luni, 27 aprilie 2020

Brunch

Duminica ne trezim ca oamenii bolnavi, pe la 11, așa că luăm o masă intermediară pe la miezul zilei. Capitaliștii o numesc "brunch". E ceva ce ține loc și de mic dejun și de prânz, iar noi o facem într-atât de consistentă, încât nu mai mâncăm până a doua zi. Medicii gastroenterologi și specialiștii în nutriție, cu siguranță vor blama acest obicei, ei recomandând mai degrabă mese frugale și dese. Brunch-ul nostru din această duminică a cuprins:
- omletă cu brânză cheddar
- french fries & ketch-up
- ardei iute umplut cu brânză
- castravete crud
- ridiche de lună
- chec cu spanac (făcut de nevastă după rețeta Teodorei de la Teo's Kitchen)
- salam Mozaic (~80 lei/kg)


Servim (cui?) mesele într-o atmosferă destinsă (probabil și distinsă), ascultând întotdeauna muzică. De această dată am găsit un cd mai vechi de la aniversarea Pepsi a 50 de ani în țara noastră. Dacă nu mai beau Pepsi, măcar ascult un cd de la ei. Din această compilație piesa 5 este preferata mea. Dar a voastră?


joi, 23 aprilie 2020

Florin, Șeful Paul și Doamna Sanda. Orez integral cu șunculiță.

Am o lună și jumătate de când nu am pus Pepsi în gură și niciun alt suc. Colegul meu Florin se chinuiește să mă determine și la partea cu dulciurile și mâncatul cefei de porc. Trebuie renunțat la ele. Bine, Florin mănâncă la birou cartofi prăjiți la pungă de la Mega Image și bea un Pepsi la 1,25 litri dintr-o dată. Mă îmbie cu falsitate să beau un pahar de Pepsi, iar eu îi zic să îmi pună și mie, iar el atunci se aprinde și îmi spune: "Nu ai voință. Ești slab. Nu mai avem ce vorbi. Eu îți dau dacă vrei, dar nu ai voință!". Altădată Florin mănâncă sandwichuri ambalate și bea o Coca Cola la 1,25 litri. El nu face diferența dintre Pepsi și Coca Cola, are nevoie doar de rația de zahăr în sânge. Motivează mesele sale prin faptul ca aleargă pe străzi odată la 2-3 zile. In fiecare zi mă întreabă ce mănânc la cină și mă pune să îi trimit poze pentru a-și da cu părerea. Îi spun că în seara asta voi pregăti orez cu șunculiță. Strâmbă din nas și spune că la șunculiță trebuie renunțat.

Șeful Paul e pasionat de gătit. Are veleități de chef, dar eu îl numesc Șeful Paul pentru că este șef la noi la departament. El, ca orice alt șef, pune biciul pe noi, dar are și omenie în suflet. Într-o zi m-a chemat la el la birou și a zis: "Grasule, uite ce am gătit aseară! Ia și mănâncă!". Gătise o tigaie picantă cu carne și trei feluri de cârnați. Adusese o tava mare și dintr-o pungă a scos o pâine caldă pe vatră. Îi place să gătească și să aducă mâncare la oameni. Am mâncat pe cinste și m-am rugat pentru sănătatea Șefului Paul. Șeful Paul are gătitul ca pasiune pe locul 2, pasiunea lui principală fiind cu totul alta, dar nu vom discuta acum despre asta. Se spune că acolo este mult mai priceput ca la gătit, iar la gătit excelează cu adevărat.

