marți, 1 iunie 2021

Viorel Ilișoi - Cele mai frumoase reportaje


 

 Cu siguranță ați citit ce am scris despre cartea "Strălucitor", tot a maestrului Ilișoi. Pentru cei care au deschis computerele mai târziu, amintim că la aniversarea mea de 42 de ani am băut cu Eufrosin Potecă un divin de la Tiraspol, câteva sticle de marselan din podgoria Segarcea și am primit printre altele două cărți scrise de Viorel Ilișoi. Eufrosin Potecă întotdeauna îmi aduce cadou două cărți, niciodată una singură. Am zeci de cărți de la el în bibliotecă, număr par. Dar până anul acesta citeam, nu neapărat cu un motiv anume, doar o singură carte din cadoul său. Una o lăsam pe altă dată. Viorel Ilișoi a fost prea tare ca să mai fac asta. Am citit ambele sale cărți plus încă alte multe articole de pe internet.


Cartea de față, după cum îi spune și numele, aduna o serie de reportaje publicate prin diverse ziare. Ilișoi este un ziarist adevărat, se documentează minuțios pentru fiecare propoziție, iar pe deasupra adaugă mult talent scriitoricesc. Uneori ți se strânge inima când îl citești, alteori te cuprinde fericirea și tristețea deopotrivă, alteori te revolți în sufletul tău. Închipuiți-vă, omul ăsta nu preia știri din alte surse și face articole, se infiltrează la sursă și de acolo, așa under cover, culege informații. S-a dat drept culegător de mere, gunoier sau controlor RATB pentru a scrie articole. S-a internat la Parhon pentru a scrie articol. A stat printre copiii bolnavi de cancer pentru a scrie un articol de o tristețe incomensurabilă. A stat printre țigani și tot felul de oameni pentru a scrie. Se vede că o face din plăcere. Dar are și talent. A scris despre un sat de turci săraci de pe lângă Băneasa, Constanța. Acolo m-am rătăcit eu mai demult, iar respectivii turci mi-au dat indicații prețioase.


Mi-a plăcut foarte mult artiolul despre bătrânii care sărbătoreau 60 de ani de la terminarea liceului. Ce diferențe între timpurile lor și timpurile noastre. Cum de ne-am degradat așa de mult? Ce s-a întâmplat între timp? Deunăzi stăteam la coadă la McDonald's. Afară, pe terasă, din cauza pandemiei, așteptam să fim poftiți în restaurant. În fața mea patru fete de la liceul de peste drum (Unul groaznic, drept să spun. Un fost industrial, care acum pare școală de corecție, doar că elevii sunt în libertate.). Fete de 16-17 ani, tatuate, boite, aduceau mai degrabă cu niște centuriste. Angajata de la Mc le spune: "Mai așteptați puțin și vă bag și pe voi.". Una dintre fete râzând, către o colegă: "Fă, să i-o băgăm lu mă-ta!". Râd toate. Îl invit pe Viorel Ilișoi să facă un reportaj la acest liceu. Ar avea ce să scrie, însă doar lucruri triste, nu melancolie frumoasă ca în articolul său despre liceenii de 80 de ani.


Pe coperta cărții scrie ceva despre meșterii de la Săpânța, certându-se lângă cruci vesele. Povestea asta nu am găsit-o în carte, ori poate n-am procesat cum trebuie tot cuprinsul.


"Cele mai frumoase reportaje" cred că este un reper al genului. Peste ani și ani, cu siguranța Viorel Ilișoi se va studia în școli. 


ps: căutați pe net și veți găsi și multe filmulețe ce însoțesc perfect textele.