vineri, 28 aprilie 2017

După-amiază banală

A dat căldura. Am venit de la muncă, m-am dezbrăcat de cămașă și blugi și m-am dus la frigider să iau o bere la 0,33. Staropramen îi zice. Am mereu bere în frigider, ca americanii din filme, iar când e cald afară beau o bere cum vin de la muncă. Mi-a venit chefu și am zis: "Hai, copii, afară să ne plimbăm, că e mai cald cu 5 grade ca în casă.", iar copilul cel mare a zis: "Nu vin, băi tată, că tușesc și n-am chef.". "Tu mergi?", l-am întrebat pe copilul cel mic, iar el a zis: "Da.". Am plecat cu el pe stradă și ne-am dus cu tramvaiul la Unirii. Pe latura Magazinului Universal Unirea, aripa Călărași se află o dugheană ce vinde langoși ardelenești. E 5 lei bucata și ți-l face pe loc. Am luat unul cu brânză și smântână și ne-am dus în parcul din fața magazinului, ca să ne uităm la fântânile arteziene. Am stat pe marginile bordurii și am mâncat împreună langoșul foarte bun, admirând peisajul urban și lumea pestriță care se perindă prin fața noastră. Ați stat vreodată pe iarbă în centrul Bucureștiului? Multă lume așezată direct pe jos, așa că ne-am întins și noi ca să privim cerul. Iar apoi ni s-a făcut sete și am mers să căutăm ceva de baut. Am intrat la o benzinărie și acolo o bere la 0,33 e 6,5 lei. Nu e vorba că nu aveam bani, dar parcă nu-mi place să-i arunc așa spre îmbogățirea altora. Mergem mai bine la Mega Image. În drum trecem pe lângă un coafor. Ați observat că toate coafezele au o coafură extravagantă? La ele nu se aplică proverbul "cizmarul nu are ghete". Chiar dacă arată precum niște balene eșuate, au părul superb aranjat. Mergem încet, încet și ieșim din zona centrală, îndreptându-ne către mahalale. Ajungem la Mega de unde odinioară cumpăram bere cu Eufrosin și o beam pe stradă învelită în pungă. În fața magazinului sunt bețivi care stau și beau bere. Printre ei un țigan bătrân alături de baba lui. Are picioare de metal precum locotenentul Dan, "he's got mechanical legs" cum zice Eminem într-o piesă. Bea un Tuborg la 0,75 și zâmbește către copilul meu cel mic, zicând: "Ce faci, tataie?". Îi cumpăr celui mic o apă plată, iar pentru mine un Tuborg la 0,33. Stau lângă țigan, copilul stă și el lângă mine, bem din bere și respectiv apă. Ne uităm în gol sau la oamenii simpli care trec prin fața noastră. [Eufrosin îmi spune în cască: Te fut în gură de fariseu, nu ziceai că nu bei în prezența copiilor?] Un om îl vede pe cel mic și îi dă vreo 6-7 ștrumfi din ăia care se dau la cumpărături la Mega Image. Aici în mahala se poate bea în public fără probleme. În urmă cu 13-14 ani m-a amendat Poliția în Parcul Cișmigiu pentru că băusem o bere în public alături de forumistul Hamsie. Terminam de băut și plecam către casă, în timp ce umbrele înserării se coboară peste noi.

joi, 20 aprilie 2017

10 lucruri pe care să le faci când sunt copiii plecați

Sunt tatăl a doi copii și m-am gândit să scriu pe blog articole de tip parenting, cum am văzut la foarte multe bloguri (unele celebre) în ziua de azi. În prezent omul de rând nu prea mai știe să-și crească singur copilul și apelează la aceste bloguri unde primește tot felul de sfaturi de la oameni experimentați. Citim pe blog ce mâncare se pretează pentru cel mic, ce medicamente să-i dăm dacă e bolnav, ce jucării sunt potrivite, cum trebuie să-i vorbim. Citim pe blog și punem în practică, ascultând de acești necunoscuți care se erijează în sfătuitori neprețuiți.

