marți, 30 august 2022

Cultură

Răspunsuri de dat oamenilor, când vrei să faci pe prostul. Vă invit să dați și voi exemple.

- Îți place Mozart?
- Da. Bomboanele alea cu marțipan.


- Îți place Beethoven?
- Da. Câinele ăla din film. Mișto.


- Ai fost în Austria?
- Nu. Ce să văd acolo? Canguri?

luni, 29 august 2022

Mici de mistreț

Urmăresc Tik Tok-ul. Nu este o rușine, așa cum ar crede unii. Găsești tot felul de oameni acolo, unii amuzanți, alții comici fără voia lor, unii care fac filme profi și chiar au ceva interesant de arătat, alții penibili. Excursii, mâncare, sexualitate, cascadorii, sau poate doar secvențe obișnuite din viața unor străini, fiecare încearcă să-și facă cunoscut talentul. Sunt pe Tik Tok o categorie de persoane care se erijează în testeri de produse alimentare. Își fac filmulețe încercând tot felul de produse gen hamburgeri, chipsuri, sucuri, napolitane etc. Unii fac comparații, de exemplu încearcă în același film un burger de la McDonald's și unul de la Burger King, apoi oferă un verdict, care i-a plăcut mai mult. Unii poate sunt plătiți să facă asta, alții cu siguranță nu. M-am gândit să fac și eu o astfel de prezentare, să testez un produs. Multă lume m-a întrebat dacă sunt plătit să fac reclamă. Nu. Nu am câștigat vreodată bani din blog. Sunt angajat la un serviciu normal, scriu aici doar din plăcere. Mă relaxează să scriu, așa cum pe unii poate îi relaxează să asculte muzică sau să facă sex.

Am testat mici de mistreț, produși în orașul Gheorgheni. În ungurime, cum spunem noi, bucureștenii. Székelyfalat este marca lor și am mai încercat produse de această marcă și au fost de fiecare dată foarte bune. Am folosit google translate să văd ce înseamnă Székelyfalat, iar cei de acolo au tradus prin "Zid Secuiesc". Au și site.

Am văzut la Lidl în galantar "mici de mistreț" și m-a tentat denumirea, mi s-a părut un produs inedit, exotic. Nu mănânci în fiecare zi mistreț, nu? 20 lei, 500 grame, 8 mici. I-am pregătit pe aragaz, pe grătarul de fontă bine încins. Au fost delicioși și un pic diferiți de micii obișnuiți, poate și pentru că nu au avut așa multă grăsime și nici bicarbonat să fie umflați. Au fost mai degrabă asemănători cu kebabul din țările arabe sau Turcia. Fără prea multe condimente, am simțit doar gust de carne adevărată. Nu știu să recunosc neapărat gustul de mistreț, dar mi-a plăcut ce am simțit. Voi mai cumpăra. Nota 9. Un produs de calitate, pregătit cu simț de răspundere.





vineri, 19 august 2022

Tăiței chow mein cu porc și legume. Bere daneză. Muzică tare.

Mi-am cumpărat un wok de fontă. Are 3 kg gol. A venit tocmai de la Varșovia, Polonia. Sunt tare mândru de el. Se spune că un astfel de vas, dacă este întreținut în mod corespunzător, rezistă sute de ani. Gătesc tot felul de preparate cu ajutorul său, iar într-o seară am încercat tăiței chinezești "chow mein" cu carne de purcel și legume chinezești. Eu când gătesc ceva special și sunt în toane bune, beau alcool și ascult muzică tare. Acum mi-am desfăcut o bere Faxe, la cutie de 1 litru. Asta este o bere daneză și o puteți cumpăra cu 8 lei de la Lidl sau 14 lei de la Mega Image, în funcție de preferințe. Este foarte bună și are o cutie fabricată din metal tare pe care sunt desenate tot felul de scene nordice. Muzică ascult de la sistemul audio aflat în living, cu un volum foarte ridicat pentru ca sunetul să răzbată până în bucătărie. Am dat play la primul cd de pe un dublu cd cu formația americană The Doors. 

