Depeche Mode

În ciclul gimnazial aveam o colegă de clasă, Hermeneanu Mihaela, mare fan Depeche Mode. De la ea am auzit prima oară de această formație, de moda blugilor evazați (marca Vampum, turcești, albastru deschis), de ciocate și de tricouri cu D trandafir M. Era ultra fan Depeche Mode, chiar își scrisese cu pixul inițialele formației pe spatele unei geci de jeans. Eram la începutul anilor '90, tocmai apăruse albumul Violator pe care au fost două dintre cele mai celebre hituri ale trupei: Personal Jesus și Enjoy the silence. Tovarășa Stere, excelenta noastră profesoară de limbă română despre care am mai vorbit pe acest blog, la un moment dat enervându-se pe unii copii care învățau mai slab a zis: "Bine că vă interesează de depeș la nu știu ce mod", făcând desigur o aluzie la modurile verbelor. În acele vremuri era la mare modă să fi "depeșist", însă nu era cazul meu, care influențat de un alt coleg din clasă, ascultam metale gen Sepultura, Manowar, Kreator și chiar îi disprețuiam pe fanii Depeche Mode. Asta îmi era mintea atunci. Ulterior m-am îndreptat în privința gusturilor muzicale și i-am inclus pe Depeche Mode de multe ori în play listurile mele. O formație excelentă, pe care o ascult uneori alături de fiii mei, care au prins gustul DM în urma serialului Last of Us, "Never let me down again" fiind piesa cu care se termină unul dintre episoade.

La începutul anilor 2000, pe un forum de socializare, am cunoscut o fată tânără dintr-o regiune îndepărtată a țării. Am discutat o grămadă, ne-am și vizitat, a stat la baza unor povestiri de-ale mele publicate pe blog mulți ani mai târziu, am rămas prieteni. Acum câteva zile m-a contactat să îmi spună că are cumpărat un bilet la concertul Depeche Mode de la București, dar nu poate participa. M-a întrebat dacă îl accept eu, drept cadou. Am acceptat, desigur.

Ziua concertului. O mare de oameni se revarsă către cel mai mare stadion al țării, 23 August (actual numit Arena Națională). Majoritatea de vârsta mea sau chiar mai bătrâni. Mulți cu un look decent, alții parcă sfidându-și vârsta, mai fistichi în accepțiunea lor, un fel de copii bătrâni, ajunși spre jumătate de secol și dorind să pară ca la 20 de ani. Și la muzică, la fel ca la fotbal, sunt ultrași, pătimași, oameni care devin penibili în pasiunea lor înfocată. Eu nu m-am putut abține de la una din glumele mele și am întrebat un polițist: "E meci?", stârnind disprețul mulțimii care se îndrepta în coloană către stadion. Accesul s-a făcut relativ ușor, publicul de muzică fiind mult mai civilizat ca cel de la fotbal.

Nu sunt un obișnuit al concertelor, nu am alte repere și termeni de comparație, dar reprezentația Depeche Mode mi-a plăcut foarte mult. Cel puțin jumătate din concert a fost superb, cu piesele lor arhicunoscute, care mi-au făcut pielea de găină. Prezența scenică deosebită pentru doi oameni trecuți de 60 de ani, un show de mare clasă în fața unui public avizat, care a cântat versurile alături de formație, a dansat, a înfruntat ploaia torențială. Nu mi s-a părut că Depeche Mode este o formație care trăiește din trecut și acum doar se folosește de gloria demult apusă dând concerte. Mi s-a părut o formație proaspătă, încă pe val și cred că a plăcut și publicului mai tânăr, care încă nu se născuse pe vremea când era lansată piesa "Personal Jesus", care a încheiat concertul, în ropotele de aplauze ale mulțimii. Concluzionând, a fost un spectacol foarte, foarte bun. 

