marți, 11 ianuarie 2022

De sărbători

În vacanța de iarnă fiul meu cel mare a avut assignment de la școală să facă un proiect despre cum a petrecut Crăciunul în familie. El a scris câteva pagini de jurnal, în cel mai pur stil bloggeristic, fapt ce m-a inspirat și pe mine să aștern câteva cuvinte despre cum am petrecut această perioadă, numită sugestiv de americani " the most wonderful time of the year".


În Ajunul Crăciunului am pregătit o cină festivă și am stat la masă împreună cu întreaga familie (copii, părinți, bunici, frați, surori). Am servit atât preparate tradiționale, cât și produse din bucătăria internațională, dar mai ales am băut. La aperitiv am avut whisky Jameson, la felul principal cabernet sauvignion de Segarcea, iar în încheiere șampanie Moet & Chandon. M-a luat cheful și am început să cânt. Zeci de ani am fost cu colindul prin blocuri pe la oameni, așa că fără probleme am interpretat "O, ce veste minunată!", "Astăzi s-a născut Hristos" și "Sculați boieri mari", iar la final am recitat poezia "Uite, vine Moș Crăciun" de Otilia Cazimir, în aplauzele celor prezenți care mi-au dat și bani. Mulți bani. A fost o seară plăcută, iar după plecarea oaspeților, ne-am culcat fericiți, cu burțile pline, întrebându-ne ce daruri vom găsi sub brad a doua zi dimineața. 


Ziua de Crăciun. Primul s-a trezit fiul meu cel mare și pe la ora 7 trăgea de mine: "Tati, tati, a venit Moșul!". Iar eu i-am zis: "Sper că Moș Gerilă!". Da, venise și ne-a adus fix ce ne-am dorit. Eu am primit un ceas de mână original. Copiii primind câte un set de Lego foarte complicat, am fost nevoiți să anulăm orice altceva în această Sfântă Zi pentru a le da prilejul de a duce la bun sfârșit construitul. Așa că eu m-am odihnit, iar seara am urmărit meciuri de NBA, dupa cum se știe NBA Christmas Day fiind un eveniment foarte important, cu 5 meciuri consecutive între echipe de top. Până seara Lego-urile au fost gata, astfel că în a doua zi de Crăciun am putut pleca de acasă. Pe la miezul nopții eu m-am apucat să prepar cheese cake după rețeta lui Jamie Oliver. Pe 26 aveam să mergem în vizită la prietenii noștri de la Comana, Anca & Răzvan. Nu doream să mergem cu mâna goală. Cam pe la 1:30 dimineața am terminat prăjitura și, după cum aveam să aflăm în ziua următoare, a ieșit uimitor de bună.


Pe 26 decembrie, la Comana, în județul Giurgiu, prietenii noștri ne-au așteptat cu 4 (patru) feluri de mâncare. Am petrecut foarte plăcut cu ei la masă, dar ne-am și plimbat prin împrejurimi, vizitând obiective importante precum fosta cale ferată rămasă fără șine și terasament, podul feroviar peste Neajlov acum dărâmat, Mânăstirea Comana de unde am și cumpărat o icoană, punctul de vărsare al Sabarului în Argeș. Prietenii noștri fiind mai bogați, au primit de la Moș Gerilă un XBOX, așa că ne-am jucat cu toții Injustice 2 pe XBOX. 


În săptămâna dintre Crăciun și Revelion am lucrat zi de zi. N-am fost mulți la birou și eram triști că nu suntem acasă, la familii, dar am muncit fiecare cât a putut de bine, pentru că până la urmă suntem bucuroși că avem un loc de muncă. Iar la un moment dat doamna Sanda a zis: "Băi, după program mergem cu toții la mine să mâncăm și noi ceva, să mai vorbim, doar e sărbătoare!", iar noi ne-am bucurat în sinea noastră dar i-am zis: "Nu vrem să vă deranjăm.", iar doamna Sanda a zis: "Nu e niciun deranj. Eu oricum stau la curte și avem cu toții loc. Nici nu deranjăm, nici nu suntem deranjați.". Atunci noi i-am răspuns în cor: "Venim cu drag!". Eu, doamna Sanda, Mălin, Maria și Șeful Paul. Am pus câte 50 de lei fiecare, iar Mălin s-a ocupat de mâncare. După program am plecat spre doamna Sanda, iar Mălin era foarte încântat și mi-a spus: "Găbiță, am luat camembert și brie, răcituri de la sibieni, ardei iuți umpluți cu brânză de capră, cârnați de Mangalița.", iar apoi mi-a spus cu jumătate de gură: "Și un vinars Brâncoveanu", iar eu i-am spus: "Sper că e XO", iar Mălin a dat afirmativ din cap și se vedea că nu-și mai încape în piele de bucurie. De fapt cu toții eram bucuroși, iar acasă la doamna Sanda gazda noastră și Maria au așezat mâncarea foarte frumos pe platouri și am început să mâncăm și să vorbim câte și mai câte. Am băut vinars, am spus glume, am ascultat muzică, doar Șeful Paul stătea tăcut într-un colț și se uita pe Tik Tok, dar se vedea pe fața lui că îi place să fie cu noi și apreciază aceste momente. Doar din când în când îmi mai arăta pe Tik Tok o fază interesantă și îmi spunea: "Ia uite, Grasule, n-ai mai văzut așa ceva, să moară peștii mei!".  Se făcuse noapte de-a binelea și nu ne mai înduram să plecăm acasă, atât de bine ne simțeam. Doamna Sanda ne-a pus o muzică săltăreață din locurile sale de baștină, care a întregit perfect atmosfera. A fost o seară de neuitat.


