Sunt un iubitor al filmelor și de câte ori am ocazia merg la cinema. Prefer să o fac singur pentru a mă bucura în liniște de proiecție, în special la ore și în zile puțin accesibile publicului larg. Sigur, am făcut și unele excepții. Am fost de câteva ori cu soția la film, alteori alături de copii, de vreo șase ori cu prietenul meu Ionescu de pe internet, cu ceva prieteni din tinerețe și o dată, în clasa a XII a, cu o colegă de la liceu. Dar de cele mai multe ori am fost singur și am gustat din plin mari producții cinematografice precum Fight Club, American Beauty, 21 Grams, Gladiator, LOTR etc. În copilărie mergeam la cinematografe de cartier precum Gloria, Popular, Aurora, iar în anii '90 a apărut Glendale Studio care propunea sistem audio surround, o chestie inovatoare. Iar apoi a apărut Hollywood Multiplex, primul cinematograf din Mall, ceva pur și simplu uimitor pentru noi.
Iubesc mult mâncarea și aș mânca oricât și orice, oricând. Dar mi se pare o prostie să mănânci floricele (pop corn) în timpul filmului la cinema. Un obicei american tâmpit, în care lumea se îmbuibă cu porumb vândut la un preț mai mare decât cel al peliculei pentru care au venit. Stau toți și molfăie, foșnesc, își îndeasă cu două mâini pop corn în gură, după care sting cu sucuri pe bază de cola. De ce trebuie să ne aliniem la obiceiul ăsta tâmpesc? De ce e musai să mâncăm floricele și să bem cola în timpul filmului? De ce nu se mănâncă fasole bătută sau icre de știucă la cinema? De ce nu se bea țuică bătrână?
Fiul meu cel mic iubește și el cinematograful, așa că într-o vineri după-amiază am fost împreună la Mall să vedem filmul de animație Turning Red. M-am bucurat când l-am întrebat dacă vrea floricele și a răspuns negativ, fără a-l influența eu. Am ajuns în sală cu 10 minute înainte de începerea proiecției și am așteptat cuminți. S-au stins luminile pe jumătate și am urmărit trailere ale unor pelicule viitoare, apoi s-au stins luminile de tot și a început filmul nostru.
Sala umplută cam la 5% din capacitate. La 30 de secunde după începerea filmului apar în sală două mame cu copiii de mână, puradei pe la 4-5 ani. Au aprins lanternele de la telefon ca să nu se împiedice. Cu mâinile sau alte extremități libere cărau 3-4 pungi de floricele și tot atâtea pahare cu băutură. Sunt super nesimțite persoanele astea, care nu sunt la timp în sală. Veniți în morții voștri la ora la care trebuie, nu-i deranjați pe alții. S-au așezat fix în fața noastră și au stat ceva vreme în picioare, copiii mârâiau, se certau pe floricele. Femeile (genul de casnice îmbrăcate la trening al căror singur job e statul pe lângă plozi) au început să țipe la copii. Eu și fiul meu cel mic ne-am mutat în jumătatea liniștită a cinematografului. După 5 minute unul dintre copii a țipat că vrea să facă pipi. A ieșit mă-sa cu el, iar când s-au întors a dorit să facă celălalt pipi. Cam pe la minutul 30 au plecat definitiv, ambele mame și ambii copii. M-am bucurat sincer. Știu că par un moș ursuz și nervos, dar nu vin la cinema să mă deranjeze toți needucații. Nu plătesc bani să aud copii prea mici pentru mersul la cinema.
Filmul a fost deosebit de agreabil. Ne-a plăcut unanim și mie și fiului meu cel mic. El i-a dat 10, iar eu i-am dat 8. Este despre o fetiță de 13 ani care atunci când nu-și controlează emoțiile se transformă într-un panda roșu. Aflăm de pe wikipedia că "Panda roșu este o rudă de dimensiunea unei pisici a ratonilor și a dihorilor.", deci nu are treabă cu urșii.
La ieșirea din sală am trecut pe lângă locul unde au stat spectatorii turbulenți. Pe jos era un covor de floricele și de asemenea un pahar din care cursese pe tot palierul suc lipicios. Asemenea persoane ar trebui amendate și puse să facă curat în tot cinematograful.
Una peste alta a fost o experiență plăcută. Ne-am bucurat de film, fără să mâncăm floricele. Suntem genul de spectatori care se afundă în scaun și urmăresc marele ecran cu deosebită emoție și chiar cu lacrimi în ochi dacă filmul o cere (nu a fost cazul acum). A fost primă peliculă post pandemie la care am asistat. Nu mai fusesem la cinematograf de la uluitorul "Parasite".
