La plajă

Stăm la cină toți patru: eu, nevasta, fiul cel mare și fiul cel mic. Nu o să vă spun ce mâncăm, pentru că acesta nu este un blog culinar. Observ la fiul cel mare că are desenat pe degetele de la mână câte un simbol. Pe fiecare deget, pe partea exterioară a mâinii, este desenat un fel de literă chinezească sau o hieroglifă. Atât eu cât și mama sa îl certăm cu asprime pentru această purtare, considerată de noi golănească. După ce ne mai trece supărarea, întâmplarea îmi amintește de un banc din copilărie, pe care țin să-l spun la masă. După cum urmează:

Erau doi bărbați pe o plajă de nudiști. Se împrietenesc ei și intră să facă o baie în mare. După ce ies din mare, de la apa rece aveau puțele contractate. Observă ei că fiecare are tatuat pe puță literele WY. Unul dintre ei spune: "Pe prietena mea o cheamă WENDY și mi-am tatuat numele ei pe puță. Și pe prietena ta tot Wendy o cheamă?", la care celălalt zice: "A, nu. Eu mi-am tatuat pe puță WELCOME TO MIAMI BEACH! HAVE A NICE HOLIDAY".

Nevasta a râs cu poftă, copiii nu au râs, nu cred că au prins gluma. 

Narine Abgarian - Simon

Nu știu de ce, dar aveți impresia că pe acest blog vorbim doar despre mâncare. Sunteți superficiali dacă asta credeți, despre mâncare poate vorbi orice profan, dar despre literatură mai puțin. Când ați citit ultima carte? Eu am dat peste această scriitorare din Armenia și n-am mai lăsat cartea ei din mână. Simon, titlul romanului și al personajului în jurul căruia se țese acțiunea, este un zidar dintr-un oraș de provincie, iar la începutul cărții aflăm din prima propoziție că a murit. A avut o viață plăcută, mânca și bea pe rupte, nu-și refuza nicio plăcere, iubea mult femeile, a murit la 79 de ani, iar la moartea sa, la căpătâi, pe lângă nevastă îi stau și patru din fostele mari iubiri. Zidarul Simon este doar un prilej de a cunoaște viața celor patru femei, în patru capitole ample, câte unul dedicat fiecăreia. Drame și supărări, povești de iubire și fericire, viața în Armenia pe parcursul câtorva decenii, o scriere delicată și de mare valoare pe care sunt sigur că doar un autor femeie ar fi putut-o realiza. Școala rusească de literatură se simte și în cazul acestei autoare armence, la fel ca și în cazul lui Guzel Iahina, o altă scriitoare la mare modă în zilele noastre, provenită tot din spațiul ex-sovietic. 

Pe coperta spate ediția română a cărții este ștanțată cu "Citită de Radio Guerrilla". Nu e prima carte la care întâlnesc asta. Ce vrea să însemne? O reclamă la radio? Faptul că oamenii angajați la acest post de radio citesc cărți bune și ne putem încrede în gusturile lor? Muzica de la radio-ul lor este un motiv să ne încredem și în gusturile lor literare? Ce să zic? Narine Abgarian - Simon.....citită de Nopți și Zile Blog, așa că să o citiți și voi.

ediția rusească

ediția românească