Pe 31 decembrie am lucrat de asemenea. Când ajung acasă copiii se antrenau la Mortal Kombat XI, pe PS4. Nici nu m-am dezbrăcat de hainele de muncă și le-am zis: "Fac și eu una mică cu voi.". L-am bătut pe cel mic, dar cel mare m-a bătut 3 din 3. Fără drept de apel. Iar după aia am zis să termin Far Cry 6 pe PS5, dacă tot se termină anul. Mai aveam două misiuni. L-am terminat. Un joc foarte frumos. Am dormit de după amiază, iar când m-am trezit era deja 21. Am pregătit alături de nevastă masa de Revelion. Câteva gustări, creveți tigru, păstrăv cu orez. A venit ora 0, anul 2022, am destupat un spumant Zarea, ne-am pupat, ne-am făcut urări, am privit la artificii. La 2:30 ne-am culcat.


Pe 1 Ianuarie am făcut grătarul tradițional cu Ciuc & Răzvan. Ciuc a venit și mi-a întins o sticlă de vin, spunând: "Am dat 63 de lei pe el, trebuie să fie bun.". Am intrat pe net și chiar 63 de lei costa, un malbec din Argentina. L-am pus în vitrină alături de vinul franțuzesc primit de la Șeful Paul. Răzvan mi-a adus o prăjitură cu Nutela și niște plăcinte. De casă. Am făcut grătarul, am mâncat și am băut bere cehoslovacă, Pilsner Urquell. 


Pe 3 Ianuarie am plecat la Sighișoara. Patru zile. Am vizitat o sumedenie de cetăți și biserici fortificate, am mâncat crocodil la Bistroteca Baum din Dumbrăveni, am terminat o carte foarte interesantă primită cadou de la cumnata mea (Souad & Marie Therese Cuny - Arsă de vie), am vizitat Zoo Sibiu și Mini Transilvania de lângă Odorheiul Secuiesc, am ajuns la statuia Inima lui Iisus, am făcut baie la jacuzi în aer liber (o senzație foarte plăcută, afară 3 grade, în apă 38 și am mai băut și palincă în timp ce stăteam în apă, ajungând aproape de Nirvana). 


Aici se termină compunerea mea. Ce frumos a fost de sărbători!


vineri, 31 decembrie 2021

America

În Selgros, în fața raionului de pește, trei angajați discută. O femeie și doi bărbați, cu toții în jur de 35-40 de ani. Se apropie ora închiderii, se apropie Anul Nou. Ultimii clienți întârziați se îndreaptă către casele de marcat. Eu mă uit la bazinele cu pești vii și îi aud întâmplător pe cei trei.
Unul dintre bărbați către femeie: "Ai fost vreodată în America?"
Femeia: "Nu."
Bărbatul: "Te trimit eu în două secunde.", și îi trage căciula peste ochi spunând și râzând: "În America e noapte!".

Mi-am amintit de copilărie. La școala generală făceam deseori această glumă, între noi, colegii.


marți, 28 decembrie 2021

Muzica romanului "În noapte" de Haruki Murakami

Cu romanul "În noapte", primit de Secret Santa în urmă cu mai bine de 15 ani de la un băiat din județul Bihor, am început experiența Haruki Murakami. Au urmat încă vreo 20 de cărți citite de la acest autor nipon. Zilele trecute am recitit "În noapte", care spune câteva povești întretăiate din Tokyo, de la lăsarea întunericului și până la ivirea zorilor. Cartea este presărată cu multă muzică bună, așa că am decis să scriu pe o agendă fiecare piesă apărută. În zilele noastre aș fi găsit lejer playlistul gata făcut pe spotify, dar am preferat să procedez clasic, cu pixul pe hârtie. Voi scrie și aici piesele, în ordinea apariției lor în carte.

