joi, 2 februarie 2023

40 de cărți care mi-au mers la suflet

După ce am făcut topuri de melodii și filme, iubitorii blogului m-au provocat să fac și un top de cărți. Nu am cum să fac un top, dar am selectat 40 de cărți (printre care 5 cu autori români) care mi-au mers la inimă, care au fost memorabile pentru mine, la care am aplaudat, am plâns, m-am bucurat. Cărți care mi-au stârnit emoții puternice. Nu sunt un mare cititor, ci unul de ocazie. Nu citesc cărți de știință sau cine știe ce tratate inteligente, ci mă mulțumesc cu beletristică, citesc povești pentru oameni mari. N-am citit cărți fundamentale, nu m-am atins de Ulysses a lui James Joyce sau de cartea lui Roberto Bolano, Detectivii sălbatici. N-am citit încă Frații Karamazov, Război și pace, Muntele vrăjit ori Călătorie la capătul nopții. Nici pe clasicii literaturii române nu i-am citit. În ultima vreme chiar n-am mai citit deloc, dar au fost perioade când citeam 30 de cărți/an. Pentru mine cărțile de mai jos au fost esențiale, le-am citit în diferite perioade ale vieții, mi-au rămas aproape de suflet. Dacă aveți chef de o lectură bună, încercați orice titlu de mai jos.


  • John Steinbeck - Fructele mâniei
  • John Steinbeck - La răsărit de Eden
  • Gabriel Garcia Marquez - Un veac de singurătate
  • Gabriel Garcia Marquez - Dragostea în vremea holerei
  • Victor Hugo - Mizerabilii
  • Mihail Bulgakov - Maestrul și Margareta
  • Haruki Murakami - Cronica păsării arc
  • Haruki Murakami - La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor
  • Ilf & Petrov - Douăsprezece scaune
  • Ilf & Petrov - Vițelul de aur
  • George Orwell - 1984
  • Tatiana Tolstaia – Zâtul
  • Cinghiz Aitmatov - O zi mai lungă decât veacul
  • Henryk Sienkiewicz - Quo Vadis
  • Orhan Pamuk - Mă numesc Roşu
  • Daniel Keyes - Flori pentru Algernon
  • Evgheni Vodolazkin – Laur
  • Eowyn Ivey - Spre marginea luminoasă a lumii
  • John Williams – Stoner
  • Bohumil Hrabal - L-am servit pe regele Angliei
  • Bohumil Hrabal - Trenuri cu prioritate
  • Mo Yan - Sorgul roșu
  • Feodor Dostoievski - Crimă și pedeapsă
  • Lev Tolstoi - Învierea
  • Nikolai Vasilievici Gogol - Suflete moarte
  • Dino Buzzati - Deșertul tătarilor
  • Ivo Andrić - E un pod pe Drina
  • Guzel Iahina - Zuleiha deschide ochii
  • Guzel Iahina - Copiii de pe Volga
  • Jonathan Coe - Casa somnului
  • Amos Oz - Să nu pronunți: noapte
  • Natsume Soseki - Eu, motanul
  • Arto Paasilinna - Anul iepurelui
  • Sofi Oksanen - Purificare
  • Anya von Bremzen - Arta bucătăriei sovietice

--- ----- ---------

  • Radu Pavel Gheo - Noapte bună, copii!
  • Radu Pavel Gheo - Disco Titanic
  • O. Nimigean - Rădăcina de bucsau
  • Lucian Dan Teodorovici - Matei Brunul
  • Dan Lungu - Sînt o babă comunistă!