Este vacanță și copiii au plecat la bunici. Iată 10 sfaturi despre cum vă puteți petrece timpul în lipsa copiilor. Noi, părinții, nu prea suntem obișnuiți cu lipsa de prezență a celor mici, așa că putem înnebuni.

1.Când ajungeți acasă de la serviciu, puteți dormi două ore. Este extraordinar să te bagi în pat, să asculți puțin liniștea și apoi să adormi gândindu-te la bieții oameni care la ora când tu ești în pat sunt prin trafic, ori prin mijloacele de transport aglomerate, ori nici n-au plecat de la serviciu. Eu cu gândurile astea mă liniștesc și adorm ca un bebeluș. Iar apoi în cursul serii până noaptea târziu sunt fresh. Cu copiii acasă nu pot dormi după-amiaza, iar toata seara stau morocănos și pe la orele 22 mă culc.
2.Dacă aveți o consolă de jocuri de tip PS4 puteți juca absolut tot ce doriți, chiar și Mortal Kombat XL unde puteți face fatalitatea cu Kotal Kahn, cea în care îi scoate inima adversarului, o strânge în pumn și se stropește cu sânge pe față. Nu e nimeni mic lângă voi care să vadă asta și apoi să ajungă criminal în serie când o să fie mare.
3.Puteți face sex oricând doriți. Nu e nimeni care să tușească noaptea și lângă care să stați când își vomită plămânii, nu e nimeni care se sperie de duhuri și vrea să doarmă cu tine în pat. Așadar puteți face sex cu soțul/soția și chiar puteți umbla dezbrăcați prin casă, dacă aveți centrală termică proprie și e destul de cald.
4.Puteți urmări o partidă de fotbal pentru că televizorul nu este blocat pe Disney Junior. Juventus au o echipă bună sezonul asta. Dybala este noul Messi. Juventus tocmai i-au eliminat pe Barcelona din Champions League.
5.Puteți vorbi fără perdea. De exemplu dacă nevasta vă pune ciorbă la cină, în loc de: "Nu mi-e foame, am mâncat la serviciu.", puteți spune: "Ce pula mea mâncăm tot ciorbă și azi?".
6.Puteți ieși la restaurant, fără să alergați după copii printre mese sau să vă fie rușine de ceilalți clienți pentru că de la masa voastră se aud urlete și plânsete.
7.Puteți citi o carte înainte de culcare, alta decât "Animale marine" sau "Iepurașul care vroia să adoarmă".
8.Seara, dacă sunteți femeie vă puteți face unghile cu ojă și vă puteți epila pe la sprâncene. Dacă sunteți o femeie bogată puteți merge direct la cosmetician după serviciu și faceți acolo asta.
9.Vă puteți relaxa cu un pahar de Pepsi, ori cu o bere rece, ori cu un vin fin din pahar cu picior, fără ca cineva mic să vrea să guste. Valabil și pentru ciocolată, potato chips, înghețată, cârnați picanți și câte și mai câte.
10.Ordinea pe care o găsești acasă e neprețuită. Jucăriile se odihnesc și ele la locul lor, nicidecum prin toate camerele aruncate pe jos. Puteți savura momentul și vă puteți gândi că orele ce urmează sunt numai pentru voi.

Și cu toate astea ne simțim singuri fără copii. Ne e dor de ei atunci când sunt plecați fie și doar câteva ore și ne întrebăm ce or mai face. Așa suntem noi, părinții.