Percy Faith - Go away little girl
Curtis Fuller - Five spot after dark
Burt Bacharach - April fools
Martin Denny Orchestra - More
Ben Webster - My ideal
Duke Ellington - Sophisticated lady
Pet Shop Boys - Jealousy
Hall and Oates - I can't go for that
Bach - Suita Engleza (interpretare Ivo Pogorelich, pianist yugoslav)
O cantată de Alessandro Scarlatti (interpretare Brian Asawa) 
Southern All Stars -  un cântec nou (doar atât se specifică)
Sonny Rollins - Sonnymoon for two
Shikao Suga - Bakudan Juice
Francis Lai (muzica lui...., nu se specifică exact ce)


miercuri, 22 decembrie 2021

Secret Santa

Secret Santa este un obicei capitalist, preluat în multe cercuri și la noi. Deși unii îl critică, la fel cum procedează și cu Halloween, mie îmi place și am participat la el de oricâte ori am avut ocazia. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu această activitate, specificăm că Secret Santa presupune un grup de cunoscuți/colegi/prieteni unde fiecare persoană are numele scris pe un bilețel. Bilețelele se amestecă și apoi se face tragerea la sorți, fiecare individ trăgând aleatoriu un alt individ, conform bilețelului, căruia îi va face cadou. Este la latitudinea celui care dăruiește dacă dorește sau nu să își dezvăluie identitatea. Se stabilește de la început o sumă minimă pentru cadou, ori un interval, pentru a nu exista diferențe majore între cadouri.


Am participat în mulți ani la acest obicei, început undeva pe un forum de socializare acum mai bine de 15 ani, apoi continuat la Corporație și după aia la Institut. Îmi amintesc perfect toate cadourile primite (le păstrez cu drag pe toate), dar am uitat ce am dăruit eu. 


În acest an am experimentat o chestie nouă. Pentru a evita cadouri gen "set de ras" am făcut un whishlist, unde fiecare participant a trecut cam ce și-ar dori să primească de Secret Santa. Eu am trecut "un vin de cel puțin 50 de lei sticla, roșu, sec". S-a întâmplat să pic cu Șeful Paul, iar acesta mi-a cumpărat un vin franțuzesc de colecție, însă a citit greșit pe listă și a înțeles 50 de euro, în loc de 50 de lei. Nu m-a deranjat. Am pus vinul în vitrina cu lucruri de preț și am să-l beau la o ocazie specială.


În primul meu an de Secret Santa am primit de asemenea un cadou foarte valoros. De la un băiat din județul Bihor, de pe un forum de socializare. Nu-l cunoșteam în viața reală. Mi-a trimis prin Poșta Română un set de ceai, o cutie de ceai și romanul "În noapte", scris de Haruki Murakami. Zilele astea recitesc cartea și voi reveni pe blog cu câteva impresii. Iar în anul următor am primit de la cr3tz un fular Reebok clasic cu steagul Union Jack. Peste încă un an a fost rândul lui kitzi să-mi facă cadou, un ursuleț de pluș tare drag. 


La Corporație am primit o grămadă de cadouri. Trei sticle de vin de la Toni, o sabie ornamentală de la Monica, un dinozaur electronic de la Magda, două cărți de la Dan, iar de la Danny o mașinuță de colecție (cum încă mai vedem prin Havana sau în popularul joc video Far Cry 6) plus o grămadă de dulciuri comuniste (ciocolățele Rom, ciocolățele Făgăraș, mentosane). 


Iar la Institut în primul an un vin fin, un dvd cu film și două cărți de la Cătălin, iar în al doilea an de la Nicoleta un tricou cu Moș Gerilă și un ornament. Iar acum de la Șeful Paul vinul mai sus amintit.
 

Anul ăsta a făcut și fiul meu cel mare la școală Secret Santa. S-a întâmplat să primească chiar de la doamna învățătoare.


