iar seara se repetă toată povestea. Mi-ar plăcea să trăim într-un stat polițienesc, să vină garda și să-i bată pe acești spărgători de semințe direct pe stradă, pâna îi lasă desfigurați. Educația se poate face doar cu biciul.

• Țara noastră (1)
• Țara noastră (2)
• Țara noastră (3)
• Țara noastră (4)

Reservoir Dogs

Când ne referim la soundtrack-ul filmului Reservoir Dogs, avem în minte două melodii: George Baker Selection - Little Green Bag și Stealers Wheel - Stuck in The Middle With You. Le cunoaște toată lumea, chiar și fiii mei care au urmărit și apreciat la maxim această peliculă. Filmul are și alte bijuterii muzicale, care chiar dacă nu se fac auzite, sunt totuși amintite. Chiar în scena de început a filmului, când protagoniștii noștri sunt la micul dejun și practic filmul debutează cu o discuție referitoare la o piesă a Madonnei, Mr. Pink face referire la o piesă. Nice Guy Eddie îi întreabă pe cei prezenți dacă ascultă K-Billy's Super Sounds of the Seventies Weekend, iar Mr. Pink spune că deunăzi a ascultat piesa Heartbeat It's A Love Beat a celor de la The DeFranco Family cu micul Tony DeFranco. Apoi Nice Guy Eddie spune că în timp ce venea spre întâlnirea cu ei a ascultat The Night the Lights Went Out in Georgia, urmând o discuție despre subiectul piesei, dându-și seama că la final naratoarea l-a împușcat pe Andy. (wikipedia: "The Night the Lights Went Out in Georgia" is a Southern Gothic murder ballad first recorded by actress, singer, comedian Vicki Lawrence. The song was written in 1972 by songwriter Bobby Russell, who was married to Lawrence at the time.). Așadar două bijuterii muzicale, pe care majoritatea publicului spectator le trece cu vederea la o simplă urmărire a peliculei.

Jackie Brown

Jackie Brown este un film absolut excepțional. Are scorul de 62 pe Metacritic, ceva de neimaginat. Nota Metacritic este o medie a notelor oferite de critici profesioniști de film, de editori care scriu despre filme la publicații ori site-uri faimoase, deci practic de persoane specializate, nu de simpli fani. Cum să dai un calificativ atât de mic unui film superb? L-am revăzut recent, probabil filmul lui Tarantino despre care se vorbește cel mai puțin. Numai actori de clasă mondială, care efectiv joacă magnific. Dialoguri incredibile, povestea adaptată perfect pentru ecran după romanul lui Elmore Leonard, muzică bună, un vibe perfect de anii ’90 (urmărit în 2026, pare un film de epocă). Actrița principală (despre care în afara acestui film nu am auzit nimic) este superbă, trio-ul Samuel L. Jackson, Robert De Niro, Bridget Fonda perfect, iar Robert Forster minunat - a primit și nominalizare la Oscar (fanii serialului Breaking Bad și-l amintesc în rolul celui care, sub pretextul vânzării unui aspirator, oferea o schimbare de identitate). Piese din film pe care le-am selectat pentru playlisturile mele: Randy Crawford & The Crusaders – Street Life, Bobby Womack & Peace – Across 110th Street, The Delfonics – Didn’t I (Blow Your Mind This Time), Bloodstone – Natural High. Nu avem de ce să comparăm filmul cu Reservoir Dogs și Pulp Fiction, este un film bun în sine și cred că cei care i-au dat notă mică sunt doar constipați. Un băiat de la Chicago Sun-Times oferă 100 puncte filmului și spune: “You savor every moment of Jackie Brown. Those who say it is too long have developed cinematic attention deficit disorder. I wanted these characters to live, talk, deceive and scheme for hours and hours.”. Foarte bine sintetizat.

De băutură - volumul 2

Multă lume, ascultând playlistul făcut de mine și fostul blogger Petrov, m-a întrebat: „Gabriele, ce să mai ascultăm la băutură? Dă-ne un playlist bun, să ascultăm când bem, să ne simțim și noi șmecheri.”. Sigur că da, am ales piese pentru un nou playlist, special pentru momentele când bem alcool. Piese alese de mine, după gusturile mele, fără intervenția AI. Dar înainte să vă povestesc la ce băutură am ascultat integral acest playlist. Am făcut o plimbare pe jos prin București, depășindu-mi recordul de pași, peste 12000. Aproape de casă m-am simțit foarte însetat și am intrat la un Shop&Go, punând în coș 6 beri Kozel lager la sticlă de 0,33 și o pungă mare de chipsuri cu sare. Casierul, un bărbat gras în jur de 52 de ani, pe jumătate adormit, abia încăpea în perimetrul segmentului unde își desfășura activitatea. Seamănă cu un halterofil bulgar de la categoria 110+. Fălci căzute, de buldog, ceafă groasă, ochii pe trei sferturi închiși, o expresie a feței de autosuficiență. I-am cerut și o pungă pentru sticle și chipsuri, mi-a aranjat frumos marfa. În timp ce treceam cardul prin dreptul POS-ului, i-am spus cu sinceritate: „Nu mai pot de poftă!”. În acel moment a deschis ochii larg, iar colțurile gurii i s-au dus în sus, într-un zâmbet total, și a început să râdă zgomotos: „Ha! Ha! Ha!”. Berile extrem de reci, tocmai bune. Am stat pe balcon și am băut cinci dintre ele, ascultând muzica următorului playlist. Am băut bere Kozel lager, am mâncat chipsuri cu sare, am ascultat muzică. Aș fi băut toate șase berile, dar una dintre ele mi-a băut-o nevasta. Asta e, nu i-am mai zis nimic. Să vedem playlistul! Am încercat să acopăr cât mai multe genuri și gusturi. Sper să fie pe placul vostru. Mi-a plăcut atât de mult acest playlist, încât l-am ascultat și în mașină, alături de Fiul cel Mic, într-o excursie pe Valea Buzăului. Pentru volumul 3 vă rog să-mi lăsați voi una-două-câteva piese. Îl doresc interactiv, realizat de voi, cititorii blogului.