Beam bere, făceam set up-ul pentru tăiței și ascultam muzică de calitate. M-a cuprins o stare totală de bine. Se auzea piesa "The Unknown Soldier" când a venit acasă nevasta (adică doamna mea, ca să nu mă acuze cititorii blogului că vorbesc în termeni nepotriviți). Ea a venit de la muncă și se vedea că e obosită și nervoasă, iar muzica mea i-a agravat starea. A spus: "Îmi vine să dau cu boxele astea de toți pereții. Ce muzică e asta? Și de ce asculți așa de tare?", iar eu am spus: "Da, bine. O să pun imediat Smiley.", dar nu aveam gândul ăsta și ea și-a dat seama că sunt sarcastic, așa că m-a lăsat în plata Domnului și și-a văzut de treburile ei. Eu am continuat să gătesc, să beau bere și să ascult The Doors. Acum era deja piesa The End. "The killer awoke before dawn...He put his boots on...". 

Am tăiat ceafa de purcel în fâșii. Purcel de curte de la Mega Image, foarte fraged. Am lăsat wok-ul de fontă bine la încins și am aruncat carnea în el. A început să sfârâie pe loc. După o vreme am aruncat și legumele chinezești peste carne (din păcate ceva congelat, pentru că proaspete sunt mai greu de găsit), am asezonat cu piper, sare și puțin ardei iute (nevestei nu-i spun că pun și ardei iute, pentru că mă ceartă, nu apreciază acest produs...dar o mâncare chinezească nu are farmec fără un pic de iuțeală). Între timp am pus apa la fiert, pentru tăiței. Tăițeii chinezești se pun în apă fiartă la hidratat, se țin doar 4 minute în apa fierbinte și sunt gata. Iar apoi i-am turnat în wok peste carne și legume, după care asezonăm puternic cu sos de soia. 

Am oprit muzica, pentru a crea un climat prietenos și pentru ceilalți meseni, în speță copiii și nevasta. Ne-am apucat puternic de mâncat și am sorbit tăițeii zgomotos, iar carnea și legumele le-am plescăit ca porcii la troacă. Așa mănâncă chinezii. Am văzut eu pe tik tok. Nevasta m-a certat că e mâncarea iute, dar am păcălit-o că e de la sosul de soia, nu i-am spus nimic de ardei. Apoi, după ce au terminat tot și și-au umplut burțile, m-au certat cu toții că am făcut prea puțină mâncare. Drept pedeapsă am rămas să spăl vasele. Am mai desfăcut o bere și mi-am pus muzică pe telefon de pe YT Music. Am început să spăl vasele în acordurile piesei Stela Enache - Diminețile mele. Se lăsa noaptea afară, dar am găsit foarte plăcută piesa. Ce versuri frumoase, ce interpretare bună. "Diminețile mele sunt flăcări...Când de mână ne ținem tăcuți...Diminețile mele sunt flăcări...Când pe buze sfios mă săruți."

Cam ăsta e preparatul, foarte gustos, vă invit să-l încercați. Tăiței chinezești bagă la Lidl când este săptămâna asiatică. Eu cumpăr câte 10 pachete, să am tot anul. Sunt cel puțin la fel de buni ca pastele italienești.

 



 