Frumos obicei! Dacă doriți, îmi puteți lăsa un comentariu cu ce ați primit de Secret Santa și dacă vă place sau nu acest obicei occidental/capitalist/imperialist.

luni, 13 decembrie 2021

Quito

La McDonald's au digitalizat complet. Comanda o faci la un panou cu touch de pe care poți alege foarte simplu și intuitiv ceea ce îți dorești. Apoi poți plăti elegant cu cardul. Acum 30 de ani un prieten fusese în Germania la mătușa lui stabilită acolo și îmi povestea că nemții ăștia nu văd banii deloc. Adică cum? Păi iau salariul pe un card cu care apoi plătesc oriunde doresc. Bani virtuali. Nu am înțeles absolut deloc ceea ce îmi explica prietenul meu. În sfârșit. La McDonald's era formată o coadă ca pe vremea lui nea Nicu. Un rând era la dat comenzi pe panourile digitale (tineri de 20 de ani care se încurcau în informațile simple de acolo, nu mai zic de oamenii trecuți de 50 care, în România, sunt complet analfabeți digital), alt rând era la plata cu cash (o singură casă) și alt rând la ridicat comenzi. Se formase o adevărată abrambureală.

Lumea nervoasă. Priveau nerăbdători ecranul cu numărul comenzilor. Țipau la bieții lucrători comerciali, invocând că nu se respectă numerele de ordine. Lucrătorii explicau în zadar că unele comenzi durează mai mult, altele mai puțin și că le predau și ei cum vin de la bucătărie. Lumea a cerut să vorbească cu managerul. La români asta rezolvă totul. Să claxonezi în trafic, să înjuri, să chemi managerul. Un fel de "să vină șeful de sală!", dar fiind la Mc normal că nu există așa ceva. 

Între o elevă-golancă de la un foarte rău famat liceu din zonă și un om pe la 40 de ani cu atitudine de știe-tot se leagă o conversație:

- Nu vine nimeni să muncească la Mc și KFC pe banii ăștia.
- Păi tu ai munci pe 20 de milioane?
- Da, că sunt numai eu. Mi-ar ajunge.
- Păi cum adică numai tu?
- Păi stau cu mama și cu tata. Să fie banii mei de cheltuială.
- A, păi da! Dar ia să vezi când o să plătești facturi, întreținere, când o să ai copii. 

Omul ăsta are dreptate, dar mă enervează felul în care o spune. E cumva lăudăros, vrea să scoată în evidență că el e proletar, că muncește din greu, că plătește facturi, că plătește mese la Mc. Se ajunge în sfârșit la comanda lui. Discuția cu eleva-golancă se oprește și continuă discuția între el și cea care stă în spatele tejghele la Mc.

- Să pui și șervețele! Și paie!
- Sigur că vă pun.
- Păi dacă nu îți spuneam eu, nu puneai.
- Ba da. Să știți că paiele și șervețelele se pun la sfârșitul comenzii.

Aici m-am bagat eu în seamă. I-am spus: "Lăsați, domne, paiele, că ajung pe fundul oceanului și le înghit peștii!". S-a făcut că nu mă aude. A luat pungile în scârbă de pe tejghea și i s-a adresat lucrătoarei în continuare: "Zici că mi-ai dat homar aici, atâta a durat! Zici că mi-ai adus homar din Franța, de la Londra!". A dorit să facă o glumă, desigur, să-și etaleze vasta cultură. Dar când e vorba de capitale e domeniul meu. Nu m-am putut abține și i-am zis: "Dacă ești așa de cult, zi-ne care e capitala Ecuadorului! Și vezi că nu mă refer la linia imaginară care împarte Globul în două emisfere, aia e cu t". Omul a vrut să sară la bătaie, dar i-am zis: "Vezi că am făcut 15 ani de box, poate vrei să-ți rup muia!". L-au dat agenții de pază afară, că l-aș fi bătut. Între timp a fost gata și comanda mea și am putut pleca. 

Oricum, doream să spun că digitalizarea Mc-ului nu prea prinde bine în România. Cel puțin nu într-un local aglomerat plin cu oameni nervoși.

luni, 22 noiembrie 2021

Băsescu

Cobor din mașină și mă îndrept către biserică. Întâlnesc multe fețe cunoscute, toate triste. Avem gurile acoperite de măști, ne salutăm mutește, din ochi. Am adus patru crizanteme. Îl zăresc pe președintele nostru de sindicat și-l rog să mă ajute, să mă sfătuiască cum să procedez cu florile. Acesta o ia înainte și mă însoțește în curtea bisericii, apoi coborâm într-o capelă. Acolo îl găsesc pe Cătălin care îmi arată o găleată în care să pun florile, iar la căpătâiul mortului este Tatiana, plângându-l pe cel aflat în coșciug ca pe un frate. Îi vorbește și îl mângâie, printre lacrimi. "Scoală-te Florine! A venit Gabi să te vadă.". Îmi dau și mie lacrimile. Impactul este unul major. Cel cu care vorbeam acum mai puțin de o lună pe holurile institutului nostru, cel care zâmbea mereu și mă întreba: "Care mai e viața ta, băi băiete?" ori "Bă, să-ți zic un banc..." acum zace pe catafalc, printre mii de flori și lumânări aprinse. 