marți, 11 aprilie 2017

Eowyn Ivey - Spre marginea luminoasă a lumii



Țara autorului : Statele Unite ale Americii

Titlul original : To the Bright Edge of the World

Anul publicării  : 2016

Ediția în limba română : Editura Polirom

Număr de pagini : 441

Nota Nopți și Zile Blog : 5/5






Vi s-a întâmplat să fiți la masă cu soțul/soția sau copilul și unul dintre ei să zică: "Mie nu îmi place asta. Mănâncă tu!". Iar voi chiar să mâncați ce au lăsat ei, că vorba aia e mâncare și a fost muncită. Așa mi s-a întâmplat mie cu această carte pe care i-am cumpărat-o soției. A citit ea vreo 20 de pagini și a zis că nu o prinde, iar apoi a lăsat-o pe noptieră într-o uitare eternă. Nu-i nimic rău în asta, pentru că și mie mi se întâmplă să nu apreciez unele cărți și le las, sau de pildă nu mănânc deloc urzici ori spanac dacă îmi dai. Și fiindu-mi milă de carte am zis să citesc eu puțin din ea, ca să nu fie banii aruncați de pomană. Citisem mai demult și "Copila de zăpadă" care mi-a plăcut, dar nu țineam neapărat să citesc "Spre marginea luminoasă a lumii". Repet, am citit-o doar pentru că nu o citise cea căreia îi era destinată. Și bine am făcut pentru că a fost o carte pur și simplu minunată. Încântătoare.

Colonelul Allen Forrester însoțit de doi subalterni pornește într-o expediție prin Alaska pentru a cartografia unele ținuturi neatinse încă de om. Un tărâm unde nu se deosebește prea bine realul de fantastic, anul 1885, triburi de băștinași prietenoși sau războinici, creaturi ciudate care ies din lacuri, șamani cu puteri miraculoase, străbaterea unor munți și trecători unde se spune că se află lumea de dincolo. Colonelul își notează totul într-un jurnal și prin acest mod aflăm și noi cele petrecute. Povestea, care te ține cu sufletul la gură, este întregită de soția colonelului, rămasă acasă la Fortul Vancouver. Femeia este gravidă, este pasionată de ornitologie și fotografie, iar pe deasupra ține și ea un jurnal. Pe lângă jurnalele celor doi, avem parte și de corespondența dintre un tânăr muzeograf și un strănepot al colonelului Forrester. Iar ca totul să fie și mai plăcut, cartea este presărată cu numeroase poze, articole din ziare, plus jurnalul deosebit de poetic al unuia dintre însoțitorii colonelului. Multe felicitări Eowyn Ivey! A știut să dea formă poveștii, să o facă nespus de frumoasă. Nu este un simplu roman de aventuri, este o carte despre o lume incredibilă cu mituri și tradiții uluitoare, o carte despre dragoste și bunătate, despre pământurile virgine de altă dată pe când omul nu era stăpan al lumii.

Bună și traducerea, oferită tot de Veronica Niculescu ca și la precedenta carte a lui Eowyn Ivey. Bravo și Polirom pentru că au editat atât de repede o carte apărută în 2016. Prevăd că acest roman va obține numeroase premii literare. Și cu siguranță vor face film după carte, poate chiar un miniserial de 8-10 episoade.

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Contemporani cu istoria

99% dintre cei care vor citi acest text nu au auzit în viața lor de Russell Westbrook. Absolut fabulosul Russell Westbrook, jucătorul care a reușit să egaleze incredibilul record al lui Oscar Robertson din sezonul 1961-62, acela de a termina sezonul regulat cu triple-double ca medie, adică peste 10 unități în medie la trei categorii diferite, în cazul lor puncte, recuperări și pase decisive. Am avut norocul de a relua contactul cu NBA-ul după mulți ani tocmai acum, în acest sezon când Westbrook a reușit incredibila performanță. Chiar am urmărit 7 meciuri live din sezonul regulat cu echipa lui Westbrook, Oklahoma City Thunder. Și iar revin la vechiul meu gând, cum că Jordan nu a fost unic și nici așa de mare cum ne-a îndoctrinat marketingul american. Ok, a câștigat 6 titluri NBA, dar a avut cel puțin 2-3 jucători de mare valoare pe lângă el. Westbrook e singur la Thunder, după plecarea lui Durant de anul trecut. Să vedem ce va reuși în play-off. Oricum, jucător de legendă.

marți, 4 aprilie 2017

Marguerite Yourcenar - Povestiri orientale



Țara autorului : Franța

Titlul original : Nouvelles orientales

Anul publicării  : 1936 - prima publicare, cu adăugări ulterioare

Ediția în limba română : Editura Humanitas

Număr de pagini : 156

Nota Nopți și Zile Blog : 3/5





Am primit această carte cadou cu ocazia aniversării a 38 de ani. Ținând cont de nume, am crezut că am de a face cu o scriitoare din Algeria ori Tunisia. Nu. Este o franțuzoaică născută în 1903 dintr-un nobil francez și o nobilă belgiancă în orașul Bruxelles, pe numele său adevărat Marguerite Antoinette Jeanne Marie Ghislaine Cleenewerck de Crayencour. Amestecând literele de la  Crayencour, rezultă numele Yourcenar. O imensă surpriză plăcută această Marguerite Yourcenar, despre care mai aflăm că a fost lesbiană. Nu cred că până acum am mai citit o carte scrisă de o lesbiană.

