Poze Ziua nevestei '20

 Pe vremuri căram după mine un aparat foto DSLR, câteodată chiar și un obiectiv 75-300 mm. Ușor, ușor, m-am lenevit și mi-am spus că e prea complicat să car o asemenea ustensilă, așa că am trecut la un aparat foto mirrorless. Mult mai mic, îl puteam ține și în buzunarul gecii. Între timp am îmbătrânit, am devenit și mai comod, mi se pare greu să car și mirrorless-ul. Îl țin aruncat printr-un sertar. E foarte bun și telefonul pentru fotografii. Ce? Se vede vreo diferență? Nu sunt profesionist. Așadar, câteva poze care să susțină scrierea anterioară. Făcute cu telefonul.

Capul Doloșman și Lacul Razim

De la Capul Doloșman vedere către Lacul Golovița. Clădirea albastră din depărtare este micul muzeu, unde am primit explicații de la portar.

Histria.

Histria.

Ciolan de miel și mămăligă. Mâncarea sărbătoritei.

Toaleta doamnelor, la unul dintre popasurile de pe A2.

Vatra Luminoasă

Vatra Luminoasă este o stradă din București, care leagă Bulevardul Mihai Bravu de Mega Mall. M-am plimbat la miez de noapte pe această stradă și nu am putut să nu pozez (cu telefonul, la o calitate proastă) următoarele:

Ce minte tulburată poate scrie pe un bloc "Heil Hitler"? De ce să faci asta în anul 2018? Ce vrei să transmiți publicului prin acest mesaj?

Blocuri sovietice. Oare în ce perioadă au fost construite? Anii '60 sau mai devreme? Mi se par foarte urâțite de grafitti-uri. Nu înțeleg absolut deloc rostul acestui tip de artă. De asemenea și aparatele de aer condiționat strică peisajul.

Mi-aș fi dorit să mă plimb pe Strada Vatra Luminoasă în anul 1963.

Bufnița moartă

Am găsit o bufniță moartă în zăpadă. Am emis mai multe teorii. Copiii au spus că poate a mușcat-o vulpea de aripă, ori poate a împuns-o cerbul cu coarnele. Noi, adulții, credem că s-a lovit de un stâlp de înaltă tensiune. În gheară are un șoricel. Adormiți amândoi întru vecie, vânător și victimă, egali în fața morții. Așa suntem și noi oamenii. Nu ne alegem cu nimic din viața asta. Sfârșim putrezind pe te miri unde.

Pod mânăstiresc

O inscripţie de când biserica nu era nici hulită, nici iubită ca în prezent. Era doar biserică şi lumea nu comenta atâta pe seama ei. Un pod pe care am păşit adesea, în toate anotimpurile posibile. Un colţ liniştit şi plăcut. Treci podul şi dacă vrei nici nu te gândeşti la Dumnezeu. Sau poţi foarte bine să-ţi faci o cruce şi să treci pe celălalt mal.

Hipopotami all around the world

Un prieten îmi atrăgea atenţia pe facebook referitor la condiţiile mizere în care trăieşte hipopotamul de la Călăraşi. Nu este chiar aşa. Am urmărit cu atenţie hipopotami în alte câteva parcuri zoologice de talie mondială şi nu pot spune că trăiau mai bine. Singura chestia tristă este că hipopotamul de la Călăraşi este singur. Restul aveau neveste, iar cel de la Praga chiar şi copil. Dar să vedem ce poze am făcut. De sus în jos: Barcelona, Belgrad, Praga, Riga.
 

DN 41

2 ianuarie, prima excursie pe 2015. Am primit cadou de la un prieten un obiectiv 90-300. Mă gândesc că voi face poze frumoase pe DN41, una din şoselele mele preferate. Iau obiectivul cu mine, dar uit body-ul acasă. Îmi rămâne telefonul mobil nu foarte performant. Drumul e pustiu şi pare desprins din serialul Fargo. Vântul suflă zăpada de pe câmp pe carosabil. E atâta linişte în jur.

Rapița

Putem include în categoria pozelor pseudoartistice, pe lângă cele cu pomi înfloriți și copaci care au fundal cerul, pozele cu câmpuri de rapiță înflorită. În luna mai se află pe tot cuprinsul patriei. Uleiul de rapiță este foarte bun, chiar benefic. În ultimii ani ai comunismului îl inlocuia cu mare succes pe cel de floarea soarelui.

Cerul printre crengile copacilor

A început iar să fie plin facebookul de poze cu copaci înfloriți. Unii sunt într-atât de mândri de poze că le și semnează. Pe lângă copacii înfloriți, o altă temă foarte abordată este cerul privit printre crengile copacilor. Sigur, efectul vizual este desăvârșit, dar realizarea unei astfel de fotografi nu pune absolut deloc în dificultate pozarul, care doar apasă butonul aparatului. Am făcut chiar și eu o astfel de poză, care ar putea servi drept copertă pentru unul din romanele lui Haruki Murakami. Cerul albastru se vede undeva deasupra copacilor. Eu m-am gândit că acolo este Dumnezeu și mi-am amintit de o poezie foarte frumoasă a Magdei Isanos, poezie numită chiar Dumnezeu.

