luni, 31 iulie 2017

Muzica din cartea "Disco Titanic"

Am citit "Disco Titanic", romanul lui Radu Pavel Gheo, cu pixul în mână și urechea în boxă, pentru a nu pierde nimic din muzica extraordinară care pur și simplu însoțește aproape fiecare scenă din carte. Mi-aș dori ca odată să intru într-o benzinărie și să găsesc un dublu cd cu sondtrack-ul cărții, să-l cumpăr și să-l pot asculta în drumurile mele. Până atunci ne mulțumim cu youtube. Iată mai jos lista, în ordinea cronologică a apariției în carte.

1.Bijelo Dugme - Padaju Zvijezde
2.Joan Jett - I Hate Myself For Loving You
3.Kylie Minogue - The Loco-Motion
4.Paps'n'Skar - Mirage
5.CC Catch - Cause You Are Young
6.Phil Collins - A Groovy Kind Of Love
7.Terence Trent D'Arby - Sign Your Name
8.Eric Clapton - Wonderful Tonight
9.Bijelo Dugme - Hajdemo u Planine
10.Scorpions - Wind of change
11.David Hasselhoff - Looking for Freedom
12.Galija - Jos uvek sanjam
13.Billy Idol - Catch My Fall
14.Bijelo Dugme - Hotel Motel
15.S.A.R.S. - Ratujemo ti i ja
16.Madonna - Like A Virgin
17.Prljavo Kazaliste-Marina
18.Davoli - Dani Ljubavi
19.Davoli - Stojim na kantunu
20.Plavi Orkestar-Zelene su bile oči te
21.Wham! - Wake Me Up Before You Go-Go
22.Michael Jackson - Thriller
23.REO Speedwagon - Can't Fight This Feeling
24.Tutti Frutti Band - Nasloni glavu na moje rame
25.Bijelo Dugme - Hej, Slaveni
26.Bijelo Dugme - Lijepa nasa
27.Lepa Brena - Mani zemlju koja Bosnu nema
28.Lepa Brena -  Hej Bosno, Bosno moja
29.Milli Vanilli - Girl You Know It's True
30.Sabrina - Boys (Summertime Love)
31.Bajaga i Instruktori - Grudi nosi ko odlikovanja
32.Riblja Čorba - Rat je završen
33.Bijelo Dugme - Lipe cvatu
34.Lepa Brena - Hajde da se volimo
35.Nazareth - Piece Of My Heart
36.Milli Vanilli - Baby Don't Forget My Number
37.Simply Red - If You Don't Know Me By Now
38.Plavi Orkestar - Proljeće
39.Parni Valjak - Povratak Ratnika
40.Prljavo Kazalište - Lupi petama

duminică, 30 iulie 2017

Radu Pavel Gheo - Disco Titanic



Țara autorului : România

Titlul original : Disco Titanic

Anul publicării  : 2016

Ediția în limba română : Polirom, EGO proză

Număr de pagini : 458

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5






 Primul contact cu Iugoslavia l-am avut în copilărie, în concedii cu părinții, când mergeam de la Drobeta Turnu-Severin la Moldova Nouă și peste Dunăre vedeam la un moment dat, pe un deal, un steag mare cu stea roșie în mijloc, ori când taică'miu venea din delegație de la Timișoara și îmi aducea o sacoșă plină cu dulciuri, sucuri, gume, budinci, ba chiar și un ceas electronic de mână. Cumpărate de la sârbi, din piața de sărbi, cum se exprima el. Iar peste ani și ani, împreună cu soția am făcut câteva concedii pe teritoriul fostei Iugoslavii. Am mers cu autoturismul prin Serbia, Muntenegru, Croația, Macedonia și nu ne-am gândit nicio clipă că popoarele astea se dușmănesc, că nu sunt prieteni între ei precum slovacii cu cehii. Ne-am mirat la hotel în Belgrad când discutând cu recepționera, aceasta a strâmbat vehement din nas când am întrebat-o despre Croația, ori când ne-a spus că țara Kosovo nu există ci este o regiune a Serbiei. Cartea lui Radu Pavel Gheo mi-a deschis ochii despre ce a fost de fapt în Iugoslavia după 1990. Nu sunt în măsură să judec dacă era mai bine ca Iugoslavia să fie unită, ori e mai bine în prezent și nici cartea nu face asta, doar prezintă aspecte istorice foarte frumos îmbrăcate într-o poveste care mi-a plăcut extrem de mult.