Restaurant vs. gătit la domiciliu (5) - Răzbunarea

Duminică nevasta și copiii au plecat pe Calea Victoriei să mănânce sushi. Desigur, eu nu sunt de acord cu asemenea cheltuieli, așa că am zis "pass" acestei acțiuni, dar totuși trebuia să mă răzbun cumva în privința mesei. Nu-i puteam lăsa să se îmbuibe cu mâncare scumpă, iar eu să stau acasă și să mănânc ceva banal și ieftin. Am mers la Kaufland și am cumpărat o friptură de vită maturată. Rib eye din Argentina. Din piață de la Obor: 1 kg de cartofi albi (4 lei), 1 kg de roșii (4 lei), 1 kg de castraveți (6 lei), ceapă roșie (10 lei - 6 cepe). Am început cu pregătirea garniturii, cartofi la cuptor cu ulei de măsline, rozmarin și usturoi. Apoi o salată de vară, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Am zis să beau ceva special dacă tot eram singur acasă și doream să mă răzbun. Am desfăcut o sticlă de gin și am preparat gin tonic, turnând într-un pahar cu 3 cuburi de gheață și o felie de lămâie următoarele proporții: 7 cl gin/17 cl apă tonică. Am preparat și friptura de vită, într-o tigaie de fontă bine încinsă. Am lăsat-o cam două minute pe fiecare parte, după care am pus niște unt nemțesc în tigaie și am mai lăsat-o maxim un minut pe fiecare parte. Până a fost totul gata am băut 3 ginuri tonice, care nicidecum nu m-au tonifiat așa cum le spune numele, ci chiar m-au amețit. Dar mi-au făcut și poftă de mâncare. Carnea a avut o frăgezime desăvârșită, efectiv s-a topit în gură. Pot spune că a fost a treia cea mai bună friptură de vită mâncată în viața mea. Probabil ar fi mers un vin roșu alături, doar că eu vara nu pot consuma vin roșu. Ginul tonic a fost perfect. 

gin tonic. perfect!

45 lei bucata în crud, dar are steagul Argentinei.

secțiune.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (4)

Ceafă de porc cu cartofi prăjiți. Probabil cel mai popular meniu din restaurantele românești, comandat de majoritatea. Localurile nici măcar nu se chinuiesc să prepare ceafa pe grătarul cu jar, o prepară la grill. O ceafă cu cartofi prăjiți la cantină te costă 25 de lei, iar într-un restaurnat 35 de lei. Dacă mai adaugi și o salată, într-un restaurant obișnuit ajungi la 50 de lei.

Am pregătit o masă pentru 5 persoane. La Kaufland au ceafă de porc feliată vândută la bucată, din galantar. Porc românesc. 5 cefe = 25 lei. Am luat o pungă de cartofi de 1 kg la 10 lei. Cartofi tăiați în zig-zag, decenți. Am mai luat amestec hawaian congelat, orez, mazăre, porumb = 10 lei. De 5 lei am făcut o salată cu castraveți, o roșie, usturoi, ulei de măsline, oțet balsamic. 50 lei în total. Ceafa preparată pe grilul de fontă.

Așadar, cu doar 10 lei o porție de mâncare senzațională. Ceafă de porc cu două garnituri și salată. 2€. Foarte ieftină este viața în România!

5 cefe cu 25 de lei. Preparate pe grătarul de fontă.

Amestec hawaian congelat, tras la tigaie de teflon.

Atât de ieftin! O masă completă cu doar 10 lei.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (3)

Îmi plac burgerii, dar urăsc să-mi cumpăr burgeri în restaurante. Nu mă refer la Mc și BK, ai căror burgeri sunt excelenți și la prețuri decente, ci la restaurantele care îți vând burgeri la prețul absolut nesimțit de 50 de lei bucata. Noi suntem patru oameni la masă. Cum să mergi la restaurant și să dai 200 lei pe niște sandwichuri cu chiftea și maioneză, care au alături 2-3 cartofi prăjiți și puțin ketch up? Pe lângă asta nici nu mi se par ok cum sunt fabricați, cu o carne groasă și tot felul de sosuri, nu poți mușca, te murdărești tot pe mâini și la gură. 

Week-endul trecut am făcut burgeri acasă. Am folosit următoarele ingrediente, la următoarele prețuri:

• 4 bucăți de carne irish angus = 30 lei
• 4 bucăți cheddar Kerrygold (tot irlandez, de calitate) = 10 lei
• 4 chifle = 9 lei
• 2 pliculețe de maioneză = 4,40 lei
• 1/4 ceapă roșie + 4 pufuri de ketch-up = 1 leu

Total pentru 4 burgeri = 54,40 lei ---> cost pentru 1 burger = 13,60 lei

Am cumpărat cartofi congelați, dar de calitate. McCain. 16,89 lei o pungă  ---> împărțim la 4 și rezultă o porție de cartofi generoasă = 4,22 lei

Așadar burger + cartofi = 17,82 lei, să zicem 18 lei pentru că am pus sare și piper peste carne.  20 lei cu folosit aragaz și apă pentru spălat vase. 20 lei vs. 50 lei cât ar fi costat un burger la restaurant și poate nu ar fi avut ingredientele de calitate pe care le-am folosit eu. La restaurant îți pune brânză topită din aia subțire în burger, nu stă nimeni să-ți dea Kerrygold din Irlanda. Și nici carne irish angus, cum am cumpărat eu de la Kaufland.