Mâna dreaptă a Șefului Paul este Doamna Sanda. Ea vine prin birouri și adulmecă în atmosferă, intuind imediat tot ce se întâmplă printre noi. Dă ochii roată, iar noi cu capetele plecate încercăm să-i evităm privirea. În cele din urmă își alege prada, pe unul dintre noi pe care îl întreabă: "Tu ai ceva de făcut acum?" și indiferent de răspuns îi dă ghinionistului un nou task, care deobicei durează câteva ore bune până la îndeplinire. Împătimiții de jocuri video ar cataloga aceste task-uri ale Doamnei Sanda, drept "side quests", ceva în plus pe lângă main missions. Doamna Sanda este astăzi în toane foarte bune, probabil datorită noilor pantofi impecabili din piele gălbuie pe care îi poartă si pe care cu toții i-am apreciat încă de la prima oră. Ne anunță că ne cinstește cu masa la KFC. Îi cer din ochi aprobarea lui Florin, iar acesta îmi spune că pot mânca la KFC, dar fără cartofi, suc și maioneză cu usturoi. E bine și așa. Aleg doi burgeri.

Iar acum, pentru că nu am prezentat de ceva vreme o rețetă pe blog, să vă spun cum pregătesc eu orezul. În seara asta am pus următoarele:
- 250 grame orez integral Unchiul Ben
- 2 cepe
- 250 grame șunculiță afumată crudă
- 5 ouă
- ulei măsline
- ardei iute tocat în ulei de măsline

Pun orezul la fiert, 10 minute, atât scrie pe cutie. Am o tigaie foarte șmecheră de la Ikea, din oțel inoxidabil. Încing în ea ulei de măsline, iar apoi călesc ceapă în uleiul de măsline. Știu că nu este sănătos să prăjești ceapa, dar e gustos. Apropos, voi știți să tăiați ceapa perfect? Mie nu îmi iese niciodată. După 5 minute de prăjit ceapa, arunc în tigaie și șunculița pe care o mai țin acolo 5 minute. În fix 10 minute s-a fiert și orezul, cu 20 secunde înainte de a turna orezul în tigaie, pun ouăle bătute, iar apoi orezul. Amestec încă 1 minut totul pe foc, iar la sfârșit adaug o linguriță de ardei iute tocat în ulei de măsline. Este o masă delicioasă, unanim apreciată la noi în familie. 

Lângă orez am pus și câteva bucățele de brânză Brie. Nu e ceva tradițional, dar asta aveam prin frigider. A mers de minune. Am băut și două păhărele de tequila Olmeca silver și asta a fost cina. 

Ceapa și șunculița sfârâind în tigaie

Tigaia abia luată de pe foc

Gata de servire

duminică, 5 aprilie 2020

Sâmbătă banală

Sâmbătă dimineața. Toți ai casei dorm. În alte vremuri ăsta era momentul în care porneam în obișnuitele noastre călătorii. Oltenița, Giurgiu, Alexandria, Târgoviște, poate chiar și mai departe. Acum trăim vremuri grele. Mă așez la masă și scriu declarația pe proprie răspundere. Vreau să cumpăr lapte și cereale pentru micul dejun. Și mai vreau ceva. În orele de insomnie din noapte, stau și mă uit pe telefon. Îmi apar tot felul de reclame, iar una îmi spune că jocul Spider Man pentru PS4 este redus la Altex. Pentru că zilele trecute am terminat God of War, mă gândesc să-l cumpăr. Trec pe declarație Cora Pantelimon și Bucur Obor (au jocul pe stoc în Altex-ul de acolo).

Ies tiptil din casă, pentru a nu trezi pe nimeni. Mă sui în mașină și dau drumul la muzică. 89,5 FM. Pornesc, orașul este gol. Simt primii fiori de libertate. Am ajuns să apreciem faptul că mergem până la capătul străzii. În difuzoare se aude o piesă excepțională, care parcă mă îndeamnă să merg spre autostradă și de acolo mai departe, mult mai departe. Nu se poate. Christian Lepah & Alin Prandea - Yuma. O muzică care te liniștește și în același timp îți dă putere. O asculți și îți închipui că joci într-un film, deși tu doar conduci mașina, umil, către Cora. 

