Teambuilding (filmul)

Toată lumea vorbea despre filmul Teambuilding, așa că am decis să merg la cinema să-l văd. Vineri după muncă m-am dus direct la Mall și am luat un bilet la film, care a costat 31 de lei. Fata de la casă extraordinar de frumoasă și foarte, foarte zâmbitoare și amabilă. Am întrebat-o dacă e străină, pentru că rareori am văzut români așa amabili, dar mi-a spus că este de la noi din țară. Cum mai erau 30 de minute până la începerea peliculei, fiindu-mi foame, am mers la food court. Ai de unde alege, mâncare grămadă. M-am decis pentru Dristor Kebab, de unde pentru 43 de lei am luat o farfurie de pui și un ayran. Foarte bun. După cum probabil știți nu sunt adeptul floricelelor în sala de cinema, așa că shawerma a picat foarte bine.

Uitându-mă pe bilet am constatat că am locul 7, rândul 7, în sala 7. Asta m-a dus cu gândul la bateriile chinezești 777. Am stat lângă doi băieți de 11-12 ani. Oare ce caută singuri la un film cu audiență 15+? Pentru a fi sigur că am nimerit bine i-am întrebat: "Băieți, ce sală e asta?", iar ei au răspuns la unison: "Șapte!". După 10 secunde unul dintre ei mă întreabă: "Auziți? La ce film ați venit?", iar eu i-am răspuns: "La Teambuilding". Da, erau siguri băieții, dar nu erau preciși. Asta mi-a amintit de o glumă pe care o făceam pe vremuri la meciurile de fotbal, când mergeam pe stadion. Mă așezam în tribună și întrebam: "Cine joacă?". Băieții cu mult bun simț, și-au oprit telefoanele, vorbeau în șoaptă, parcă se sfiau și să mănânce din floricele, mestecau așa în reluare ca să nu deranjeze.

Înainte de începerea filmului au băgat 15 minute de reclamă. Asta nu suport la cinema. Dau bani ca să văd publicitate? Nu doar trailere ale unor filme viitoare, ci chiar reclame la anumite produse. Să vă fie rușine, hoților! 

În sfârșit a început și filmul, că doar pentru asta venisem. Ce să zic? Mi-a plăcut de la prima până la ultima secundă. Nu e cu nimic mai prejos față de comediile clasice cu Puiu Călinescu, Jean Constantin, Dem Rădulescu. Un film ușor, comercial, adaptat perfect vremurilor noastre. Cine critică o asemenea peliculă chiar e bou. Își propune să fie un film relaxant, pentru marea masă a publicului și o reușește pe deplin. Am râs cu lacrimi la unele scene. Savuros. Chiar îmi doream să nu se mai termine. Dialoguri fără perdea, înjurături, apropouri sexuale. Puștii de lângă mine chicoteau și își dădeau coate. Rămân la părerea că nu a fost un film pentru ei. Nu știu cum au ajuns în sală și nici nu i-am întrebat. În film au jucat foarte mulți oameni pe care îi urmăresc pe youtube. Gen Nicu Banea, un băiat deosebit de amuzant. Sau Ionuț Rusu. De asemenea foarte multe femei frumoase. Cred că avem o generație de actori/youtuberi/vlogeri foarte talentată. 

Am plecat foarte destins de la cinematograf și am decis să merg și la Mirciulică, filmul ce tocmai a avut premiera. 

Am povestit și eu de prin teambuildinguri mai demult. Vă rog să citiți partea I și partea II.

Experiențe culinare de week-end

Patru experiențe culinare din week-endul ce a trecut:

1. În urmă cu vreo 8-9 ani am mâncat în Sibiu la Restaurantul Kulinarium. A fost o experiență plăcută, chiar am înrămat o poză de acolo și am pus-o pe peretele camerei noastre, alături de alte poze considerate emblematice. Acum mergem în Sibiu și am de gând să repetăm figura, în prezent Kulinarium devenind un restaurant foarte respectabil. Citeam undeva că prima doamnă a țării mai frecventează acest local. Le spun copiilor că vom merge la Kulinarium și că poza înrămată din dormitor este de acolo, cu mine mâncând tigaie picantă. Fiul cel mare mă întreabă: "Poza aia în care ești îmbrăcat ca un sărac?". Iar eu îi spun: "Nici acum nu suntem bogați. Plus că eram îmbrăcat cu o bluză de la Lidl.", iar el spune: "E un trening ordinar. Chiar arăți ca un sărac.". 