Am preparat burgerii cât se poate de simplu. Am prăjit carnea într-o tigaie și am asezonat-o cu sare și piper, am încălzit chiflele trei minute la cuptor conform instrucțiunilor de pe ambalaj, după care le-am tăiat și uns cu maioneză. Am pus carnea fierbinte, peste care am pus ketch up, ceapă tăiată mărunt și brânză. Asta a fost tot, nu ne dorim prețiozități. Burgerul nu este ceva prețios. E fast food.

Ingredientele. Observăm steagul Irlandei pe ambalajul cărnii.

Carnea sfârâie la tigaie.

Chiar dacă sunt la pungă, aceștia sunt niște cartofi delicioși.

Rezultatul final. Poate poza nu este spectaculoasă, dar totul a fost grozav. Și până în 20 de lei pentru o persoană. Parcă seamănă cu burgerii de la Big Kahuna Burger, nu?

Nikos Kazantzakis - Hristos răstignit din nou

Lykovrysi este un sat bogat din Grecia, aflată sub stăpânire otomană. Aga, trimisul turcilor pentru conducerea satului, este blând, mai tot timpul beat, bea rachiu și mănâncă cârnați de porc, dar servitoarei sale îi impune să-l păcălească că sunt preparați din carne de cămilă, pentru a nu încălca legea Islamului. Îl are alături pe Iusufaki, un turc tânăr și durduliu, pe care-l folosește la fel cum marii maeștri miniaturiști din cartea lui Pamuk "Mă numesc Roșu" foloseau tinerii băieți, la turci se pare asta fiind un lucru obișnuit. În a treia zi de Paște, la casa preotului din Lykovrysi se strâng fruntașii satului: bătrânul boier Gheorghios Patriarheas, moș Ladas cel zgârcit, căpitanul Furtunas, învățatorul Hagi Nikolas (fratele popii) și gazda, preotul Grigoris. Vor stabili un lucru foarte important, alegerea personajelor pentru scena patimilor lui Hristos de anul viitor, eveniment ce se întâmplă odată la șapte ani, un omagiu adus religiei, credinței. Fruntașii vor hotărâ următoarele:

• Iannakos (coropcarul, adică negustor ambulant) ---> Petru
• Konstandis (proprietarul cafenelei) ---> Iacov
• Mihelis (tânărul boier, băiatul lui Patriarheas) ---> Ioan
• Panaiotaros (șelarul) ---> Iuda
• văduva Katerina ---> Maria Magdalena
• Manolis (ciobanul) ---> Hristos
• Patriarheas ---> Pilat
• moș Ladas ---> Caiafa

Acesta este punctul de start al unui roman care spune altfel povestea lui Hristos, o carte plină de filozofie religioasă care abundă în scene biblice, transpuse în mediul rural al Greciei începutului de secol trecut, dar care nu ocolește probleme politice și din viața de zi cu zi a oamenilor, totul învelit într-un realism magic pus pe hârtie cu vreo 30-40 de ani înaintea lui G.G. Marquez. Eram în apa mării Egee în Grecia și dintr-o dată mi-a venit în minte numele acestui scriitor, Kazantzakis, iar a doua zi după venirea din Grecia mi-am cumpărat această carte pentru doar 54 de lei de la o librărie de pe Șoseaua Iancului, în București. Romanul a fost o surpriză incredibilă și nu cred că sunt dus de val dacă îl includ într-un top 3 personal din toate timpurile. 

Citești cartea asta și îți mai faci câte o cruce, nici nu mai știi pe ce lume ești. "Taină mare este lumea, taină mare. Nu poți să deosebești pe Dumnezeu de dracu'...De multe ori - iartă-mă, Doamne! - au aceeași mutră!". E memorabilă, e plină de personaje carismatice, te pune rău pe gânduri. Te gândești la lumea asta, la cuvintele părintelui Fotis: "În zadar, în zadar, Hristoase. Se apropie două mii de ani, și încă...încă ei te răstignesc. Când te vei naște, Hristoase, ca să nu mai fii răstignit, să trăiești cu noi de-a pururea?". Lectură obligatorie. Nu ați citit nimic, dacă nu ați citit cartea asta.