10 povești care mi-au plăcut foarte mult. Nu sunt originale (de exemplu într-una întâlnim mitul Meșterului Manole, care se regăsește și la noi), dar sunt extrem de artistic puse în scenă. Sunt triste și te pun pe gânduri. Sunt pline de filozofia unor popoare precum chinezii, grecii, albanezii sau cei din spațiul fostei Yugoslavii. Ultima poveste parcă face o notă discordantă, acțiunea ei petrecându-se în Olanda. Așa cum îmi stă în obicei la cărțile cu povestiri, mai jos am scris câte ceva despre fiecare în parte, pentru aducere aminte. Spoiler alert! 

Izbăvirea lui Wang-Fo. Wang-Fo este pictor și străbate provincia Han la picior alături de Ling, discipolul său. Trăiesc în sărăcie, deși Wang-Fo este extrem de talentat, însă își vinde pânzele pe o strachină de mâncare. Ling a fost bogat pe vremuri, dar întâlnindu-l pe pictor a rămas subjugat de talentul acestuia și-l urmează pretutindeni. Într-o dimineață îi arestestează oamenii Împăratului și-i duc pe amândoi în fața acestuia. Împăratul îi reproșează lui Wang-Fo că picturile lui sunt mai măiastre decât realitatea, că viața reală e doar o minciună, etc. Îl omoară pe Ling, iar pe Wang-Fo îl pune să termine un tablou pe care acesta îl începuse în vremea tatălui Împăratului, după care spune că-l va omorâ și pe Wang-Fo. Wang-Fo se apucă de pictat, își dă toată silința, tabloul pare mai real ca orice, iar Ling apare în tablou și-l trage și pe Wang-Fo după el, iar aceștia se depărtează cu o barcă în peisajul din tablou, scăpând de Împărat.

Zâmbetul lui Marko. Acțiunea se petrece pe la Fiordul Kotor, pe care l-am vizitat și eu. Marko este un sârb și luptă împotriva musulmanilor. Vine la o iubită musulmană în Kotor, iar într-o seară se enervează și îi aruncă ăsteia strachina cu mâncare pe geam, o ia la înjurături, etc. Asta îl vinde gărzilor musulmane care încercuiesc locuința. Marko se duce pe balcon și se aruncă în valurile mării. Musulmanii îl prind după o vreme, iar Marko se preface mort. Văduva le spune că nu e mort, să-l răstignească pe cruce. Marko nici nu mișcă. Apoi văduva le spune că doar se preface, să-l ardă pe cărbuni. Ăștia aduc jar încins și toarnă peste Marko, care de asemenea nu mișcă. Văduva spune la urmă să aducă niște fete ca să danseze lângă Marko. Vin fetele, dansează, iar Marko simțind trupurile tinere începe să zâmbească. Una dintre fete îl observă, dar nu îl dă în vileag, pentru că-i place de el. Musulmanii și văduva se conving că e mort și pleacă. Marko se scoală, își smulge piroanele de pe cruce și le infige văduvei în cap, ia fata și pleacă la el acasă.

Laptele morții. În Albania, trei frați vor să construiască un turn de apărare împotriva turcilor. Turnul se surpă în fiecare noapte și se hotărăsc că trebuie să pună la baza lui pe nevasta care va veni prima cu mâncare în următoarea dimineață. Fratele cel mare speră că va veni nevasta lui, pentru că el oricum se iubea cu alta și dorea să scape de ea. Fratele mijlociu se gândește că-i va spune nevestei sale să nu vină, iar cel mic e singurul corect, care nici nu dorește moartea nevestei sale, nici nu o va anunța. Bineînțeles că se întâmplă să vină cu mâncare nevasta fratelui mic. Cei doi mai mari îl omoară pe ăla mic, iar pe nevasta o pun la baza turnului. Aceasta îi roagă să îi lase doar țâțele afară, pentru că are copil nou-născut și va muri de foame. Frații îi respectă rugămintea, iar vreme de doi ani copilul e adus la turn și pus să sugă, printr-un miracol țâțele femeii fiind mereu pline cu lapte.