sâmbătă, 21 ianuarie 2023

15 ani cu filme de referință

Tot pe la mijlocul anilor '90, pe vremea când mergeam la petreceri cu muzică "blues", am dezvoltat o pasiune foarte puternică pentru cinematografie. Consumam filme pe bandă rulantă, în anii 2000 ajunsesem să mă abonez legal la HBO (lucru destul de rar în acea perioadă, când erau la modă decodoarele pirat), mergeam de unul singur prin sălile de cinema, acasă făceam nopți albe și urmăream câte 3-4 filme la rând, invitam la mine fete tinere și urmăream împreună filme de referință. Am urmărit filme din toate perioadele, urmăresc oricând cu plăcere pelicule gen Rashomon (anul 1950), dar consider că cele mai bune filme s-au făcut în anii '90 și în prima jumătate a anilor '00. În prezent parcă nu mai sunt filmele de acum 20-30 de ani, sau poate așa mi se pare mie, pentru că atunci era perioada mea de tinerețe și aveam timp de multe filme și mă simțeam bine. Haideți să vedem o listă cu marile filme ale acelor vremuri, o invitație pentru cei mai tineri de a le vedea, prilej de aducere aminte pentru cei din generația mea. Desigur, lista este interactivă, o puteți completa și voi.

  • Requiem for a Dream (2000)
  • American Beauty (1999)
  • Pulp Fiction (1994)
  • Forrest Gump (1994)
  • Gladiator (2000)
  • Buffalo '66 (1998)
  • The Usual Suspects (1995)
  • Reservoir Dogs (1992)
  • The Shawshank Redemption (1994)
  • Fight Club (1999)
  • American History X (1998)
  • 21 Grams (2003)
  • The Sixth Sense (1999)
  • Sleepers (1995)
  • Heat (1995)
  • Donnie Brasco (1997)
  • Snatch (2000)
  • Se7en (1995)
  • Saving Private Ryan (1998)
  • The Thin Red Line (1998)
  • The Green Mile (1999)
  • Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)
  • L.A. Confidential (1997)
  • A Beautiful Mind (2001)
  • Catch Me If You Can (2002)
  • Fargo (1996)
  • Big Fish  (2003)
  • The Big Lebowski (1998)
  • Amores perros (2000)
  • The Silence of the Lambs (1991)
  • As Good as It Gets (1997)
  • Trainspotting (1996)
  • In the Mood for Love (2000) 
  • The Lord of the Rings (2001, 2002, 2003)
  • Cidade de Deus (2002)
  • Million Dollar Baby (2004)
  • Kill Bill vol 1+2 (2003, 2004)

Am propus 40 de filme și absolut sigur cei din generația mea le-au văzut pe toate. Dar pariez că cei mai tineri nu au văzut nici măcar 25%. 


miercuri, 18 ianuarie 2023

"Blues"

La mijlocul anilor '90 mergeam la tot felul de petreceri, unde principalul mod de socializare era dansul. Pe lângă rock, rap, pop, nou apărutul stil rave care era la mare modă, printre tinerii de atunci foarte popular era "blues-ul" și aici nu ne referim la Magic Sam, Big Walter Horton sau Howlin' Wolf, ci la piesele slow, lente, pe care un băiat și o fată puteau dansa împreună, strâns conectați. De ce le numeam noi atunci "blues" nu îmi pot explica. Trebuia să-ți iei inima în dinți să inviți o fată la dans, nu era așa ușor, aveai emoții. Se puneau alternativ stilurile de muzică, pe atunci aveam casetofoane, erau făcute selecții special pentru petreceri. La un moment dat i se cerea celui care dorea să facă pe DJ-ul: "Bagă și tu un blues!". Erau băieți mai îndrăzneți care doreau să danseze cu o anumită fată, să-i pună mâna pe fund ori să-i simtă țâțele. Iată o listă cu "blues-urile" populare de la petrecerile unde mergeam:

  • Scorpions - Wind of change
  • Timmy T - One more try
  • Sinead O'Connor - Nothing Compares 2 U
  • Michael Bolton - orice piesă (acest interpret avea dedicată o casetă întreagă cu "blues-uri")
  • Mariah Carey - Without you
  • Guns N'Roses - November rain
  • Whitney Houston - I will always love you
  • Metallica - Nothing else matters
  • Elton John - Sacrifice
  • Bryan Adams - Have You Ever Really Loved a Woman?
  • Take That - Babe
  • Stevie Wonder - I just called to say I love you
  • Barbara Streisand - Woman in love
  • Chris de Burgh - The Lady in red
  • George Michael - Careless Whisper
  • Jennifer Rush - The Power Of Love 
  • Glenn Medeiros - Nothing's Gonna Change My Love For You
  • Prince - Purple Rain
  • The Cars - Drive
  • Chris Isaak - Wicked Game


