Big Peat este un blended malt whisky, adică un amestec de mai multe single malt-uri provenite de la diferite distilerii. Pentru crearea whisky-ului Big Peat s-au folosit doar sortimente din Insula Islay, cunoscută pentru mirosul și gustul afumat al băuturii produsă aici. Producătorul ne informează că au fost combinate malturi de la distileriile Ardbeg, Port Ellen, Bowmore și Caol Ila. Desigur, pentru profani aceste nume nu spun prea mult, însă pentru cei care au cât de cât cunoștințe în domeniu, sunt deja nume consacrate. Pe eticheta sticlei este înfățișat un bărbat cu barbă mare care stă în bătaia vântului, probabil Insula Islay fiind cunoscută pentru o vreme mai neprietenoasă. Peat (Pit) nu este un alint al numelui Peter așa cum am crede, mai ales văzându-l pe bărbatul de pe label, ci provine de la cuvântul englezesc care în română se traduce "turbă", peated fiind whisky-urile afumate. Internetul ne explică: "Peated whisky is given a smoky flavour by compounds which are released by the peat fires used to dry malted barley. Peated whisky is often seen as a premium whisky because of the additional steps and care required to add in the smokey qualities."
Am ales pentru astăzi sortimentul Big Peat 12, îmbuteliat la o tărie alcoolică de 46%, din whisky-uri învechite minim 12 ani. Când am cumpărat această sticlă de la un mic magazin aflat în zona Foișorului de Foc (Whisky & More se numește), am discutat puțin despre băuturi cu proprietarul, iar acesta mi-a făcut cadou un pahar de gustat whisky cu sigla Big Peat, spunându-mi că mi-l oferă pentru a face degustarea cât mai plăcută.
Înainte de a bea, miros whisky-ul. Miroase a ocean și a fum de toamnă. Îi dau și fiului meu cel mare să miroasă, iar acesta spune că miroase a kaiser "din ăla bun" și a șampanie. Whisky-ul este poezie, fiecare simte altceva, trezește sentimente diferite în oameni. Gust din el și milioane de arome mi se propagă în sinapsele creierului. Îl plescăi, așa cum am văzut la marii degustători pe youtube. Un whisky foarte bun, dar trebuie mare atenție la cele 46 grade ale sale.
Am ales să beau whisky-ul Big Peat 12 în compania albumului "The Piper at the Gates of Dawn", pe care l-am ascultat cap-coadă. Este primul album al formației Pink Floyd și totodată singurul realizat de trupă cu Syd Barrett în postura de lider. A apărut în 1967. Ulterior se pare că Syd a înnebunit, fiind dat afară din formație. La mijlocul anilor '70, piesa Shine On You Crazy Diamond de pe albumul Wish You Were Here îi este dedicată lui Syd Barrett. Știu toate astea pentru că Eufrosin Potecă mi le-a spus cu ani în urmă. La acest moment, e prima oară când ascult integral albumul "The Piper at the Gates of Dawn".
Nu e un album ușor, nu se dezvăluie ascultătorului de la prima audiție. Așa că îl ascult de două ori, având doar 41 de minute am timp până pregătesc toate cele. Syd probabil era nebun și la momentul când a compus albumul. Dar e un album excelent. A doua oară îl percep mult mai bine, poate ajutat și de efectul alcoolului din whisky. Pow R. Toc. H este piesa mea preferată. Trebuie reluată audiția albumului zilele următoare. Chiar merită.
Bautura fină și muzica de calitate merg mână în mână cu o mâncare delicioasă, așa că m-am apucat să reconstitui felul pe care fiului meu cel mic l-a mâncat deunăzi la Restaurantul DaVinci din Brașov. Pui cu gorgonzola și cartofi cu rozmarin. E un fel de mâncare foarte ușor de făcut, dar extrem de gustos. Tragem pieptul la tigaie în puțin ulei de măsline, asezonându-l cu sare și piper proaspăt măcinate, după care îl tăiem fâșii sau cubulețe. Sosul se prepară din 200 grame de gorgonzola puse într-o crăticioară la fiert alături de 400 ml de smântână pentru gătit, iar apoi se toarnă cald peste pieptul de pui. Cartofii la cuptor cu rozmarin și usturoi nu mai au nevoie de nicio prezentare, fiind un element basic al oricărei mese ce nu dorește să cadă în banalul cartofilor prăjiți.
Copiii au rămas uimiți de calitatea acestei mese și probabil ne aflăm undeva între smart casual dining și fine dining. Au lins cu limba farfuriile și la fel am făcut și eu. Asta pentru că nevasta nu a fost acasă ca să ne reamintească de bunele maniere. Însă atunci când a venit, gănsindu-mă la încă un pahar de Big Peat pentru digestie, a ținut să spună: " Așa miroase la țară, la tăiatul porcului, când se mai încălzesc oamenii cu o țuică.". Syd ar fi fost prea mult pentru copii, așa că în timpul mâncatului am optat pentru un playlist mai pe gustul lor cu piese din repertoriul unor artiști precum Sabrina Carpenter, Chappell Roan sau Dua Lipa.
Să îmi lăsați în comentarii ce băuturi să mai încerc, ce albume să mai ascult și ce să mai gătesc pentru următoarea postare.