Restaurant vs. gătit la domiciliu (2)

O masă cu doar 10 lei? Doar 5 lei dacă eliminăm brânza de oaie. Cât ar costa la restaurant o asemenea salată? Pe puțin 35 lei și n-ar avea ingredientele de calitate pe care le folosesc eu la domiciliu. Roșii, castraveți, ardei kapia, ceapă roșie, usturoi. Toate din piață de la Obor. Măsline de calitate, ulei de măsline, oțet balsamic. Piper negru proaspăt măcinat. Telemea de la stână. Ar fi mers o palincă înainte, pentru potențarea gustului, dar din păcate mă aflu în zilele cu abstinență la alcool. Ar fi mers și un ardei iute în salată, așa m-a învățat un băiat de la Institut să pun, dar am uitat să iau din piață. Asta e masa românului pe timp de vară. Și pepenele verde.

Restaurant vs. gătit la domiciliu

În ultima vreme, cel puțin prin București, am văzut o grămadă de restaurante falimentare, fără clienți sau închise. Altele, după pandemie, s-au reprofilat pe delivery. Bucureșteanul nu prea mai iese să ia masa în oraș și nici nu e de condamnat. Prețurile sunt foarte mari, mâncărurile servite nu au nimic ieșit în comun, serviciul lasă de dorit. Nu cred că este ceva extraordinar să ieși în oraș cu familia și să mănânci ceafă de porc cu cartofi congelați. Nu știi cât de proaspete sunt produsele, nu știi cum au fost preparate, plus că îți sunt servite de multe ori în sictir, de un personal total nepregătit pentru munca pe care o execută. Am ajuns la vorba "lu' ăla bătrânu" de care râdeam în tinerețe când îmi spunea: "Mai bine îmi fac eu acasă, ce vreau eu și cum vreau eu, e și mai bun, mă costă și mai puțin.". Noi suntem patru persoane la masă. Dacă mergem în oraș și luăm cel mai banal meniu posibil, mai bem și câte o bere obișnuită și un suc, lăsăm, cu tot cu tips, cel puțin 300 lei. Pe ce? Pe nimic special, pe ceva ce ar putea pregăti și copiii mei fără probleme. Așa că în ultima vreme preferăm mesele premium acasă. Le gătim cum trebuie, ne relaxăm când le pregătim, le consumăm în intimitatea casei, îmbrăcați lejer, cu muzica noastră preferată alături.

Pentru prânzul de duminică mă gândesc să fac ceva mai special. Trag creveți la tigaie, în unt aromat cu ierburi. Presar după gust sare și piper, iar la final zdrobesc peste creveți 5-6 căței de usturoi și storc 1/2 de lămâie. Destup o sticlă de Jidvei Mysterium Traminer & Sauvignon Blanc, un vin foarte bun care costă 55 lei în magazin (125 lei la restaurant). Mai sorb din paharul cu vin, mai amestec în creveți, ascult muzică, mă mai întreabă copiii când e gata masa. Apoi prepar orezul. În Grecia am găsit orez Basmati Uncle Ben's (bine, acum se numește Ben's Original și nici nu mai are poza reprezentativă cu unchiul, pentru a nu mai defavoriza populația de culoare), la prețul de 4,10 €/cutia cu 8 porții. În România nu se mai găsește acest produs excepțional. Orezul, după fierbere, îl trag la tigaie cu legume și șunculiță afumată. Prepar și o salată de castraveți cu usturoi și mărar. Prânzul perfect, ne lingem cu toții pe degete. Timpul de pregătire: 30 minute. Trag linie și socotesc la cât m-a dus. 200 lei, cu tot cu sticla de vin și apa minerală. La un local aș fi plătit 500 lei pe masa asta, porțiile erau mai mici, poate nu ar fi fost gătit fix pe gustul nostru. Am mâncat excelent și am scutit 300 de lei. Un plin de benzină.