În prezent nu cred că se mai fac astfel de petreceri în apartament, unde lumea să danseze "blues". Dacă ați mers la petreceri și ați dansat și voi "blues" cu vreo fată/băiat, să povestiți și să completați lista. Acesta este un post interactiv.


marți, 10 ianuarie 2023

Restaurant Michelangelo Sighișoara

În ultimii patru ani am stabilit o tradiție la început de ianuarie, vizita la Sighișoara, cazați întotdeauna la Casa Steluța, o locație de top cu gazde excelente, care stau mereu la povești cu noi alături de un pahar cu palincă. An de an am explorat zona atât din punct de vedere turistic, cât și culinar, descoperind resurse nebănuite. Bistroteca Baum din Dumbrăveni a rămas pe lista preferințelor noastre și de acum o vizităm anual. Din 2023 a intrat direct pe locul 1 în sufletele noastre Restaurantul Michelangelo. L-am găsit căutând pe tripadvisor un loc nou pentru a lua cina. 

Situat în apropierea cetății din Sighișoara, localul este o afacere de familie, doamna servind la mese, iar domnul fiind bucătar, chef cum se spune acum.  Faptul că unul dintre patroni servește la masă, ridică ștacheta mult de tot, pentru că nu îți ia comanda un zilier sictirit care îți mestecă "ciungă" în față, ci o persoană care te va trata cu toată atenția, care îți va face recomandări pertinente, care îți va spune o poveste. La fel și faptul că îți gătește un patron, își va da toata silința și priceperea în bucatele respective, pentru el va conta cu adevărat dacă clientul este mulțumit de calitatea bucatelor servite.

Amândoi proprietarii au fost pâinea lui Dumnezeu. Am vorbit cam o oră cu ei, ne-au povestit multe de prin Italia, despre afacerea lor, despre secretele unui restaurant de succes. Doi oameni minunați care au transformat cina noastră într-o adevărată experiență. Am încercat alături de nevastă o Bistecca alla Fiorentina, un steak de vită care în mod surprinzător a detronat vita mâncată la Brno în 2011 la hanul numit U Libušky. La Restaurant Michelangelo a fost vita perfectă, pregătită exact cum trebuie pe grătarul cu jar. Singura părere de rău când mănânc chestii de lux prin restaurante este că nu le pot asocia cu vinuri de calitate, din cauza prețurilor prohibitive pe care le au băuturile. Acasă aș fi asociat cu un tannat din Uruguay, care costă 80 lei sticla în hypermarketuri. În localuri un asemenea vin ar costa 300 lei, preț pe care nu sunt dispus să-l plătesc. Ne-am mulțumim cu un vin de 80 lei (plătiți în restaurant), numit Primitivo. Vin italian, îmbuteliat în Polonia. Cât să fie prețul la alimentara? 20? 25 de lei? Cât dai, atâta face. Un vin banal, submediocru. Data viitoare voi aduce vinul meu și voi plăti taxa de dop, dacă îmi va fi permis. Friptura de vită preparată de chef Alexandru de la Michelangelo merită un vin pe măsură!  Copiii au încercat paste, gătite cum trebuie, cu fructe de mare din belșug. Am sesizat în farfuria lor chiar și un tentacul de caracatiță. Extrem de multumiți au fost și ei, iar asta nu e puțin lucru, pentru că sunt niște copii pretențioși. Am luat și desert. Tiramisu. Cel mai bun tiramisu ever. Parcă era așa, o adiere. Nota 10. 

Atmosfera extrem de plăcută în local, cu muzică în surdină, intensitatea luminii potrivită (domnul Alexandru ne-a explicat că lumina galbenă îți face poftă de mâncare, iar cea albă ți-o taie), mese fără față de masă (ne-a spus că dacă ai o masă frumoasă din lemn, nu o acoperi, totuși eu rămân la părerea că la restaurant trebuie să ai față de masă), decoruri frumoase ce amintesc de zona Toscanei.

