joi, 30 iunie 2011

Trabuc şi pipă

O prezenţă tot mai întâlnită în peisajul teraselor, bărbatul între două vârste care fumează pipă sau trabuc. Doar eu am întâlnit trei astfel de oameni în această vară şi de fiecare dată mi-a venit să mă ridic de pe scaun şi să mă duc să-i pocnesc grav. Inundă aerul cu duhoarea lor de tutun, atât de puternică şi pregnantă încât te face să vomiţi, mai ales când mănânci sau bei o bere, liniştit ca tot omul. Aceşti fumători sunt toţi croiţi după acelaşi tipar. Îmbrăcaţi cu jeansi la modă şi o cămaşa albă lăsată în afara pantalonilor, încălţaţi cu pantofi fără şiret la care nu poartă ciorapi. 43-48 de ani. Stau singuri la masă şi probabil vor să agaţe vreo tânără (mă gândesc că asta e scopul lor, altfel n-ar avea motiv să fumeze pipă singuri la masă). Dar nu agaţă nimic pentru că sunt extrem de libidinoşi şi falşi. Aşa că doar stau minute în şir în faţa unei beri şi afumă întreaga asistenţă cu un miros tare puturos.

marți, 28 iunie 2011

Haruki Murakami - 1Q84 (vol. 2)

Pentru vol.1 click aici. În volumul 2 am impresia că Murakami a cam lungit-o nejustificat. Capitole întregi personajele făceau acelaşi lucru, învârtindu-se în jurul cozii. Părerea mea este că un singur volum de 400 pagini putea cuprinde absolut tot ce a exprimat Murakami în 750 de pagini, adică în cele două volume. Dar să vedem ce s-a întâmplat notabil în volumul 2:

- Tengo este vizitat la serviciu de un personaj ciudat, îmbrăcat răpciugos. acest personaj pare să ştie multe despre viaţa sa persoanală. doreşte să-i ofere o bursă pentru activitatea literară şi se ţine cam scai de Tengo. (genul acesta de personaj parcă mai apare în unul din romanele lui Murakami, dar nu îmi mai amintesc exact în care). personajul este într-un fel ameninţator în mod indirect prin ceea ce spune şi prin comportamentul său
- Aomame se pregăteşte sârguincios pentru asasinarea liderului sectei Pionierii, cel care violează fetiţele de 10 ani care încă nu au menstruaţie. şi-a violat chiar şi propria fiică, pe când aceasta avea 10 ani, adică pe Fukaeri. Tamaru, bodyguardul Doamnei îi face rost de un pistol şi-i aminteşte celebra vorbă a lui Cehov, ceva de genul : dacă apare un pistol în scenă, până la sfârşitul piesei se va trage cu el. Aomame vrea pistolul pentru a se sinucide în caz în care e prinsă, că pentru Lider a pregătit asasinarea ei specifică, dăltiţa cu ac înfiptă în ceafă. Doamna aranjază ca Aomame să-i facă şefului o şedinţă de streching şi cu această ocazie să-l omoare
- Tengo îşi vizitează de două ori tatăl, cel care în copilărie îl purta duminicile după colectarea taxei radio tv. presupunerea că nu e tatăl lui real este aproape 100% confirmată. a doua oară când îl vizitează, tatăl e în comă, iar fiul îi povesteşte câte ceva din viaţa lui. despre mama lui tot nu afla mare lucru
- Liderul se pare că e cam bolnav şi necăjit şi oricum e pe moarte, dar asta e starea lui de Lider şi de om special. îi povesteşte lui Aomame că uneori intră într-o stare ciudată, nu-şi mai simte corpul şi rămâne paralizat, dar cu penisul în erecţie. atunci vestalele vin şi fac sex cu el, care oricum nu se poate mişca. Liderul recunoaşte că a întreţinut relaţii sexuale cu fetiţele şi chiar cu propria fiică. O roagă pe Aomame să-l omoare, ceea ce se şi întâmplă
- Fukaeri se reîntoarce şi se mută la Tengo. Tengo experimentează şi el starea Liderului, adică rămâne paralizat şi cu penisul în erecţie, iar Fukaeri (acum la 17 ani) face sex cu el. Are sânii superbi, dar păr pubian lipsă, atipic pentru o japoneză. Oare de ce nu are păr pubian?
- Aomame este ascunsă într-un apartament secret pus la dispoziţie de Doamna. Citeşte acolo Crisalida de aer, devenit bestseler
- sincer să fiu nu prea am înţeles prea bine chestile fantastice din carte, mai ales chestia cu crisalida de aer unde se formează o filia care seamănă perfect cu mater. în crisalida de aer ţesută de Oamenii Mici care au ieşit din capra moartă, era tot Fukaeri dar era doar filia ei care avea rol de perceptor
- aflăm cum Fukaeri a fugit de la pionieri, dar filia ei a rămas în urmă. poate cu aceasta filia a întreţinut Liderul relaţii sexuale? sau filia a fugit şi a întreţinut Tengo relaţii sexuale cu ea? filia este cea care nu are menstruaţie şi nici păr pubian?
- o astfel de filia din Crisalida de Aer iese şi la sfârşitul volumului 2, când Tengo îşi vizitează a doua oară tatăl la sanatoriu. filia lui Aomame pe când ea avea 10 ani. să ne reamintim că la 10 ani, Tengo si Aomame, fiind colegi de clasă, s-au ţinut de mănă si au incercat un sentiment de neuitat
- Aomame şi Tengo se caută, călăuziţi de cele două luni de pe cer. Aomame chiar îl zăreşte pe Tengo pe toboganul din parcul de lângă blocul său, dar până se duce după el, acesta pleacă
- Aomame încearcă să găsească calea de ieşire din 1Q84, scara de pe autostrada suspendată pe care a coborât la începutul cărţii. Îi cere unui taximetrist să o ducă în acel loc pentru a coborâ iar pe scară, dar scara nu mai este acolo. Aomame este blocată în lumea 1Q84. Finalul cărţii o găseşte cu pistolul de la Tamaru pe care şi-l bagă în gură şi se pregăteşte să apese pe trăgaci. Oare să avem un final ca în Fight Club? rămâne de văzut în 1Q84 volumul 3.