Tu preferi mâncatul la restaurant în detrimentul mâncatului acasă? Combate-mă dacă greșesc!

pics or it didn't happen

cutia de orez, lămâie, unt aromat, usturoi

excelent vin

creveții în tigaie

salată clasică de castraveți

orez basmati, tras la tigaie cu șunculiță afumată și legume

poate nu este cel mai inspirat plating, dar totul a fost fantastic

Forum Thassos (2)

La fel ca și anul trecut, la întoarcerea din Thassos, am scris câteva impresii pe grupul de facebook Forum Thassos. Am fost din nou măgulit, bucurându-mă de aprecierea celor de acolo. O doamnă chiar mi-a spus, citez: "Ce frumoasă poveste de vacanță ! Mi-a făcut placere să citesc, ai scris atât de frumos, ești un om minunat !". Vă dați seama, mi-a gâdilat orgoliul la maxim. Cui nu îi place să fie lăudat? În câteva ore strânsesem peste 500 de like-uri. Voi reda și aici povestirea mea.

Anul trecut la începutul lui decembrie, plictisindu-mă, așa dintr-o dată mi-a venit ideea să intru pe booking și să fac o rezervare în Thassos. Și cum am zis, așa am și făcut. S-a mirat și nevasta când am anunțat-o. Am rezervat 7 nopți în Chrysi Ammoudia la Pensiunea Corali, un studio pentru 4 persoane (2 adulți+2 copii) la prețul de 396€. Perioada 19-26 iunie 2023. Chiar am vorbit cu proprietarul în decembrie, ne-am urat sărbători fericite și ne-am promis că ne vom vedea la timpul cuvenit. Banii mi-au fost trași de booking direct din cont pe 28 mai 2023.

Luni 19 iunie 2023, la ora 7:15 dimineața am plecat din București cu inima voioasă spre Thassos (pentru a 4 a oară pe această insulă și pentru a 8 a oară la general în Grecia). Am stat 30 minute în vamă la Ruse și 40 minute în vamă la Makaza, în rest am oprit doar 10 minute să mâncăm câte un sandwich la intrarea în Gurkovo și 5 minute să alimentez la OMV în Kardzali, așa cum fac toți românii. Am prins drum liber pe întregul traseu, chiar m-am mirat că nu sunt mașini de România. La 17:15 eram deja pe ferry boat, iar la 18:15 eram deja în apă la Golden Beach. Cu toții, adică eu, nevasta și cei doi copii de 8 și 10 ani. Mai fac mențiunea că la benzinărie în Kardzali, un conațional mi-a spus că la Makaza e coada de 7 km, să nu mă grăbesc. Coada era de 500 metri, deci să nu ne încredem în tot felul de zvonuri ale unor necunoscuți.

Cazarea foarte bună, camera spațioasă, bucătărioară, curățenie făcută zilnic, schimbat așternuturi și prosoape la 3 zile. Hârtie igienică și săpun la discreție. M-au deranjat două aspecte minore la această cazare: 1.Cabina de duș extrem de mică, nu am văzut niciodată așa ceva. Nu puteai face nicio mișcare înăuntru, nici vorbă să te poți spăla pe tot corpul; 2.Balcoanele foarte apropiate, în cel alăturat nouă erau niște basarabeni care, nu o să va vină să credeți, dar au venit cu grătarul de acasă și îl încingeau pe balcon, mai făceau o ceafă de porc, o pulpă de pui. Anul viitor o să vin și eu pregătit cu 50 de mici congelați și vreo 20 de cefe + 2 baxuri de bere Noroc la 3 litri, să chefuiesc și eu pe balcon la pensiune în Thassos. Boxă JBL am deja.

Fiind pentru a 4 a oară în Thassos, care este insula mea de suflet, știam cam toate locurile posibile, așa că nu ne-am axat foarte mult pe vizitat. Strategic ne-am cazat în Chrysi Ammoudia, pentru a face baie chiar în fața campingului. După părerea mea cea mai bună apă, cea mai frumoasă priveliște din apă, cel mai liber nisip (nu agreez chaise longue, oricum stau numai în apă). Zilnic 8:30-11:30 am stat aici, la Golden Beach, unde zici că ești în Republica Dominicană, așa este apa. Pe la 12 deja ne era foame, dar tavernele se deschid mai târziu, așa că pentru fiecare prânz în Thassos am optat pentru o salată grecească, făcută la bucătaria din cameră. Cu 10€ mâncam patru persoane, cumpăram de la magazinul din proximitate roșii, castraveți, ardei, măsline, pita și feta. Ieftin, practic, gustos. Iar apoi somn de voie, care e gratis pentru toată lumea. Seara o nouă sesiune de baie, dar de această dată plecam cu mașina la alte plaje. Rând pe rând am trecut pe la Paradise Beach, plaja din capătul localității Skala Prinos, Porto Vathy, Platana, toate fiind plaje de top. Fiind început de sezon nu prea era lume, de multe ori mă simțeam singur în apă, mi-aș fi dorit să mai fie cineva ca să mai vorbesc cu el. Bine, un pic mai aglomerat la Paradise Beach și Porto Vathy, fiind plaje mai comerciale, de care a auzit toată lumea, aici vin mai mulți. Dar asta nu înseamnă că aceste plaje sunt mai frumoase ca alte plaje unde nu este lume deloc.