Sâmbătă seara. Din păcate la Kulinarium nu sunt locuri. Chiar a devenit un local faimos. Piața Mică e destul de mare și are multe localuri cu ștaif, chiar mai multe decât Piața Mare. Nu suntem supărați, avem de unde alege. Nevasta ochește o masă aflată chiar pe caldarâmul Pieței Mici, în dreptul localului numit "Crama Sibiană". Priveliștea de aici este una superbă, așa că ne așezăm. Comandăm ciorbe, pentru fiecare ceva diferit, iar apoi ne împărtășim experiența. Ciorbă de perișoare, ciorbă gulaș, ciorbă de fasole, ciorbă de burtă. Toate ciorbele au fost de 10/10. La felul doi împărțim la patru două porții de pomana porcului cu mămăligă. Și acest fel este unanim apreciat. Băuturi nu comandăm. Să nu creadă cititorii blogului că dăm dovadă de o zgârcenie proverbială, dar nu obișnuim să bem când mâncăm ciorbă. Nu intră atât de multe lichide, ne umflăm.

La un moment dat o blondă tânără îmi pune un cartonaș pe masă și pleacă. Procedează la fel cu toate mesele. Pe cartonaș scrie că este autistă și trăiește din vânzarea acestor cartonașe. Iau cartonașul, îl bag în portofel și îi pun 5 lei în schimb. Vine la masă, ia banii și mă întreabă prin semne unde este cartonașul. Îi zic că în schimbul banilor păstrez cartonașul, îmi zice că e ok.

2. Cu o seară înainte am mâncat la Păstrăvăria Albota. Cadru natural deosebit cu mesele amplasate deasupra bazinelor cu pește. Ne servește la masă un asiatic. Îl întreb dacă e din Nepal și îmi confirmă. Îmi spune că la Păstrăvăria Albota lucrează 24 de nepalezi. Se mișcă cu o iuțeală caracteristică popoarelor asiatice. Este deosebit de politicos și zâmbește tot timpul. Rar întâlnești asemenea ospătari români. Mâncarea de aici este minunată. Luăm o gustare din pește cu icre, păstrăv și crap afumat, chifteluțe din pește, o pastă din pește. La felul doi păstrăv la grătar cu mămăligă și mujdei. Luăm chiar și papanasi cu dulceață de afine. Totul foarte bun. Atmosfera plăcută a fost un pic umbrită de faptul că în local era în plină desfășurare un team building. (La ora respectivă, întâmplător, se lansa în cinematografe filmul Teambuilding). Știți și voi cât de gălăgioase sunt astfel de evenimente, mai ales că se anunțase că e open bar la băutură. Dar mi-au plăcut mult preparatele, servirea, locația. I-am lăsat nepalezului 30 lei tips. Asta spune multe.

3. Duminică dimineața, ora 8:00. Bâlea Lac. 1°C. Pustiu. Îi fac safteaua femeii de la chioșcul cu bunătați tradiționale, singurul deschis. Cumpăr cașcaval de vacă afumat (50 lei/kg), cașcaval de oaie (60 lei/kg), cârnați afumați (60 lei/kg). Le gust pe toate acasă, acompaniate de un vin excelent, băut din pahar cu picior. Syrah & Cabernet Sauvignion. Domeniile Săhăteni by Aurelia Vișinescu. 

Discuție cu nevasta:

- Îmi iei și mie un vin de Aurelia Vișinescu?

- Nu. Vișinescu a fost torționarul ăla. Nu luăm nimic cu numele lui.

Foarte bune produsele tradiționale cumpărate de pe Transfăgărășan. Nu mă așteptam la chestii așa mișto dintr-un loc comercial.

4. Cum cobori de la Vidraru, până în Curtea de Argeș, sunt câteva sate unde gospodarii scot la poartă fructe pentru vânzare. Opresc și eu la o babă. Pere la 8 lei/kg și mere la 5 lei/kg. Iau fructe în valoare de 35 de lei. Două tipuri de pere, mere Idared și Jonathan. Dar bune, foarte bune. Românești, de ale noastre. Baba îmi oferă și palincă de pere la 60°. 50 lei/litru. Îmi dă să miros. Dar simt deja asprimea din ochii nevestei, așa că o refuz pe babă. 

-- -- -- -- --

Pe pagina de facebook a blogului am încărcat câteva poze pentru a susține acest articol. Căutați "Nopti si zile blog" pe facebook. Dați like & follow pentru a primi notificări și pe viitor.