joi, 18 august 2022

La vie

De dimineață am plecat la vie. Trebuia finalizată această măreață lucrare. Deși toți strugurii erau culeși, urma partea cea mai dificilă, înlăturarea boabelor de pe ciorchine. Dar nu eram singur. O mare parte din rubedeniile mele erau prezente la fața locului. Am muncit cu toții cu mult spor întreaga dimineață. Pe la orele prânzului, când să ne punem și noi la masă, unchiu primește un telefon, să meargă până în Obor ca să ia un cazan. Cum omul băuse o țuică, m-a rugat pe mine să merg cu el cu mașina, ca să îl duc până unde avea treabă. Mașina unchiului are 21 de ani și este o janghină. Mă sui eu la volan și cad cu scaunul pe spate. Efectiv m-am prăvălit cu totul. Mă ajută unchiul să mă ridic, dau la cheie și pornim la drum. N-am condus în viața mea un asemenea jaf. Trebuia să apeși de două ori pe frână la intervale scurte de timp ca să frâneze, intra în viteze aiurea, nu puteam sta rezemat de scaun pentru a nu cădea iar. În sfârșit, am ajuns în Obor, ne-am făcut treaba și am plecat acasă. Am servit masa (cui?): salată de roșii, ardei, castraveți, ceapă, telemea de oaie, piept ardelenesc, crenwursti și un vin alb. A fost mai mult ca o masă de dimineață, deși acele ceasornicului arătau 3 fix. După masă am mai muncit pe la boabele de strugure, până am terminat. Și am zis să ne apucăm să facem un grătar, pentru a sărbători evenimentul. Unchiul a constatat că nu avem cărbune. Mătușa a constatat că nu avem cartofi. Gabriel, la datorie. Am plecat cu aceeași mașină către piață. De data asta a fost și verișoara cu mine, o zvăpăiată de 16 ani. Luăm noi 5 kg de cartofi, destul de frumoși la 12 mii kilul, după care mergem la Mega Image. Aveam dificila sarcină de a cumpăra pâine și cărbuni pentru grătar. Am cumpărat ce trebuia, dar cu verișoara e mai complicat la cumpărături. Nu am scăpat de ea și a trebuit să cumpărăm: chipsuri cu aromă de ceapă și smântână la pungă mare, o sticlă de Pepsi la 2 litri și două ciocolate Poiana aerate (chiar așa le zice, pentru că au aer în ele. foarte bune. am mâncat și eu în premieră). O ciocolată albă și una neagră. Bineînțeles că am uitat cartofii la raionul de bagaje în Mega. Evident ne-am întors după ei, că doar nu era să-i lăsăm la femeia aia de acolo. Noi ce garnitură mai mâncam la grătar?
 
Acasă unchiul s-a apucat de grătar, pentru că el este specialist la așa ceva. Antricoate de porc, pulpe de pui, cârnați. Garnitură de cartofi prăjiți și salată de castraveți cu mărar și usturoi. Am băut și două sticle de Tuborg la jumătate și asta a fost. Desert nu am avut, doar ciocolatele cumpărate de verișoara. Ziua la vie s-a terminat pe la 22:45 când am pornit spre casă, unde am făcut imediat un duș. In frigider am găsit o bere Arbema, pe care am desfăcut-o. Am dat drumul la televizor. La Telecinematecă se difuza un film suedez, "A șaptea pecete". Nu am înțeles nimic din el, iar la un moment dat chiar am adormit. Când m-am trezit erau purici pe ecranul televizorului. L-am închis și m-am băgat în pat, unde am dormit neîntors până dimineață.

miercuri, 17 august 2022

Salată extraordinară

Gătesc cu o deosebită plăcere pentru întreaga familie, însă cunoștințele mele se rezumă la câteva feluri total nesănătoase gen tigaie picantă, noodles cu carne de porc, fripturi la cuptor, orez cu șunculița, paste etc. Nevasta de multe ori mă ceartă: "Iar ne dai asta să mâncăm?". Ea urmărește programe de specialitate, îi cunoaște pe Gordon Ramsay, Pierre Gagnaire sau Martin Berasategui. Se interesează de tot felul de rețete interesante, iar într-o seară ne-a preparat o salată minunată. După cum urmează...

Rucola peste care a pus piersică tăiată în felii, prosciutto crudo, parmigiano-reggiano, alune (ori semințe, migdale), ulei de măsline, oțet balsamic, puțină zeamă de lămâie, sare, piper. O salată care nu se încadrează nicidecum în canoanele bucătăriei românești, dar cu o aromă incredibilă. Toate ingredientele s-au contopit într-un mod fericit, amărui, dulce, acru, savoare de la carne și brânză. Foarte consistentă, foarte sățioasă. Merge cu un pahar de vin roșu de calitate, dar și cu ceva muzică bună gen Bessie Smith sau Etta James. 