1. Khruangbin – So We Won't Forget
2. Still Corners – The Trip
3. Koop & Ane Brun  – Koop Island Blues
4. The Rolling Stones – Jumpin' Jack Flash
5. Creedence Clearwater Revival – Run Through The Jungle
6. Them – Gloria
7. Anne Bloom – Angels Laid in Tears
8. Counting Crows – Mr. Jones
9. Bruce Springsteen – I'm On Fire
10. Weezer – Island In The Sun
11. Travis – Side
12. Tame Impala – Elephant
13. America – Sister Golden Hair
14. David Bowie – Young Americans
15. Fleetwood Mac – You Make Loving Fun
16. Radiohead – Nude
17. Tindersticks – Pinky in the Daylight
18. Warhaus – Love's a Stranger
19. Pulp  – Common People
20. Kindred Valley – Riverband
21. T-Bone Walker – Left Home When I Was A Kid
22. Gary Clark Jr – When My Train Pulls In
23. Etta James – A Sunday Kind of Love
24. Lynyrd Skynyrd – Tuesday's Gone
25. Paul Simon – Slip Slidin' Away
26. Jalen Ngonda – Doctrine of Love
27. My Chemical Romance – Welcome to the Black Parade
28. Heart – Crazy On You
29. Sade – No Ordinary Love
30. John Lee Hooker – One Bourbon, One Scotch, One Beer
31. Placebo – Running Up That Hill
32. DA TI – Take Me There
33. The Velvet Underground – Pale Blue Eyes
34. Kurt Cobain – And I Love Her
35. Pink Floyd – Julia Dream
36. Santana – Jingo 

Bonus tracks:

1.Rani Mraz & Đorđe Balašević – Pa dobro gde si ti

2.Zdravko Čolić – Pisaću joj pisma duga

3.Lepa Brena – Jugoslovenka

4.Nikos Makropoulos – Mporei

5.Anna Vissi – Psihedelia

6.Nina Mazani – I Nihta Mirizi Glasemi

Hidden tracks:

1.Manfred Mann’s Earth Band – Spirits in the Night

2.Nick Cave & The Bad Seeds – Wonderful life

 

Refill

În România, la renumitul fast-food Burger King, ai posibilitatea de refill la băuturile răcoritoare, adică îți comanzi o băutură cu refill, ți se dă un pahar gol cu o capacitate de 0,3 litri, pe care îl poți umple de oricâte ori dorești de la dozatorul de sucuri, care este amplasat într-un loc la dispoziția clienților. Eu, de ceva vreme, m-am lăsat de băutul sucurilor; o fac doar în cazuri rare, cum de exemplu ar fi o Coca-Cola lângă un pahar de rom, așa că, deși mănânc uneori la Burger King, nu profit de opțiunea refill. Asta nu m-a împiedicat să observ cuplul de la masa de alături. Amândoi trecuți de 40 de ani. Și-au comandat fiecare burgeri și cartofi prăjiți, însă la masă era un singur pahar de băutură, pe care îl tot umpleau și beau pe rând din el. Cât am stat eu în local și i-am privit, l-au umplut fix de cinci ori: de trei ori a băut bărbatul și de două ori a băut femeia. Cât de zgârcit să fii pentru a proceda astfel? Chiar nu puteau lua două pahare? Trebuiau să recurgă la mojicia asta? Au scutit 7-8 lei și au băut ca ultimii prostănaci din același pahar. E în ADN-ul nostru să recurgem la asemenea măgării. Și eu recurg la ele, nu încerc să fac pe lupul moralist. Am trăit sub comunism, nu se va uita ușor asta, oricât am avea acum. Cel mai bun exemplu: câți dintre noi compostează bilet (bine, acum nu mai ai ce composta, dar îmi place să folosesc acest termen) în ITB la orele serii? „Las’ că nu mai vin controlorii acum!”. Dar autobuzul te duce, nu?