duminică, 22 august 2021

Ioana Pirvulescu, Inocentii

 de Hortensia Ionescu

 

Casa in care traiesc si azi este un apartament dintr-un bloc cu patru etaje din minunatul cartier muncitoresc Berceni. Zona in care stau este cumva mai privilegiata, nu am un raspuns pentru de ce, fiind plina de verdeata si inconjurata de parcuri pentru copii.

Pana sa ma casatoresc, casa a fost plina, fie cu mobila veche, mosteniri din Timisoara Mamei sau din Brasovul lui Nenea Gheorghe si Tanti Ica, unchii ei, fie cu rafturile facute de Tata, pline de lucruri foarte utile, bineinteles. Tata a fost toata viata un om foarte inventiv si descurcaret si pentru a putea face diferite chestii de cele mai multe ori utile, mai ales in perioada comunismului, strangea diverse. Obiceiul a ramas mult dupa perioada in care au aparut lucruri ieftine utile. Lucrurile deci au abundat in viata mea de la cele mai fragede varste iar reactia mea acum e sa imi simplific viata cat mai mult stiind ca, cel putin deocamdata, traim intr-o lume a abundentei in care totul e la un click distanta.

Mi-a ramas insa respectul pentru lucruri si nostalgia mobilei vechi. Probabil din acest motiv personajul principal al romanului Inocentii, al Ioanei Pirvulescu mi s-a parut casa de pe strada Maiakovski (sau Sf. Ioan) din Brasov. E spatiul care aduce oamenii impreuna si care dainuie, impasibil la trecerea lor din el.

Cartea mi-a fost companion timp de multe luni, cateva pagini odata, in diferite momente ale zilei. M-am intors de fiecare data pentru ca m-a cucerit atmosfera linistita si  misterioasa din ea. 

Omul mare din mine s-a bucurat de unele explicatii clar documentate ale unor lucruri simple, puse pe langa personaje atat de inocente. Copilul din mine s-a bucurat de experientele miraculoase pe care le-am simtit si eu pe parcursul copilariei, carora inca le simt misterul mult dupa ce mi-am dat seama de ce se mi se paruse miraculos. 

Pe scurt: am citit toata cartea in afara timpului, incet, bucurandu-ma de fiecare pagina. Am simtit multe din momentele descrise in carte gandindu-ma la propriile mele experiente, lucru care a avut un efect terapeutic. Ma bucur ca am intrat intr-o dupa-amiaza de iarna friguroasa in libraria de vis-a-vis de Biserica Neagra si am ales aceasta carte crezand ca este cu totul altceva. Daca nu ai citit-o inca, o recomand. Daca da, mi-ar placea sa citesc si despre alte experiente.