Ca întotdeauna, în cazul mâncărurilor gustoase, nu prea mai stau să fac poze reușite. Ba chiar îmi amintesc de poză după ce am mâncat deja jumătate din porție. O poză, așa, să vă faceți o idee. Merită încercată această salată.



vineri, 12 august 2022

Politically correct în filmele pentru cei mici

Buzz Lightyear este o jucărie reprezentând un cosmonaut care se luptă cu tot felul de forțe malefice pe tot cuprinsul Universului. Majoritatea dintre noi îl cunoaștem prin intermediul popularei serii animate Disney/Pixar, Toy Story (au fost patru filme animate "Povestea jucăriilor"). În 2022 a apărut un film animat avându-l ca personaj principal pe adevăratul Buzz Lightyear, cel care a inspirat jucăria din Toy Story. Filmul a fost urmărit cu interes nemărginit și de către copiii mei. Nimic special până aici...

În film, Lightyear are coleg de muncă o femeie. Această femeie se căsătorește cu altă femeie. Au și copil. Lightyear chiar îi spune colegei sale că abia așteaptă să-i cunoască soția. Cum zic Washington Post: "the most significant same-sex relationship yet in a Pixar feature". Filmul are audiența 6+. Ce se transmite copilului prin asta? Ne îndoctrinează de mici cu LGBTQ? Unde vom ajunge? Vorba unei prietene: "Transformarea excepționalului în regulă, din păcate. Adică a excepțiilor, că nu e nimic excepțional în a fi gay. Că nu îți cresc cinci creiere în plus.". Deja cei care văd în asta o ciudățenie sunt considerați înapoiați. Nu mai poți vedea nicăieri un film, nici chiar de copii, pentru că îți bagă pe gât și o chestie de gay. La ce să ne mai așteptăm? Probabil la Mondialul din Qatar obișnuitele banere despre rasism vor fi înlocuite cu banere despre iubirea homosexualilor și lesbienelor.

Îndoctrinarea e la cote maxime. Nu mai e mult și vom striga și noi cu toată sinceritatea: "Îl iubesc pe fratele cel mare!". 

miercuri, 3 august 2022

STRAY

STRAY. După părerea mea este jocul video al anului 2022. Într-o lume în care toate jocurile pleacă de la aceeași premisă...împușcături, lupte, dușmani, zombie, upgrade puteri personaj, upgrade arme personaj, lupte cu boși, acest joc a spart un pic tiparul. Fie și doar pentru că personajul principal (cel controlat de gamer) este o pisică. Un patruped simpatic care se joacă cu frații săi, iar la un moment dat, din neatenție, cade într-un hău, care se dovedește a fi un oraș locuit de roboți, unde oamenii au dispărut de multă vreme. Ajutat de o dronă robot (numit B12) pisica va trebui să găsească soluții atât pentru salvarea orașului, cât și pentru reîntoarcerea sa la locurile de baștină. O grafică absolut ireproșabilă și o poveste foarte drăguță, susținute de puzzle-uri inteligente, de tot felul de dialoguri interesante, de un sunet ce sporește suspansul la fiecare mișcare, m-au făcut să îndrăgesc jocul de la primele secvențe. În ultima vreme am întâlnit foarte multe jocuri frustrante, cu momente aberant de grele, jocuri care te enervează în loc să te relaxeze, jocuri care te fac să arunci cu gamepadul în ecranul televizorului. Nici vorbă de așa ceva la STRAY. Un joc care te relaxează, te binedispune, un joc pe care îl admiri la fiecare secundă și la al cărui final lași joystick-ul din mână și aplauzi la scenă deschisă. Un joc indie, dezvoltat de niște francezi. Bravo lor!