Prietene Ionescu, să sperăm că vei adăuga ceea ce am omis eu şi de asemenea vei explica cumva simbolistica personajelor. Cu siguranţă Murakami se foloseşte de simboluri pentru a sublinia unele aspecte ale vieţii, societăţii şi lumii în general.

duminică, 26 iunie 2011

Delegaţia. Capitolul III

Trebuia să aşteptăm o vreme sosirea rapidului pentru a încerca să facem schimb de bilete cu doi pasageri binevoitori, aşa cum Desculţu îl povăţuise pe Sebi. Personalul nostru ajunsese la capăt de drum, iar după ce ultimii călători părăsiseră gara, zona rămase destul de liniştită. Pentru a face trecerea timpului mai plăcută ne-am dus la o terasă lângă gară şi am comandat fiecare câte o bere Alutus, iar pentru ronţăit chipsuri Hali Lulu cu oţet şi sare. La acel moment eram singurii clienţi. În depărtare se auzea zumzetul oraşului, iar lângă noi liniştea gării întreruptă când şi când de o locomotivă destinată triajului. Vremea trenurilor trecuse, foarte puţini oameni alegând în prezent transportul pe calea ferată. Microbuzele care au preluat fluxul între oraşe, călătorii frauduloşi, slaba administrare, sau faptul că mulţi oameni deţin un autoturism personal, în prezent au dus CFR-ul aproape de faliment. Mai aveam timp destul până la sosirea rapidului. Este o zi plăcută de vară, tocmai bună pentru a bea o bere rece.
- Ştii câţi angajaţi au căile ferate indiene?, l-am întrebat pe Sebi.
- Câţi? Cincizeci de mii?
- Unsprezece milioane.
- Oau!
În India cu siguranţă trenurile nu au murit şi probabil imaginile cu oameni călătorind pe acoperişul vagoanelor nu sunt doar o poveste.

