Hârtie igienică, pui rotisat, vin moldovenesc

Într-o seară am rămas fără hârtie igienică. Nu, nu cazul disperat când ești pe toaletă, ai făcut treaba și constați că nu mai este hârtie. Mai aveam doar o rolă în toată casa și prevăzător fiind am decis că este cazul să merg la Mega Image-ul din cartier, unde am găsit un bax de 16, cu trei straturi. Cu baxul de hârtie igienică în mână, m-am așezat la casele de marcat, unde era o coadă destul de lungă. În ultima vreme este deschisă o singură casă din patru existente, iar în această locație nu există nici case self checkout. Rândul merge încet, iar eu sunt cu gândurile mele și cu baxul de hârtie igienică într-o mână. Din când în când mai scot telefonul mobil din buzunar, intru pe facebook și ies în secunda următoare, un fel de reflex necontrolat al vremurilor moderne. Într-un final ajung al doilea la casa de marcat, în fața mea fiind o femeie în jur de 55 de ani, care începe discuția cu casiera. Își cumpărase, printre altele, o pungă cu pui rotisat, produs popular în magazinele Mega Image.

- Știți cumva când intră produsele la vânzare accelerată de 50%?, întreabă clienta. 
- Nu știu, doamnă, îi răspunde obosită angajata de la casă.
- Păi nu ar trebui după 4 ore? Cum să fac să cumpăr și eu puiul ăsta redus la 50%?
- Vorbiți cu șefa de magazin.
- Păi unde este? 
- Era la raionul de pâine. Mergeți acolo!

Iar apoi casiera strigă: "Betty! Betty! Vrea o doamnă să vorbească cu tine!". Clienta pleacă înspre raionul de pâine, lăsând produsele deja marcate la casă pe tejghea, luând doar punga cu pui pe care dorea să plătească doar 50% din preț. Desigur, eu am rămas în așteptare, nu se putea închide bonul din fața mea. O aud pe clientă, printre rafturi strigând: "Doamna Betty! Doamna Betty!". Dar între timp Betty venise la case și întreba ce s-a întâmplat. Clienții murmurau nervoși, dar totuși nimeni nu spunea ceva concret. Eu, nervos și grăbit în astfel de situații, eram curios să văd ce se întâmplă cu puiul. A durat un pic această poveste, iar între timp casiera s-a gândit să îmi scaneze produsele la casa de lângă, care oricum era nefolosită. Când a terminat cu mine, s-a reîntors și femeia cu puiul, care găsindu-se cu Betty obținuse reducerea dorită. 

Cu o față spășită și deosebit de sfioasă, femeia s-a întors către coadă și a spus: "Îmi cer scuze!". Un om din coadă i-a răspuns: "Stați liniștită, doamnă! Nu trebuie să vă cereți scuze.". M-am uitat la el, nu era câtuși de puțin ironic. Un bărbat tânăr, îmbrăcat frumos, având într-o mână două sticle de vin Gitana, iar în cealaltă o cutie de bomboane Ferrero Rocher. Un vin de 50 lei/sticla, o cutie de bomboane de 20 de lei. I-a răspuns femeii cu blândețea oferită de superioritatea omului care venise să-și facă o plăcere la magazin, față de semenul său care căuta ceva de mâncare pentru cină, la un preț cât mai avantajos. Mi s-a părut un comportament foarte civilizat, de care recunosc nu aș fi fost capabil, eu care venisem să cumpăr hârtie igienică. Dar mă străduiesc. Mă străduiesc să învăț să fiu mai civilizat. Am plecat spre casă și mă întrebam ce o face omul politicos cu bomboanele. Vinul sigur l-a luat pentru consumul propriu, ținea amândouă sticlele de gât într-o singură mână. Bomboanele or fi fost pentru soție ca să nu îl certe că bea vin? Sau bea vin și mănâncă bomboane de ciocolată?

Guzel Iahina - Trenul spre Samarkand

V-ați grăbit să mă arătați cu degetul, să ziceți: "Inclultul! N-a mai citit o carte de ani buni.". Poate că aveți dreptate, dar nu am fost atras de nimic în ultima vreme. Mi-au intrat pe mână doar cărți greoaie, anoste, încâlcite. Nu mai am timpul și răbdarea necesare pentru a le pierde cu deslușiri de text și cu întrebări de genul: "Ce a dorit autorul să spună cu asta?". Întâmplător am aflat de pe net despre noua cartea a Guzelei Iahina, al treilea său roman. Și cum primele două mi s-au părut excepționale, l-am cumpărat și pe al treilea și m-am apucat repede de citit. Și bine am făcut. Literatura mea preferată, cea la care îți dau lacrimile de atâta tristețe și îți vine să bei un păhărel de vodcă (eu am înlocuit cu whisky, am înțeles că vodca e foarte nocivă).

1923. Tânăra Uniune Sovietică, războiul dintre albi și roșii a lăsat milioane de copii orfani. Sărăcie, foamete cruntă. CEKA, deposedări. Un tren de evacuare cu 500 de copii pleacă din Kazanul sărac spre Samarkandul mai îndestulat. Au de mers 4000 de verste aflăm încă din prima frază a cărții. Google ne ajută: Versta este o veche unitate de măsură rusă (верста) echivalentă cu 1,0668 km (1 066,781 metri) sau 3500 de picioare engleze. Asta este acțiunea cărții, șase săptămâni în tren alături de comandantul Deev, comisarul pentru copii Belaia, felcerul Bug, câteva surori de caritate, bucătarul Memelea și cei 500 de copii. Un prilej pentru autoare de a ne prezenta vremurile acelea, de acum fix 100 de ani. Foamete, mâncau oamenii pământ gol, sărăcie lucie, nu ne dăm seama în ce vremuri trăim acum, nu știm să apreciem nimic din ce avem. Personaje pline de carismă, așa cum Guzel Iahina ne-a obișnuit. Sentimentalisme, candoare, dar și tărie de caracter. O călătorie de 4000 km și aproape 500 de pagini, care poartă cititorul într-o lume uluitoare, prezentând o bucată de istorie cu mici nuanțări pe alocuri. Un roman clasic scris în zilele noastre. Sigur că da, merită citit. Neapărat. 

