Vineri, după muncă, mă întâlnesc pe stradă cu Vio de la noi, de la
Resurse Umane. Văzând-o de la depărtare, îmi zic că sigur mă va întreba
când mai scriu pe blog. E o cititoare fidelă. Am avut dreptate. Dialogul
decurge în felul următor:
- Ce faci, mă? Când mai scrii pe blog?
- Păi uite, acum mă duc acasă și o să pregătesc Bami Goreng.
Râde cu gura până la urechi și mă privește cu îngăduința cu care privești un puști simpatic care a făcut o tâmpenie.
- Ce faci, tu, mă?
- Bami Goreng, îi repet. O să vezi tu!
- Bine. Aștept să văd.
- E, azi îl fac. O să scriu pe viitor. Hai, pa, week end plăcut!
- Pa! Week-end plăcut.
Probabil mă consideră un pic nebun. Dar chiar aveam de gând să pregătesc Bami Goreng.
- Ce faci, mă? Când mai scrii pe blog?
- Păi uite, acum mă duc acasă și o să pregătesc Bami Goreng.
Râde cu gura până la urechi și mă privește cu îngăduința cu care privești un puști simpatic care a făcut o tâmpenie.
- Ce faci, tu, mă?
- Bami Goreng, îi repet. O să vezi tu!
- Bine. Aștept să văd.
- E, azi îl fac. O să scriu pe viitor. Hai, pa, week end plăcut!
- Pa! Week-end plăcut.
Probabil mă consideră un pic nebun. Dar chiar aveam de gând să pregătesc Bami Goreng.
Acum vreo 2 ani am cumpărat niște tăiței chinezești de la Săptămâna Asiatică de la Lidl și i-am preparat cu carne de pui. Fiului meu cel mare i-au plăcut într-atât de mult, încât de atunci mi-a pomenit de nenumărate ori despre asta: "Tati, când mai facem tăiței chinezești?". În prezent, uitându-mă peste un pliant Lidl văd că au băgat din nou. Joi, după muncă, mă duc să cumpăr. Se epuizaseră. Nu îmi venea să cred. Cine să cumpere atât de mulți tăiței chinezești? Poate doar un restaurant chinezesc. Tăiței Chow Mein, la prețul de 4 lei, 250 grame. Când caut ceva și nu găsesc, mă enervez ca toți dracii. Mai ales că îi promisesem copilului. Mă sui în tramvai și plec spre alt Lidl. La cel de-al doilea magazin aveau sute de pachete de tăiței Chow Mein. Pe ambalajul lor au scrisă o rețetă de Bami Goreng și asta mă gândesc să fac.
- 2 pachete de tăiței Chow Mein (se pun în apă clocotită doar 4 minute)
- 1 kg piept de pui (se taie fâșii și se trage la wok)
- legume congelate thai (sigur, cei mai pretențioși dintre voi vor strâmba din nas, că nu e sănătos, că gătesc semipreparate, dar de unde pot cumpăra proaspete muguri de bambus, fasole Mung, castane de apă și totul să fie îmbibat în lapte de cocos?). Legumele se pun în wok 8-9 minute, peste carnea de pui, deja aflată la prăjit.
- sos de soia (îl punem peste carne și legume la sfârșit, dar și în farfurie peste produsul final)
- usturoi (întâmplător tot chinezesc a fost, a mers cu atât mai bine. Ați citit Baladele usturoiului din Paradis?) - se zdrobește peste produsul final.
- bere Chang (Product of Thailand. Nu ar fi mers un Ursus la acest fel de mâncare, nu?)
Ingredientele pentru Bami Goreng |
Așadar, după ce am tras la wok carnea de pui fâșii, legumele congelate thai, am pus în wok tăițeii fierți și am mai ținut câteva minute la foc, după care am presărat cu sos de soia și usturoi.
Carnea de pui și legumele thai sfârâind in wok |
A ieșit un fel de mâncare unanim apreciat de copii și nevastă. Au mâncat de le-au trosnit fălcile și nici n-au băgat de seamă că la radio se difuza piesa Shake your hips, în varianta Rolling Stones. Prezentatorul emisiunii a spus că piesa este inclusă pe albumul Exile on Main St., fiind un cover realizat din dorința lui Mick Jagger la o piesă a lui Slim Harpo. Omul de radio a spus că apreciază mai mult piesa originală. Eu nu m-am mai gândit la asta, fiind încântat de berea Chang, care a mers excelent după o asemenea masă. Chang înseamnă elefant în thailandeză.
Produsul final și desigur berea Chang |