Cea din urmă dragoste a prințului Genji. Prințul Genji a fost iubit de femei și a iubit la rândul lui femeile, dar acum e bătrân, simte că i se apropie sfârșitul și se retrage în munți. Ușor-ușor începe să orbească. O fostă iubită cu care n-a petrecut timpul foarte mult și de care el nici nu își mai aduce aminte își pune în cap să-l vadă. Femeia l-a iubit mult pe prinț și  în trecut chiar a făcut pe slujitoarea pentru nevestele prințului pentru a fi aproape de acesta. I se înfățișează prințului de mai multe ori sub masca unor femei rătăcite prin munți, într-un final prințul care e deja orb o acceptă. Înainte să moară prințul le enumeră pe toate femeile iubite, chiar și pe cele sub a căror mască s-a ascuns fosta iubită, numai pe ea nu o amintește.

Cel care le-a iubit pe nereide. În Grecia, doi oameni la o tavernă discută despre un cerșetor nebun. Ni se înfățișează povestea nebunului, care în trecut a fost un băiat destoinic, dintr-o familie bogată, avea o logodnică frumoasă, etc. Doar că le-a văzut pe nereide, niște femei mistice care umblă dezbrăcate și atrag bărbații, fac dragoste cu el, iar apoi aceștia înnebunesc. E cazul și băiatului din povestea noastră.

Sfânta-Fecioară-a-Rândunelelor. Un călugăr se tot luptă cu nereidele să le vină de hac. Le urmărește până la o peșteră unde se ascund ele, face un altar în fața peșterii și astfel ține nereidele prizoniere, așteptând ca acestea să moară. Până la urmă nereidele sunt prefăcute în rândunici de o femeie sfântă care trece pe acolo.

Văduva Aphrodissia. Kosti, un bandit de prin păduri este prins de țărani și decapitat. Printre alții, Kosti îl omorâse și pe preotul din sat, în urmă cu 6 ani. Văduva preotului este de fapt iubita lui Kosti, dar asta nu o știa nimeni. Femeia plânge pentru moartea lui Kosti, deși de față cu sătenii se bucură că chipurile l-au prins pe ucigașul bărbatului ei. Văduva ia trupul lui Kosti pe ascuns și-l îngroapă în coșciug unde erau oasele preotului, iar apoi se duce după cap, care era la marginea satului într-o țeapă. Ia capul, însă o vede un țăran care crede că i-a furat un pepene. Văduva fuge cu capul băgat pe sub haine în afara satului, în munți.

Kali. Zeița Kali a fost alungată de alți zei, iar capul ei a fost pus pe corpul unei târfe moarte aruncată într-o groapă. Așa cutreieră Kali prin lume, prin tot felul de locuri dubioase. La un moment dat îl găsește pe Înțelept și-i spune acestuia oful ei. O poveste mai filozofică, mai puțin înțeleasă.

Moartea lui Marko Kralievici. Marko ofereă tot felul de ospețe bogate, cunoștea pe toată lumea, intră în vorbă cu toți. La o asemenea petrecere descoperă un bătrânel pe care nu-l cunoaște. Încearcă să-l dea afară, moșul e de neclintit, se ia la trântă cu el, dar nu reușește să-l bată, ci tot el, Marko, cade fără suflare.

Mâhnirea lui Cornelius Berg. Cornelius e pictor, ajuns la bătrânețe. Îi tremură mâinile, mai și bea, nu prea mai reușește să picteze nimic. Își amintește din trecut. Stă într-un orășel din Olanda, se împrietenește cu un om pasionat de cultivatul lalelelor. Omul îi spune că Dumenzeu e un pictor desăvârșit, iar Cornelius îi răspunde că e păcat că nu s-a limitat doar la peisaje.