După baia de seară mergeam la tavernă. Am făcut și multe poze, mai ales la mâncare, pe care le-am trimis acasă la prieteni și familie, pentru a nu fi considerați sărăntoci. Am încercat multe taverne de pe toate colțurile insulei, niciodată nu am dat greș. Văd că multă lume întreabă pe Forum Thassos de recomandări taverne. Părerea mea este că poți merge oriunde, mâncarea este bună peste tot, ospătarii sunt politicoși. Preferatul meu rămâne totuși Sakis din Skala Rachoniou. Am mâncat aici și în 2016 și 2017 și în 2023. În 2022 am mâncat la restaurantul lipit de el, Gorgona. Nevasta are o ipoteză referitoare la aceste două restaurante. Crede ea că sunt doi frați certați (gen Puma și Adidas) care au împărțit în două restaurantul moștenit de la parinți, Sakis și Gorgona.

Unul din locurile mele preferate din insulă este centrul localității Skala Marion, e format acolo un mic golfuleț într-o parte având plajă, pe dreapta mărginită de taverne și un ponton de unde poți privi, iar în stânga clădiri frumoase. Îmi place să stau pe acel ponton și să mai privesc în jur. Era liniște, ca pe toată insula, se vedea clar că este început de sezon. Tot sejurul a fost liniștit de fapt. Se vedea asta și pe șosea, când am dat un tur de insulă, nu prea am văzut mașini. În sinea mea m-am bucurat, că așa este omul, se bucură când el iese bine și aproapele lui suferă, și am zis: "Bine am mai nimerit, românii stau în coloană pe A2 să meargă la Costinești, iar noi ne bucurăm de libertatea asta în Grecia și plătim și mai puțin.". Trufie. Dar asta e, n-am nicio urmă de patriotism. Prefer să-mi cheltuiesc banii la greci și nu merg pe litoralul nostru.

Foarte frumos a fost și în Panagia. Am lăsat mașina la un capăt al stațiunii, iar după aia m-am deplasat pe jos la celălalt capăt pentru a mânca la restaurantul Panorama, recomandat de Forum Thassos. Nu am lăsat mașina în curbele alea strânse, pe urmă să dau vina pe greci că mi-au săltat plăcuțele. Nu sunt bombardier. Am mers pe jos, iar după masă am fost la izvoare. M-am spălat cu apă de acolo pe frunte, ca să capăt deșteptăciune.

Gogoși de pe plajă la Golden Beach ați cumpărat? Din alea cu ciocolată la 3€? Vândute de albanezul care striga cât îl ține gura: "Frate, frate! Mămăligă! Sarmale!". Foarte bune. Țipam după el din mijlocul mării: "Stai cumetre!". Iar apoi îl încântam și eu, îi povesteam că am fost în Shqiperia și se bucura și el.

Am plecat din Thassos cu un singur regret. Nu m-am intâlnit cu Forum Thassos sa îmi dea și mie o șapcă + un pix gratis. Nu îmi trimiteți cu poșta? La întoarcere, luni, 26 iunie, am stat 5 minute la Makaza și 10 minute la Ruse. Dar înainte de Kardzali, Poliția Bulgară dirija traficul pe niște drumuri lătularnice. Nu știu de ce. Am mers pe niște porțiuni de drumuri bombardate și am ajuns la Momcilgrad. Măcar peisajele au fost frumoase.

Acum sunt în București, afară sunt 35 de grade, stau între betoane. Ce n-aș da să străbat campingul din Chrysi Ammoudia, să ajung pe plajă, să intru în apă și să mă uit din apă la munte. Dar asta e viața omului, trudește un an întreg și se bucură și el acolo, câteva zile.

Vă atașez și câteva poze. Eu nu fac poze cu peisaje sau oameni. Nu mi se par relevante. Fac doar la mâncare.