Floc

Un vechi proverb persan spune: Călătorule, tu vei descoperi sensul lucrurilor și înțelepciunea oamenilor. Totuși, călătorind poți descoperi și opusul acestui proverb. Într-o incursiune în sudul sărac al țării am dat peste un stâlp de înaltă tensiune pe care scrie FLOC. De ce să scrii așa ceva într-un asemenea loc? Ce simbolizează? În plan îndepărtat se întrezărește o apă. Este Oltul pe ultima sută de metri până la vărsarea în Dunăre. Această apă își putea găsi sfârșitul într-un loc mai bun.

Oraşe de sus

Omul are o pasiune pentru a poza oraşe de sus. I se pare foarte interesant văzând o aglomerare de blocuri şi case la picioarele sale. Nu de puţine ori mi s-au ivit asemenea prilejuri, fie urcându-mă pe câte o colină ori prin vreun turn de biserică mai înalt.

Toamna vieţii

Toamna, privită metaforic ca perioada din viaţa omului în care acesta îşi trăieşte ultimele clipe de bucurie înainte de venirea iernii, când va cădea în neputinţă, aşteptându-şi moartea. Doi bătrâni plimbându-se prin parc, ce m-au dus cu gândul la una dintre scrierile lui Kawabata, cu doi bătrâni aflaţi încă în putere care-şi iau rămas bun de la familie şi merg să se sinucidă, pentru a nu deveni mai târziu o povară şi pentru ca cei rămaşi în urmă să le păstreze o amintire plăcută.

Viaductul Stânca Teherău

Cu siguranţă iubitorii acestui blog îşi amintesc de Viaductul Giurca. Valea Buzăului, pe lângă splendoarea oferită de munte, apa curgătoare şi lacul de acumulare, oferă călătorului şi un alt prilej de încântare prin viaductele ce se înşiră de-a lungul şoselei, adevărate comori făcute de mâna omului care nu a dorit să se lase mai prejos în faţa naturii. Trecând de Viaductul Giurca şi urmând şoseaua naţională spre Braşov, vom trece şi peste Viaductul Stânca Teherău. Acest viaduct se poate observa mult mai bine dintr-o curbă aflată la câţiva kilometri depărtare. Frumuseţea tinde spre infinit într-o zi de octombrie, când toamna a îmbrăcat cu un covor multicolor de frunze întreaga patrie.

Pastel de toamnă

Pozam natura, când din tufişuri aud o voce. Erau câţiva muncitori care săpau şanţuri.
- Domnu, domnu, vă rog să îmi faceţi şi mie o poză.
- Vă fac, dar unde vreţi să o trimit ca să o vedeţi?
- Pe youtube.
- Mai bine îmi daţi o adresă de mail.
- Daniel.
- Păi doar atât?
- Da. Daniel.
- Păi sunt mulţi Danieli.
- Daniel The Best atunci.

Două poze dintr-o zi de vară

În drumurile mele am întâlnit multe personaje interesante, pe care nu întotdeauna am avut curajul să le fotografiez. Intervine un soi de ruşine atunci când în obiectivul aparatului sunt oameni. Nu la fel stau lucrurile când este vorba despre copii. Aceştia doi savurau o oarecare zi din vacanţa de vară. Stăteau pe zidurile unei mânăstiri părăsite cu câte o sticlă de Coca Cola lângă ei. Mi-au vorbit despre un tunel secret săpat pe sub pământ care lega satul lor de această mânăstire.

La câţiva kilometri depărtare se întind dealurile după care se ascunde oraşul Mizil.

Groparul

36 de grade la umbră. Merg prin cimitir cu Eufrosin. Soarele arde necruţător. Un gropar îşi face meseria. Poartă o vestă de piele total nepotrivită. Noi murim de cald şi fără vestă şi fără să dăm la lopată. Eufrosin îmi spune: "Ca să nu-l tragă curentul. Cimitirul ăsta e plin de gropari morţi pe care i-a tras curentul."

Zoo Ploieşti

În Duminica Paştelui am făcut o vizită la Zoo Ploieşti (aflată la intrarea în oraş dinspre Valea Călugărească, drumul de Buzău). Nu au foarte multe animale, dar cele pe care le au stau în spaţii foarte mari care încearcă să copieze cât mai bine habitatul natural. Grădina Zoologică face parte dintr-un ansamblu numit Parcul Memorial Constantin Stere (o pădurice, un lac, câteva statui, multe flori frumoase), care de fapt este o zonă de agrement pentru ploieşteni. Spre ruşinea mea nu am ştiut cine este acest Constantin Stere, dar wikipedia m-a lămurit imediat. Intrarea la Zoo costă 5 lei/adult şi 2 lei/copil. De la intrare se pot procura magneţi pentru frigider. Pe lângă animalele din pozele de mai jos, se mai pot vedea: multe maimuţe, porc mistreţ, jaguar, struţ, felurite bovine, păsări, nutrii. O grădină de care m-am bucurat, mai ales că după ce am citit Viaţa lui Pi mi-am schimbat părerea despre parcurile zoologice.

urşi bruni jucându-se între ei


urs brun ieşind din apă


trei iepuri


porc vietnamez


leoaică servind carcasă de animal mort

Femei bătrâne

După apă.



În gară.

Izvorul Mureșului

Râul Mureș, aproape de izvoare. Mă întreb cum ajunge să se facă așa mare, cum îl știm cu toții.

La graniţa dintre judeţe

M-am oprit pe pod şi am privit minute bune apa. Linişte. Pentru aceste scurte momente de libertate muncesc 40 de ore/săptămână şi suport zi de zi împuţitura asta de oraş şi de lume modernă. Un pod foarte interesant ce leagă două judeţe.

Optică