Băsescu. Așa îi spuneam noi. Nu știu de ce, poate pentru că semăna cu fostul președinte. În urmă cu șapte ani a fost printre primii oameni cunoscuți de mine la noul job. Mereu vesel, de un optimism debordant, săritor și gata să te ajute în orice clipă, prietenos și deosebit de vorbăreț, un om politicos, de mare bun simț. În noiembrie acum doi ani, am mai scris despre el. În cu totul alte împrejurări. 


Acum începe slujba. Ținem cu toții lumânări în mâini, mai plângem, mai ascultăm la cuvintele popii, care marșează pe ideea că moartea nu este un prilej de întristare. Nu reușește să ne păcălească. Plecăm pe ultimul drum al lui Băsescu. Pantelimon 2. Cimitirul este enorm. Părintele ne-a spus că omul se bagă în pamânt pentru a da naștere unei vieți noi, curățată de păcate. Stau cu Unchiul pe marginea mormântului și vorbim de cele lumești, încercând să uităm fie și pentru câteva momente de tristețea înconjurătoare. Tânărul Stăpân este agitat ca întotdeauna, dar chiar și de sub ochelarii săi de soare se simte tristețea. Cu toții am pierdut un om drag. Cu toții plecăm către casele noastre, iar pe Băse îl lăsăm într-un colț de cimitir, cu soarele de toamnă care se pregătește să apună, într-o altă lume, despre care noi nu știm nimic. A fost un an rău. S-au dus și Nuți și Bety și Teo. Acum s-a dus și Băsescu. Oameni pe care îi vedeam zilnic, care erau ca o a doua familie pentru fiecare dintre noi. În asemenea momente cuvintele sunt de prisos. Eu am dorit, totuși, să aștern câteva rânduri, să-mi exteriorizez un pic deznădejdea.


Am plecat spre casă în acorduri de Rock Fm. Asta asculta și Băsescu în mașină când mai mergeam cu el. La radio se difuza Metallica - Unforgiven.

duminică, 14 noiembrie 2021

Sodium laureth sulfate

 de Eufrosin Potecă

Mi-aș fi dorit să fiu bogat. Bogat și sănătos astfel încât să pot beneficia de bogăția mea. Dar sunt un om comod, leneș, lipsit de orice inițiativă antreprenorială. Alunec printre jegurile vieții către non-existență. Și e bine. Dar chiar dacă vom muri cu toții cândva asta nu înseamnă că nu trebuie  să fim curați. Colon curat, organe genitale curate, cavitate bucală curată, mâini, picioare, coaste, cap curate. Și aici apare epifania! Ai nevoie de săpun, șampon, pastă de dinți. Dar dacă vrei să fi dUMNEZEUL curățeniei?!?!? Trebuie să apelezi la spumă de baie, sare de baie, balsam, mască de păr, creme hidratante, industrie chimică. Și spălându-te tu liniștit, înconjurat de chimicalele tale iei sticla de șampon și citești ingredientele: Aqua, Sodium laureth sulfate, Glycerin … Hmmm … Pe balsam oare ce scrie? Aqua, Sodium laureth sulfate, Glycerin … Dar pe spuma de baie? Dar pe gelul de duș? Aqua, Sodium laureth sulfate, Glycerin … Deci ingredientele principale sunt apa și sodium laureth sulfate. Da, dar tu ai cumpărat șampon împotriva ondulării părului, gel de duș cu aromă de mărar, balsam cu fenicul, spumant de baie cu grâu, săpun lichid cu aromă de licheni, verzi, mov, roz, bleu, curcubeu! Și? Toate au aceleași ingrediente! Diferă colorantul. Și stând in curu’ gol în cadă îți dai seama ce bou ești! Cum ai fi putut fi milionar dacă erai puțin mai atent la orele de chimie și dacă aveai ceva mai mult spirit antreprenorial. Există miliarde de proști cărora le poți vinde zemuri colorate atractiv și pe care să-i aburești că sunt cu extract de sudoare de veveriță care ajută la curățarea pielii de microcosmosul rectangular ce produce îmbătrânirea accelerată a cromozomilor flasci determinând astfel apariția celulelor pfi ce conduc la deteriorarea lanțului diagonal vast care alimentează cu fotoni gama fluxul chi al canalului superior. Și vei fi mai tânăr! Vei mirosi a micșunele! Te va alege Maricica/Maricel dintr-o mie să te cu culci cu ea/el!

Concluzie? Dacă sunteți părinți cu mici plozi la început de drum într-ale învățăturii ghidați-i către studiul chimiei! Vor fi miliardari!!