Cea care ne-a adus berile, o femeie trecută de prima tinereţe, nici frumoasă,nici urâtă, i-a amintit lui Sebi de o fostă iubită. Începu să-mi povestească o întâmplare de pe timpuri, din oraşul său natal.
- Mergeam la băcănie să iau raţia la ulei şi la zahăr. Oricum, eu nu mănânc zahăr prea mult şi dădeam raţia mea pe bani buni. Erau oameni care foloseau la cafea, ceai sau prăjituri.
- Asta tot Desculţu te-a învăţat?, l-am întrerupt eu.
- Nu-l cunoşteam pe Desculţ atunci. Aşa, după cum spuneam, mergeam la băcănie să iau raţia. Vânzătoarea, o femeie mai în vârstă decât mine, cu o faţă ce îţi dădea senzaţia că se gândeşte în permanenţă la ceva.
- Aha, era un fel de filozoafă?
- Bă, taci şi ascultă. Femeia aia de la început mi-a inspirat ceva trist. Stătea toată ziua în mirosul ăla închis, mucegăit, de ulei vărsat pe jos şi făină care făcuse musculiţe. Printre gândaci şi şobolani, îmbrăcată doar cu un halat alb tras peste chiloţii tetra. Terminase liceul la seral şi au repartizat-o la băcănie la noi în oraş. Făcea naveta zi de zi. I-am tras-o în depozit, după terminarea programului, pe un sac cu malai. Mi-a fost oarecum recunoscătoare, la plecare dându-mi două sticle de ulei, o pungă cu bomboane cubanze şi un kil de orez. Era o mică avere pe atunci.

Sebi a continuat povestea preţ de două beri, până aproape de venirea rapidului aşteptat de noi. Întâmplările sale veneau dintr-o vreme acronică, uitată demult de mine. În prezent nu cred că mai merge cineva în Cora pentru a se împrieteni cu femeia care scanează produsele la casă, ca apoi, după ora 22 când hypermarketul se închide, să o ducă în depozit, să o aşeze pe baxurile cu bere de import, să-i dea chiloţii jos şi să facă sex cu ea, având grijă să nu-i şifoneze cămaşa şi sacoul roşu, parte din uniforma casierelor de la Cora. S-au schimbat mult vremurile. The times they are a-changin cum spunea unul din hiturile lui Bob Dylan.

Am obţinut biletele de rapid de la două fete, studente la Bucureşti care se întorceau în oraşul natal pentru vacanţa de vară. Genul de provinciale cu părinţi care au cât de cât o stare materială bună, astfel încât nu stau la cămin ci împart un apartament cu două camere închiriat. Ne-am dus la staţia de autobuz, iar până la venirea acestuia Sebi mi-a povestit o întâmplare de pe vremea când el era student, o întâmplare cu iz sexual, bineînţeles. Sebi are o mulţime de astfel de poveşti şi sunt sigur că nu le inventează. În timp ce îmi povestea cum împreună cu alţi colegi au intrat peste fete la duşul din cămin, mi-am amintit că în urmă cu o săptămână, l-am auzit discutând cu o colegă despre jucăriile cumpărate dintr-un sex shop. Poate are câteva jucării chiar acum, în geanta de voiaj pe care o poartă pe umăr în timp ce aşteptăm autobuzul care ne va duce la sediul corporaţiei din Craiova, unde mergem pentru o primă întrevedere cu colegii noştri de pe zona Olteniei şi a Banatului.

luni, 20 iunie 2011

Bulgaria de Rusalii. Episodul 1 - Paradis culinar

Am ales Bulgaria pentru minivacanţa de 3 zile prilejuită de Pogorârea Sfântului Duh. Două nopţi în Balcic şi o incursiune pe litoralul Mării Negre. Trecând peste starea proastă a şoselelor, Bulgaria este o ţară tare plăcută. Peisajele de aici sunt minunate, condiţiile de cazare le depăşesc calitativ pe cele din România, dar nu şi ca preţ, restaurantele lor sunt grozave.
Am vizitat de două ori localul numit Barca Veche din Balcic. Toţi chelnării de aici vorbesc româna şi sunt extrem de serviabili. Ospătari mai drăguţi am întâlnit doar la Dada, în Bucureşti, pe strada Matei Voievod. Barca Veche este o terasă aflată chiar deasupra mării, ca un ponton. O adevărată plăcere să bei o bere şi să mănânci ceva fin în imediata vecinătate a mării.