Radu Pavel Gheo a dat din nou lovitura cu acest roman. Dupa ce am apreciat superlativ "Noapte bună, copii!", am apreciat chiar mai mult această carte. Pentru mine Radu Pavel Gheo e cel mai talentat scriitor de după '90. Într-un interviu pe care l-a acordat Emei Cojocaru, Gheo spunea că nu are profunzimea lui O. Nimigean (Rădăcina de Bucsau mi-a plăcut și mie mult, dar de exemplu Mortido am abandonat-o, e imposibil de citit), dar nici nu trebuie să ai profunzime d'asta poetică și filozofică pentru a scrie o carte mare de tot, pentru ca publicul să te iubească.

V-ați imaginat o carte care să conțină mai multă muzică decât orice carte a lui Haruki Murakami? Disco Titanic ne oferă o grămadă de melodii bune din perioada pop-rock iugoslavă. Ce piesă frumoasă este "Dani ljubavi", adică zilele iubirii.

O carte despre secesiunea Iugoslaviei, dar și despre ultimii ani de comunism din România, o carte despre adolescenți și despre adolescenți deveniți adulți, o carte despre zilele trecute și despre zilele noastre. O carte despre cruzimea și monstrozitatea războiului, sau de fapt a omului. O carte scrisă perfect. Gheo spune că a lucrat șase ani la ea. Se vede munca.

Genul de carte mare de tot, pe care o închizi și rămâi uluit, iar apoi stai uitându-te în gol și îti fuge mintea la tot felul de chestii. Iscusit și finalul. Nu știu ce să zic despre universalitatea cărții. Oare cineva din Ecuador sau Norvegia ar aprecia-o? Ar înțelege despre ce este vorba? Peste ani și ani, Radu Pavel Gheo va fi comparat cu Rebreanu, cu Sadoveanu? Adica va fi în topul scriitorilor români din toate timpurile? Se va face film după carte? Ar merita cu prisosință.

Personajele cărții sunt foarte plăcute toate, chiar și cele secundare. Domn' Vergil e foarte pitoresc. Până și Ileana e frumos construită, dar de ce a trebuit să moară? (nu e un spoiler, 90% dintre cei care au citit cartea nici nu mai știu cine e Ileana). Emilia seamănă cu Nicole Scherzinger de la Pussycat Dolls. Păi chiar că e frumoasa Emi. Gheo se bagă și pe el ca personaj in roman, ca un fel de Tarantino care se distribuie în propriile filme.

Romanul "Disco Titanic" ar trebui să fie un hit al vremurilor noastre, să-l citească toată lumea, să se epuizeze din librării, să se cumpere pe sub mână. Atât e de bun.

luni, 24 iulie 2017

La un vin

Seara mai beau câte o sticlă de vin, stârnind oprobriul nevestei și poate al copiilor. Îmi vine cheful și dau drumul la muzică. Am piesele mele pe care le ascult când sunt ciupit.
- Dona Dumitru Siminică - De trei ani nu dau pe acasă
- Frații Gore - Adu calu' să mă duc
- Benone Sinulescu - Eu ți-am iubit ochii tăi (piesa asta o știu dintr-un roman al lui Cornel George Popa)
- Gabi Luncă - Am avut o măicușoară
- Romica Puceanu - Grea e boala de plămâni
- Romica Puceanu - Un țigan avea o casă
Nu îmi place să beau pe la cârciumi, mie îmi place acasă. Voi unde beți și ce piese ascultați când vă vine cheful?

vineri, 14 iulie 2017

Andrei Makine - Testamentul francez



Țara autorului : Uniunea Sovietică/Franța

Titlul original : Le Testament français

Anul publicării  : 1995

Ediția în limba română : Polirom, Top 10+

Număr de pagini : 270

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5







Această carte este cunoscută drept capodopera lui Makine, dar nu pot spune că mi-a plăcut mai mult ca "Pe vremea râului Amur", citită anul trecut. Destul de asemănătoare ca subiect, adică tot despre copilul siberian care visează la capitalism, la viața aflată dincolo de cortina de fier. Prin intermediul bunicii franțuzoaice, rămasă în URSS cam imediat după Revoluția Bolșevică, copilul este purtat cu ajutorul poveștilor prin Franța din vremea Belle Epoque. Știți cum a murit președintele Felix Faure? Eu nu știam până să citesc această carte. Păreri în contradictoriu pentru personaj și probabil și pentru autor. Mizeria sovietică dar totuși frumusețea naturii siberiene, Franța străină dar cu o viața de vis? Povestea unei familii spusă frumos, însă cam tărăgănat pentru gustul meu. Povestea unui război și a urmărilor sale. Samovarele. Așa erau numiți soldații rămași fără mâini și picioare. Povestea unui adolescent fascinat de Franța, dar care nu poate lăsa nici Rusia în urmă. Un scriitor plăcut, Andrei Makine, dar nu seamănă deloc cu un rus autentic. Păi un ins născut în Siberia ar trebui să scrie încât să plângă inima cititorului de durere, ceea ce Makine nu face.