Top 10 jocuri video all-time

A sosit momentul pentru top 10 jocuri video all time, în ordine cronologică. Mi-a plăcut dintotdeauna să mă joc, am început cu un HC 90, am continuat cu PC-urile și consolele. Nu sunt gamer, dar am terminat zeci și zeci de jocuri. Nu mi-a fost ușor să aleg doar 10, nu a fost corect, dar astea sunt topurile.

Leisure Suit Larry: Love for Sail! (1996) - Un joc deosebit de amuzant în care predomină tot felul de glumițe cu iz sexual, în care protagonistul pleacă cu un vapor de croazieră și încearcă să se combine cu diverse femei, celebrități dar cu numele scris un pic diferit (gen Dewmi Moore, Drew Baringmore sau Jamie Lee Coitus). L-am jucat pe un Pentium 166 MMX, 32 Mb RAM, placă video 4 Mb. La vremea aia eram înnebunit să fac tot ce trebuie în joc, pentru că dacă îndeplineai anumite cerințe le arăta pe femei topless.

The Curse of Monkey Island (1997) - Un joc pe 2 cd-uri reprezenta ceva în 1997. Un "must play" al generației de atunci, grafică de desen animat, Guybrush Threepwood un pirat cam zăpăcit dar cu suflet foarte mare și aventurile sale prin Caraibe. Puzzle-uri interesante și povești care se leagă între ele într-un mod foarte spectaculos. Haggis McMutton, unul dintre personajele secundare, i-am împrumutat numele pentru a mă înregistra pe forumul CG. 

Grim Fandango (1998) - Considerat de multă lume drept cel mai bun joc din toate timpurile, o poveste incredibilă, o realizare grafică de excepție pentru acele timpuri și nu numai. Manuel Calavera și prietenul său Glottis au încântat generații de iubitori ai jocurilor. Acțiunea se desfășoară pe parcursul a patru ani, vom avea patru acte, de fiecare dată aceeași zi din an. Ziua morților. Día de los Muertos.

Grand Theft Auto V (2013) - Trei dintre cele mai carismatice personaje din toate timpurile (există cineva care nu a auzit de Michael, Trevor și Franklin?) și o acțiune la superlativ pe străzile din Los Angeles și împrejurimi. Arme, mașini, muzică bună și o intrigă ce m-a transpus total, într-un joc căruia metacritic îi oferă 97 de puncte din 100. Enorm!

The Last of Us (2013) - Jocul ăsta a fost într-atât de bun, încât au făcut serial după el. O minunăție. L-am terminat de trei ori. Pentru cei care încă nu sunt la curent cu fenomenul (deși nu cred că există asemenea persoane) este povestea unui om și a unei fetițe care străbat Statele Unite (de la Boston la Salt Lake City) într-o lume post apocaliptică, în căutarea unui leac. 

Inside (2016) - Ăsta e un joc indie, dezvoltat de niște danezi. Un concept foarte simplu, o grafică minimalistă, un băiețel se luptă într-o lume sumbră, abrutizată, distopică, plină de puzzle-uri dintre cele mai sinistre. Am avut o senzație de apăsare pe tot parcursul jocului, dar a fost minunat.

God of War (2018) - O incursiune prin mitologia nordică, alături de doi zei. N-am jucat continuarea, dar o voi juca și probabil va intra și ea în Top 10. După cum discutam și cu fiii mei, Kratos este cel mai puternic personaj din istoria jocurilor video. Nimeni, dar chiar nimeni nu îl poate învinge.

Days Gone (2019) - Nu este doar o altă poveste post apocaliptică în care împuști hoarde de zombie, este o poveste despre prietenie și supraviețuire. Un 3rd person clasic pe care l-ai juca la nesfârșit. Intri în pielea unui motociclist, în zona coastei de Nord a Pacificului (ceva gen Seattle probabil). 

Ghost of Tsushima (2020) - O poveste cu samurai, pe fundalul invaziei mongole în Japonia. Jocul amintește de filmele lui Kurosawa. Poate fi jucat în alb-negru și cu dialogurile în japoneză, pentru autenticitate. Nu doar un joc minunat, ci și o incursunie culturală în Japonia de odinioară.

The Last of Us Part II (2020) - Contrar multor păreri din blogosferă care spun că povestea a fost stricată în totalitate, personal partea a doua mi-a plăcut mai mult decât prima. Dacă ar fi fost să aleg doar un joc și nu zece, pe acesta l-aș fi ales. Jucându-l am simțit că am creierul scurtcircuitat. Am pornit în aventură cu niște sentimente, iar la final acestea s-au schimbat cu 180 de grade. Creatorii s-au jucat într-un mod sublim cu mintea noastră. 

Cam ăsta e top-ul. Pe nedrept au rămas pe dinafară Full Throttle (un excelent quest din 1995), mai multe jocuri din seria Far Cry ori Assassin's Creed, Detroit Become Human, Until Dawn, Stray etc.