Bulgarii ştiu să facă turism şi atrag românii aflaţi în număr mare pe litoralul lor. Aici eşti întâmpinat cu "Bună seara", "Poftiţi", "Ce mai faci?", "Poftă bună". În a doua seară cu "Bine aţi revenit!". Te simţi ca în România, doar că e mai bine decât în România.



O bere bună costă doar 2 leva, adică un pic peste 4 lei. În România la o astfel de terasă probabil poţi bea o bere la 0,33 cu 10 lei.



Felurite mâncăruri şi o lipie cu caşcaval grozavă pe post de pâine. Păstrav cu cartofi şi sos, purcel cu brânză albastră şi ciuperci de pădure. O masă copioasă nu costă mai mult de 50 lei/persoană.


marți, 14 iunie 2011

Ipostaze la malul mării

Două perechi de tineri bucurându-se de soare. Nu ştiu de ce, dar mi se pare mai excitant o fată în chiloţi şi tricou ce lasă să i se vadă un pic din burtă şi şolduri decât o fată în chiloţi şi sutien.


Copil.


Femeie între două vârste citind.


A ezitat o vreme până să se descalţe şi să plece după minge.


Pe o limbă de beton între ape.

duminică, 12 iunie 2011

Despre oi

- Oaia iubește frigul. Ai văzut că oile stau la munte mai mult. Alea de la câmpie sunt slabe, murdare și nefericite.
- Da, așa e.
- Ce ne dă nouă oaia?
- Muie.
- Ha,ha. Vezi că pun asta pe blog.
- Da, sigur. La o glumă d'asta numai bhuttu ăla sau cum îl cheamă o să râdă.

vineri, 10 iunie 2011

Haruki Murakami - 1Q84 (vol. 1)


La fel ca toate romanele lui Haruki Murakami şi 1Q84 respectă aceleaşi şabloane. Personaje inteligente şi chiar culte se confruntă cu situaţii ireale, dar păstrează un calm aparent şi încearcă să rezolve cât mai bine problemele. Descrierile simple ale vieţii obişnuite alternează cu poveşti enigmatice şi întâmplări ciudate, iar cititorul este în postura de a nu-şi da seama unde se află graniţa dintre real şi imaginar.

La fel ca în "La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor" avem de a face cu două planuri de acţiune aparent distincte. Capitolele alternează, fiecare cu personajul său principal. În cele impare o femeie de 30 de ani, asasin plătit printre altele. În cele pare, un bărbat de 30 de ani, profesor de matematică şi scriitor. Capitolele sunt făcute în aşa fel încât la finalul fiecăruia îţi doreşti să se continue povestea, dar brusc treci în celălalt plan de acţiune.

Cartea este, bineînţeles, încântătoare, dar nicidecum capodopera lui Murakami aşa cum urla mass media. Din punctul meu de vedere "Cronica păsării arc" a fost mult mai bună, cu adevărat magnum opus. La dorinţa prietenului Radu voi puncta câte ceva din acţiune. Cine ştie când apare volumul 3 la noi şi vom uita ce s-a întâmplat, iar la cărţi nu e ca la seriale. La începutul unui nou volum nu se amintesc pe scurt fazele importante din volumul precedent.