marți, 11 iulie 2017

Cidru

Merg cu copiii și nevasta pe afară, seara prin cartier. E căldură mare și ne oprim la un Mega pentru hidratare. Ei trei aleg câte o apă minerală la 0.5, iar eu sunt curios să încerc un cidru. Cidru e un fel de băutură răcoritoare slab alcoolizată. La origini se făcea din mere fermentate, acum nu știu din ce se prepară în lumea modernă și în societatea de consum. Are 4,5 alcool, deci mai puțin decât o bere.

Plătesc. Sticla de cidru are capsulă și nu umblu cu deschizător la mine. O întreb pe casieră dacă nu are deschizător să îmi desfacă și mie. Se uită la mine cu o acreală infinită. Ca la ultimul bețiv care vrea să mai bea ceva pe stradă. Dă ochii peste cap și rostește un "nu" apăsat. "Nici domnul de la pază nu o avea deschizător?" întreb eu. "Nu, nu are!", răspunde vânzătoarea la fel de acru. Însă body-guard-ul ne aude și spune: "Nu am, dar improvizăm noi ceva.". Îmi desface sticla cu un cuțit. Îi mulțumesc și mă alătur familiei, pe gardul din fața magazinului, bând cu toții răcoritoare.

Așa sunt oamenii pretutindeni. Unii te ajută, pe alții nu-i interesează de tine. Nu suntem toți la fel, după cum zicea prietenul meu yo3.

miercuri, 5 iulie 2017

Dumnezeu e Dumnezeu, nu e plutonier

Desfac o sticlă de vin grecesc. Are un gust plin și miliarde de arome. E pus în evidență mai bine de iuțeala mâncării. "Ești un fariseu, băăă! Bei doar ca să-ți alunece mâncarea mai bine pe gât. Ești un Iuda al băuturii.". După ce termin de mâncat mă retrag pe fotoliu și caut ceva muzică pe youtube, cu sticla și un pahar cu picior alături de mine. Dau peste tot albumul "Am să mă întorc bărbat". Are 75 de minute. Îmi propun să-l reascult integral. Beau vin și ascult Vama Veche, poate unul dintre cele mai bune albume din istoria muzicii noastre. Prin 2002 sau 2003 eram la masă la terasa La Ruine cu doi forumiști. Unul dintre ei manageria clubul care avea și terasa respectivă. Priveam toți trei la scena din fața noastră și beam bere. La vremea respectivă era la modă berea HopfenKonig, care avea și reclamă la televizor cu celebrul actor Florin Piersic. Pe scena din fața noastră cântă formația Parlament. În jurul nostru la alte mese, oameni tineri priveau și ei concertul, beau bere, mâncau mici și comentau gălăgios. La un moment dat unul dintre forumiști îi face semn unui om care trecea pe acolo, să stea cu noi la masă. Omul vine și se așează. Constat că este Tudor Chirilă, de la Vama Veche. Se fac prezentările, apoi bea și Tudor Chirilă niște beri cu noi. Se simțea că era deja luat de băutură, dar vorbea plăcut. Nu mai știu ce am discutat, probabil nimicuri. Mai târziu în seara respectivă, după terminarea concertului Parlament, lumea de la terasă l-a observat pe Tudor Chirilă la masă la noi și unii l-au rugat să urce pe scenă să cânte și el ceva. Țin minte și acum că se împleticea puțin, dar s-a dus pe scenă, s-a scărpinat la pulă și a început să cânte niște cover-uri foarte mișto. Nu mai țin minte cine l-a acompaniat, dar a cântat extraordinar. Nu era programat să cânte, dar a fost peste Parlament. Privitorii au aplaudat la scenă deschisă.

N-am mai vorbit demult cu cei doi forumiști din acea seară, trupa Vama Veche s-a desfințat. Eu continui să beau vinul grecesc și să ascult albumul despre armată. Într-un final muzica se termină, iar băutura mă trimite în lumea lui Hypnos.