Andra. Ați mai citit despre ea pe acest blog, dar cu siguranță nu ați cunoscut-o încă foarte bine. Fost top model internațional, 181 cm, 57 kg la ora actuală, când depășind prima tinerețe a pus în cui cariera de modelism și prin voința Șefului Constantin, care dorindu-ne mai aproape de sufletul său, ne-a mutat împreună în aceeași încăpere, făcând ca noi doi să fim mai apropiați și ne-a miluit cu o îndeletnicire pe cât de importantă pe atât de plictisitoare, despre care nu vom dezbate acum. La noi în Institut toți bărbații, cu unele excepții, dar și cel puțin trei femei s-au îndrăgostit subit de Andra de când au văzut-o prima oară, declarându-i dragoste eternă, trimițându-i tot felul de cadouri secrete, mailuri anonime, buchete de flori sau pachete cu mâncare, pe care însă aceasta le respinge în totalitate, declarând cu tărie că inima ei aparține unui singur om, despre care însă nu a dat vreodată detalii. Una dintre excepții este Șeful Constantin, căruia etica profesională nu i-a permis niciun moment să o privească pe Andra altfel decât ca pe un simplu subordonat, iar cealaltă sunt eu, care i-am declarat Andrei că mi-am pierdut interesul pentru femei într-un mod inexplicabil, fapt care i-a indus o stare de relaxare în prezența mea, totodată reușind să purtăm împreună discuții câteodată interesante și fără ascunzișuri, alteori simple și amuzante, însă de cele mai multe ori demente și savuroase. Ca de pildă: "Gabi, nu-ți lua mașină pe benzină! Nu trage bine! Diesel 2.0 îți trebuie cel puțin. Și să aibă 8 cilindri în V!" sau "Ceasurile Casio sunt o porcărie. Nu mă interesează că tu ai dat 400 de euro pe al tau, atâta timp cât sunt ceasuri Casio de 100 de lei. Sunt de duzină!" sau "În Grecia nu ai ce face, poate doar dacă ești așa bătrân ca tine să stai cu copiii și să nu faci nimic" sau "Reiații se purtau prin '70, când era mama tânără. E penibil să porți reiați acum.". Așa că, atunci când Andra în urma citirii articolului despre Banjo Jack mi-a spus: "Dacă vrei un restaurant american bun, mergi în Alexandria la Lexi American Diner!", am fost circumspect. Dar pentru că iubesc foarte mult excursiile în zone sărace ale țării, sâmbătă dimineață la prima oră eram deja în mașină.
Eu, nevasta, copiii în spate, ascultând la Radio Romantic un mare hit al începuturilor anilor '90, Sandra - One more night. Bragadiru, barajul de pe Argeș de la Mihăilești, Ghimpați unde văd un Mega Image și trag repede ca să văd dacă mai au tacâmuri din colecția Jamie Oliver. Am avut noroc, îmi iau 3 seturi pentru că doar 3 cartonașe cu puncte am. (În ziua următoare m-am reîntors la Ghimpați și am cumpărat încă 4 seturi cu cartonașele pe care le mai aveam în dulap. Și totodată am vizitat frumoasa biserică din Drăgănescu, pictată de Arsenie Boca). De la Ghimpați, cunoscutul drum spre Alexandria prin Drăgănești-Vlașca și alte sate anonime. Drum liber, muzică de calitate la radio, voie bună. Nici n-am mai mâncat acasă, păstrându-ne pentru Lexi American Diner, atât de călduros recomandat de Andra.
Vreme rece în Alexandria, dar forfota specifică unei dimineți de sâmbătă. Suntem înghițiți și noi de șuvoiul de pe străzi și ajungem fără să vrem în Piața Centrală, iar dacă tot suntem aici profităm de ocazie și cumpărăm ceva albitură pentru ciorbă, o varză și niște miez de nucă. Apoi ne plimbăm pe străzi, facem poze, stârnind uimirea localnicilor care nu au văzut în viața lor turiști. Nu știu de ce, dar în majoritatea orașelor de provincie mai mari se găsește un magazin WinMarkt. Așa, un pseudomall făcut din vechiul magazin universal al orașului. Aceste WinMarkt întotdeauna mi-au inspirat sărăcie, un surogat pentru un Carefour, Cora sau Auchan.
Ajungem la Lexi American Diner, atracția principală a călătoriei. Interiorul arată nesperat de bine. Au canapele roșii din vinilin, ca în localurile americane pe care le vedem în filme. Gresia, pereții, ornamentele de pe pereți chiar te duc cu gândul la USA. Lăsăm în urmă orașul sărac de provincie și intrăm într-o lume plină de culoare și voie bună. De pe canapele privim afară la șoseaua principală care leagă Alexandria în stânga cu orașul Zimnicea, iar în dreapta cu Roșiorii de Vede. Restaurantul este plin. Foarte mulți tineri. Comandăm hamburgeri (gen Big Mac, cu două felii de carne, pâine la mijloc și sos), inele de ceapă, cartofi, sucuri, sosuri, pizza. Prețurile sunt foarte mici comparativ cu București. Comanzi la casă ca la Mc, dar comanda îți este adusă de chelneriță la masă, fix ca în filme. Mâncarea este calitativă. Burgerii de la Lexi American Diner sunt mai buni ca la McDonald's și incomparabil de un infinit de ori mai buni ca cei de la Banjo Jack. Simți carnea din ei. Sosul este special. Copiii și nevasta vor câte un Milk Shake. Costă 9 lei. Ți-l pregătesc pe loc. Am gustat și eu de la fiul meu cel mare și chiar este un Milk Shake al naibii de bun. Și chiar aș da 9 lei pe un asemenea Milk Shake. La Lexi American Diner mai poți mânca coaste de porc, paste, ficăței. În local sunt galantare cu prăjituri de cofetărie. Am încercat o prăjitură cu frișcă și blat de amandină. Proaspătă și bună. Au o multitudine de produse și vom mai merge să mâncăm. Nu ne-a durut burta după, nu ne-am balonat, nu ni s-a mai făcut foame până a doua zi, deci zic că a fost o experiență plăcută, atât din punct de vedere culinar, financiar și desigur pe plan sentimental. Mulțumim pentru recomandare, Andra!
Ne întoarcem acasă pe un alt drum. Zimnicea, Giurgiu, dar asta e deja o altă poveste.