Spoiler alert ! (partea de mai jos este doar pentru prietenul Radu şi alţii care au citit primul volum din 1Q84. ca să ne amintim ce s-a întâmplat când apare volumul 3)

Aoame - 30 de ani, sânii inegali şi mai mici decât şi-ar fi dorit, părul pubian des. Instructor la o sală de gimnastică. Cartea debutează cu ea blocată în traficul de pe autostrada suspendată, într-un taxi, ascultând Simfonietta lui Janacek. Pentru că se grăbea, şoferul o povăţuieşte să coboare pe o scară de urgenţă şi de acolo să se descurce cu alt mijloc de transport. Unde se grăbea Aoame? La jobul ei de ucigaş plătit. Intră într-un hotel, se duce la o cameră prezentându-se ca făcând parte din personalul hotelului, şi-l căsăpeşte pe unu. Cu o dăltiţă cu un ac. I-o trage în ceafă. Mai târziu aflăm ca Aoame este angajată de Doamna pentru astfel de joburi. Doamna stă la Casa cu sălcii şi este foarte bogată. Creşte fluturi în sere şi are un bodyguard homosexual, foarte politicos.
În copilărie Aoame a fost cam traumatizată, părinţii ei făcând parte dintr-o sectă ciudată. Nu tolerau transfuzile de sânge sau operaţile. În tinereţe a avut o prietenă foarte apropiată (odată chiar au întreţinut relaţii de lesbianism) dar care din păcate s-a sinucis. Se pare că datorită bărbatului. Bărbatul prietenei a fost prima victima a lui Aoame.
Se mai spune despre Aoame că şi-a pierdut virginitatea la 25 de ani, iar în prezent cam o dată pe lună cutreieră barurile în căutare de bărbaţi pentru o noapte de sex. Îi prefera pe cei între doua vârste şi dacă se poate să semene cu Sean Connery.

Tengo - 30 de ani, profesor de matematică dar şi autor al unor romane nepublicate. Îşi trăieşte singur şi în linişte viaţa într-un apartament. În fiecare vineri este vizitat de iubită, o femeie măritata cu 10 ani mai în vârstă. Viaţa lui încetează să mai fie liniştită când editorul său, Komatsu-san, îi propune să rescrie romanul unei tinere de 17 ani.
Mai aflăm că Tengo îşi aminteşte o scenă petrecută pe când el avea nici 2 ani. Şi anume un bărbat (nu tatăl său) sărută sfârcurile mamei sale. De câte ori îşi aminteşte scena o ia razna. Pe de altă parte îşi mai aminteşte duminicile triste în care era nevoit să-şi însoţească tatăl la serviciu, tatăl său fiind responsabil cu încasarea taxei radio-tv.

Fukaeri - 17 ani. Este dislexică. Are sânii frumoşi. Tengo îi rescrie romanul, Crisalida de aer. Vorbeşte numai în fraze scurte şi nu are habar să folosească intonaţia. A fost crescută într-o comună (nu mă refer la comunele sau satele de pe la noi, adică la mediul rural. este vorba despre ceea ce întâlnim în romanul autobiografic al lui Amos Oz - Poveste despre dragoste şi întuneric. kibbutz. tot acolo întâlnim şi cuvântul Pionierii) care la început era orientata pe segmentul agrar, dar până la urmă se pare că au luat-o razna. La 10 ani fuge de acolo şi stă la un profesor, fost prieten al tatălui ei.