Mâncare perfectă, ospitalitate dusă la extrem, a fost o seară care ne-a fermecat cu totul. La plecare doamna ne-a spus să mai așteptam puțin, să-l cheme și pe domn din bucătărie, că se va supăra dacă nu își ia rămas bun de la noi. Parcă plecam de la cineva din familie, nu de la niște oameni pe care în urmă cu două ore nu îi cunoșteam. Ne-a făcut și o reducere considerabilă la nota de plată, oferindu-ne câteva produse din partea lor. Pe străzi, în drum spre Casa Steluța, aveam senzația că ne întorceam de la teatru. Ne simțeam hrăniți spiritual, nu doar cu burțile sătule. Astea sunt experiențele pe care le caut, astea sunt restaurantele atât de rare în România. Dacă sunteți sătui de pizza sau ceafă de porc cu cartofi congelați, dacă doriți să vedeți serviciu și mâncare ca afară, dacă doriți să socializați cu proprietarii afacerii, mergeti la Michelangelo in Sighisoara. Pentru mine a fost cel mai bun restaurant din ultimii ani.


paste cu fructe de mare

Bistecca alla Fiorentina

secțiunea cărnii de vită, maturată 35 de zile. minunat!

tiramisu excepțional



vineri, 30 decembrie 2022

What we've got here is failure

În seara asta voi pregăti creveți tigru, aduși special din Ecuador (asta este o țară, linia imaginară ce înconjoară Pământul se numește Ecuator). Se prepară într-un mod foarte simplu, în doi pași: 1.lăsați 2-3 minute în apă clocotită; 2.trași la wok în puțin ulei și presărați cu mirodenii sau usturoi. Sunt un produs delicios, iar atunci când sunt acompaniați de vinul spumant (ori șampanie) duc direct la orgasm culinar. Dau drumul la tranzistor și mă apuc de treabă. Asta este una din marile mele bucurii, să gătesc în timp ce ascult muzică, iar apoi mâncatul propriu-zis acompaniat de băutură. Încerc să beau cât mai puțin. Chiar îi spuneam Domnului Petru Șerban, superiorul meu de la Fundație: "Încerc să fac pauză 3-4 zile pe săptămână, să nu consum alcool deloc. Încerc să nu beau în fiecare zi", iar Domnul Petru Șerban îmi răspunde trufaș: "Dar mănânci în fiecare zi!".

La radio se aud cuvintele directorului închisorii din absolut fenomenalul film Cool Hand Luke: "What we've got here is failure to communicate. Some men, you just can't reach. So you get what we had here last week, which is the way he wants it. Well, he gets it. And I don't like it anymore than you men.". Așa începe piesa Civil War de la Guns. Ascult Guns, mă gândesc la "Luke mână rece", film ce se află în top 10-ul personal all time, prăjesc creveți, am inima curată. Ba chiar mă gândesc să fac și o garnitură din orez basmati & sălbatic, cu ceva legume mexicane trase la tigaie. Totul este gata, așez frumos pe farfurii și chem copiii la masă. Dat fiind faptul că mâncarea este una de gală, servim în sufragerie. Unde avem și combină audio, unde avem și vin spumant (fermentat în sticlă după metoda tradițională, nu din ăla ieftin fermentat în rezervoare!).

Vine și nevasta de la serviciu. Primul lucru pe care îl face este de a reduce nivelul sonor al muzicii la un nivel pe care probabil doar felinele îl pot percepe. Întotdeauna îmi spune că sunt surd și de aceea ascult muzică tare. Nu ascult muzică tare pentru că îmi place muzica, ci pentru că sunt surd. Apoi se spală pe mâini și se așează la masă, fiind înfometată. Orezul i se pare nefiert, iar despre boabele de orez sălbatic, negre la culoare întreabă: "Ce sunt astea? Cuie?". Creveții i se par extrem de iuți, îi mestecă cu o scârbă nemărginită. "Asta nu e mâncare! Iți bați joc!". Chiar că sunt potrivite cuvintele "What we've got here is failure.". Plec capul rușinat, dar copiii îmi fac semne pe ascuns că este ok mâncarea. Mă mai liniștesc.

