Marii maeștri ai cititului, împătimiți ai lecturilor, detestă bestsellers-urile internaționale și pe acei autori comerciali care produc astfel de cărți, considerând că frumusețea literaturii vine doar prin descifrarea cu greutate a textului, a simbolurilor și figurilor de stil. Ei dacă nu citesc elucubrațiile unor anume autori nu simt literatura. Eu sunt la polul opus, mi se face rău de la asemenea cărți. Să nu-mi dați să citesc Muntele vrăjit, Ulysses sau Detectivii Sălbatici. Hermann Hesse? N-am înțeles nimic din Lupul de stepă. Nu îmi place să mă întreb: "Ce a dorit să spună autorul prin asta?". Fără prea multe metafore, epitete și alegorii. "Un bărbat pe nume Ove" a fost cartea ideală pentru mine și îi acord nota 10+. Suedia. Ove are 59 de ani și ne este prezentat ca un om ursuz, dificil, locuitor într-un complex rezidențial de case, interacționând negativ cu vecinii săi și nu numai. Dar pe măsură ce înaintăm cu lectura și cunoaștem viața lui Ove, ajungem să-l îndrăgim, ba chiar găsim puncte comune cu el. Cartea începând a fi una amuzantă, ușor ușor se transformă într-una tristă, melancolică, povestind într-un stil deosebit de plăcut întreaga viață a lui Ove, mergând în paralel cu întâmplări din prezent. Ușor de citit, dar exprimând sentimente enorme ce vor bucura la maxim iubitorii literaturii. E o carte mare, fără să fie întortocheată, abstractă, cu pagini terne, cu pretext de filozofie pe care nu o înțelege nimeni. Nu vă feriți de acest bestseller internațional, după care s-au făcut și două pelicule. Cumva, cartea asta mi-a amintit de Stoner, romanul lui John Williams.