La hypermarket în difuzoare se aud tot felul de îndemnuri. Să cumpărăm puțin, să nu stăm mult în magazin, dimineața au prioritate militarii și doctorii. Mă simt ca în populara serie HBO, The Handmaid's Tale. Era consumatorismului a apus, așa că voi cumpăra doar strictul necesar. Lumea spune că urmează colaps financiar la nivel mondial. Trebuie să fim prevăzători cu cheltuielile. Iau 3 cutii de lapte la 1 litru, două pachete de telemea de vacă la 350 grame, două pungi de cereale la 500 grame, o caserolă de roșii cherry din Senegal, două pachete de lipii libaneze, o pâine feliată, o pavă. 90 lei cu totul. Termin în 15 minute toate cumpărăturile, încadrându-mă în timpul petrecut în magazin pe care îl recomandă vocea din difuzor. 

Iar apoi către Altex Bucur Obor. Nu sunt lăsat să intru în magazin până nu mi se ia temperatura cu un dispozitiv foarte modern. Din fericire am 36,2 grade, așa că mă primesc. Cumpăr jocul dorit, iar apoi mă întorc acasă. 

Mâncăm toți patru lapte cu cereale și câte un sandwich cu brânză telemea și roșie. Apoi mă retrag în fața televizorului și urmăresc pe Netflix două episoade din serialul spaniol Vis a Vis. Copiii se joacă pe telefon Talking Tom Gold Run și Mr. Ninja, iar nevasta face curățenie.

Pentru a doua și ultima masă a zilei voi pregăti cartofi franțuzești. Rețeta este una foarte simplă, dar de efect. Am fiert 10 cartofi în coajă, i-am lăsat la răcit, apoi i-am curățat. Am călit o ceapă tăiată mărunt în ulei de măsline. Am ras telemea de oaie și brânză cedar. Am bătut cinci ouă. Am tăiat felii cartofii și între două straturi de cartofi am pus brânză, cedar, ceapă călită, ouă bătute. Deasupra am pus șase felii de cașcaval afumat. Am lăsat 45 de minute la cuptor. Separat, pe grill, am fript 800 grame de pulpă de porc fâșii, asezonând-o cu mult usturoi. Pentru această masă am desfăcut o sticlă de chardonnay de zile mari. Trapiche Broquel, din Argentina. 

De când e starea de urgență, mâncăm și bem ca de sărbătoare. Și așa se pare că face toată lumea. Pe facebook postările se împart în două categorii: 1) mesaje idioate, legate de coronavirus, din partea unor așa ziși formatori de opinie și 2) poze și mesaje cu mâncăruri. Am urmărit tot felul de mâncăruri dificile pe care oamenii nu le-ar fi făcut în mod normal, tot felul de torturi fantastice făcute în casă. S-au scos vinurile bune de la păstrare, se mănâncă fructe de mare și antricot de vită. Poate că vine sfârșitul lumii. Mai sunt și excepții pe facebook, două dintre ele urmărite cu mare interes de mine. Cititul de povești pentru copii. Live. Le urmăresc pe Prințesa Urbană și Abramburica. Copiii nu. Mie îmi plac. 

Am 25 de zile de când nu am pus Pepsi în gură, sau orice altă băutură carbogazoasă. Este o mică realizare și vreau să o țin cât mai mult. Meritul este al trainerului meu personal, Florin. Zi de zi mă supraveghează, îmi impune limite, mă apostrofează dacă vreau să mănânc ce nu trebuie. Fără dulce, fără sucuri, pâinea la minim. Minte sănătoasă în trup sănătos.

După ce am mâncat cartofii franțuzești, carnea cu usturoi și am băut două pahare de chardonnay, i-am setat copilului meu cel mare aplicația Zoom pentru a se vedea online cu colegii de clasă și doamna învățătoare. Timpuri noi. E posibil ca de acum așa să învățăm, așa să muncim, așa să interacționăm unii cu alții. 

Înainte de culcare am mai urmărit două episoade din Vis a Vis, copiii au citit cartea "Fericirea este o vulpe" scrisă de Evelina Daciute, din Lituania. Iar nevasta a continuat, neobosită, curățenia și ordinea.

Zile banale, dar plăcute. Să fim sănătoși!