Venim adesea supărați de la job, de la stresul cotidian și aducem cu noi supărarea în casă. Nu ne mai place nimic, nu ne convine nimic, avem tendința să-i rănim pe cei dragi de lângă noi. Așa eram și eu, pe când lucram la Batalionul Disciplinar. Veneam acasă, spărgeam mobilele și bibelourile, mă certam cu familia fără motiv, nimic nu-mi era pe plac. Acum nu mai sunt așa. Domnul Petru Șerban mi-a spus: "La noi, la Fundație, Șeful Constantin a murit! La noi, Batalionul Disciplinar s-a desfințat demult. Aici cărăm idei, nu cutii".   

Am pus într-o casoletă mâncarea nepotrivită pentru nevastă, am destupat încă o sticlă de vin spumant fermentat în sticlă după metoda tradițională, am mers la bucătărie și am reluat procesul gătitului de la început. Creveți nu au mai fost, dar i-am făcut nevestei un orez fiert pe placul ei, așa că în seara respectivă nimeni nu a mai fost supărat.   

miercuri, 28 decembrie 2022

Simple Man vs. Always Somewhere

  • Lynyrd Skynyrd - Simple Man
  • Scorpions -  Always Somewhere

Sunt un avid ascultător YT Music. Conectez telefonul prin bluetooth fie la combina audio, fie la sistemul audio al autoturismului. Caut o piesă, apoi inteligența artificială îmi generează liste întregi de melodii pe baza gusturilor mele. Ascult muzică cu mare bucurie. Mi-au fost supuse atenției și piesele de mai sus, sunt extraordinare, le-am ascultat de mai multe ori, până mi-am dat seama că linia melodică a lor este identică. Chiar asemenea furt? Scorpions au scos piesa ulterior. Ciudat pentru o formație de asemenea calibru.

luni, 19 decembrie 2022

ceva lecturi din 2022

de Ionescu

câteva recomandări scurte din cărțile citite anul ăsta, mulțumesc pentru atenție și sper să dați fuga să le citiți. 

theodoros a lui cărtărescu, humanitas 2022. încă nu am terminat-o, dar mai am puțin. va fi un mare succes internațional. totul pleacă de la o scrisoare a lui ghica. manierism cît cuprinde. imaginație formidabilă. clar material pentru un joc video. adventure, daca mai există genuri. un quest prin arhipeleagul elen în căutarea literelor s,a,v,din nou a, o, t & h. bătălii prin etiopia. fără npc-uri. 
laurent binet- a șaptea funcție a limbajului, traducere alex matei, vellant 2021. caterincă totală. un roman pseudopolițist cu personaje precum michel foucault, roland barthes, umberto eco, julia kristeva, jacques derrida, giscard d'estaing, mitterand. 
salman rushdie- quichotte, polirom 2021, trad. dana crăciun. america, emigranți, imigranți, literatură, metaliteratură, postmodernizmus. cea mai accesibilă carte a lui rushdie dintre cele relativ puține citite de mine. 
bogdan alexandru stănescu- abraxas, polirom 2022. cuvintele sunt sărace pentru a descrie această carte. cred că o voi reciti în următoarele luni. apropo, casa cu lei de la pieptănari nu există, din păcate, casa lui ilarie voronca de pe parfumului, da.  
thomas pynchon- viciu ascuns, polirom 2022, traducere dan croitoru. california anilor 60, conspirații, droguri, surf, mafie. din nou pot spune că e cea mai accesibilă carte a lui pynchon dintre cele relativ puține citite de mine- dar nici el n-a scris multe. 
olga tokarczuk- poartă-ți plugul peste oasele morților, polirom 2019, traducere cristina godun. un alt roman pseudopolițist.
numele celălat- jon fosse, traducere ovio olaru, pandora m 2022.  e norvegian autorul, dar în mintea mea acest roman stă pe raftul așa zis central european, cu bernhard, musil, gombrowicz, sebald și mulți alții. așa, cum să zic, prin lentoarea cu care decurge. 
sigur, au fost multe alte cărți frumoase, dar mă opresc fix aici.