- Aoame nu-şi mai aminteşte de faptul că poliţiştii şi-au schimbat uniformele şi armamentul din dotare cu doi ani în urmă, adică în1982. caută la bibliotecă date despre această schimbare şi nu înţelege cum de a uitat. va numi prezentul 1Q84
- Aoame se împrieteneşte cu o poliţistă, Ayumi. amândouă ieşeau la agăţat. după o partidă de sex, se pare că Aoame a făcut-o anal şi nu-şi mai aduce aminte. Ayumi în copilărărie a fost abuzată sexual de frate şi unchi.
- Tengo rescrie romanul lui Fukaeri, iar cartea are mare succes. în carte, printre altele, se vorbeşte despre Oamenii Mici. Fukaeri când era mică trebuia să aibă grijă de o capră oarbă, dar capra a murit. drept pedeapsă a fost închisă într-un grajd împreună cu capră moartă. prin gura caprei ieşeau în lume Oamenii Mici
- tutorele lui Fukaeri îi povesteşte lui Tengo mai pe larg despre comună şi divizarea din interior în Pionierii şi Zori de Zi. Zori de Zi este de fapt gruparea teroristă care în 1982 face un atentat în care mor poliţişti şi cu această ocazie se stabileşte schimbarea uniformelor şi a armamentului de care Aoame nu-şi mai aduce aminte
- lângă Casa cu Sălcii, Doamna a construit un refugiu pentru femeile bătute de bărbaţi. acolo se geste şi o fetiţă de 10 ani care a fost violată în repetate rânduri. provine din Comună. se pare că în Comună s-a format o sectă, iar liderul sectei violează fetiţe cărora încă nu le-a venit menstruaţia. Ayumi o ajută pe Aoame cu diverse informaţii despre comună/sectă, informaţii pe care cititorul le ştie oricum din celălalt plan al cărţii, povestite de profesor lui Tengo
- problema celor două luni. apare în cartea lui Fukaeri, dar apoi le vede şi Aomane în celălalt plan al romanului. oare toate întâmplările din jurul lui Aomane sunt doar invenţia lui Tengo? romanul la care el lucrează?
- într-o noapte fetiţa de zece ani dispare. probabil este tot mâna Oamenilor Mici care apăruseră în seara de dinainte în timp ce chiar Doamna stătea şi păzea fetiţa, dar Doamna adormise.
- dispare şi Fukaeri, dar, după o vreme, îi trimite lui Tengo un mesaj înregistrat pe casetă. spune ceva destul de ciudat referitor la Oamenii Mici. că dacă vrei să treci prin pădurea lor trebuie să ai ceva ce ei nu au.
- aflăm că liderul sectei/comunei şi-a violat propria fică în urmă cu 7 ani, pe când avea şi ea 10 ani. Fukaeri are în prezent 17. e posibil să fie vorba despre ea.
- Doamna o pregăteşte pe Aoame pentru a-l asasina pe liderul sectei/comunei, o treabă deloc uşoară
- Tengo în copilărie cânta Simfonietta lui Janacek în orchestra şcolii. la timpan. nu întâmplător Aoame ascultă melodia şi îi place. şi mai spune Aoame că la vârsta de 10 ani a ţinut-o un băiat de mână, posibil chiar Tengo? Aoame e reală sau face parte din ceea ce scrie Tengo? nu se poate ştii. e foarte importantă şi vârsta de 10 ani, când fetele celelalte erau violate, Aoame are aceasta amintire.
- care este legătura dintre capra moartă, Oamenii mici şi viol?

Vom vedea ce se întâmplă în volumul 2. În momentul scrierii acestui text am citit doar 50 de pagini din el. Cei care au terminat de citit volumul 1 sunt rugaţi să bage completări în comentarii, totuşi fără a da spoilere din volumul 2.

marți, 7 iunie 2011

Muie internaţională

După prânzul junk de care au parte toţi corporatiştii mediocri, stau pe o bancă în Orăşelul Copiilor pentru a-mi face siesta. Elevii clasei a VIII a au ieşit de la ore şi s-au oprit pentru o binemeritată distracţie. Vandalizează scrânciobul destinat celor mici, se dau în picioare pe leagăne, ori se lansează pe toboganul de beton, o reminiscenţă a vremurilor comuniste în care am fost şi eu copil. Sunt vreo şapte-opt cu totul, băieţi şi fete. Nu sunt copii săraci, fiind îmbrăcaţi cu gust şi cu haine de firmă. Au 14-15 ani şi fac parte din generaţia surf (surful de stradă, bineînţeles). La un moment dat încep să-şi strige unii altora :
- Muie franţuzească!
- Ha,ha. Ce prost eşti! Îţi dau muie japoneză!
O fată din vârful toboganului către un coleg de jos:
- Andrei! Andrei! Muie americană, băăăă!
Un băiat cu plete şi cu banderole negre de tenisman la ambele mâini le închide gura tuturor:
- Muie haitiană!
Se pare că este un băiat deştept. Nu mulţi dintre oamenii mari au auzit de Haiti.

Am fost foarte curios să aflu diferenţa dintre diferitele mui, însă am ezitat să-i întreb. Terminasem pauza de masă şi m-am întors la muia corporatistă.