Duminică pe la 12 mi s-a făcut dor de ducă, nu mai puteam sta în casă, așa că am evaluat opțiunile către o destinație care să-mi facă plăcere, am vorbit cu nevasta și copiii, având aprobarea doar ultimilor pentru o călătorie, după ce în prealabil le-am spus că vom și mânca, la restaurant, cu picioarele sub masă, nu un sandwich amărât din mână prin cine știe ce parcare sordidă, așa că ne-am urcat în autoturism și am ținut tot înainte pe A3 și apoi pe A7 până în orașul Mizil, pe care îl știu de când eram copil mic și ascultam etapa la radio, în pauză moderatorul emisiunii dând citire rezultatelor din cele trei serii ale Diviziei B, într-una din ele evoluând și formația Steaua Mizil. Desigur, în prezent această echipă nu mai există, dar am constatat cu stupoare că în Mizil se construiește al doilea magazin Lidl. Atât succes să aibă? Din Mizil am luat Drumul Vinului, care duce către județul Buzău, trecând prin Tohani, localitate renumită pentru podgoria sa.
Trecând de Mânăstirea Ciolanu, pe care am vizitat-o în repetate rânduri, acum nemaioprind pentru a nu supăra copiii, pe drumul cu serpentine, la un moment dat apucăm stânga pe un drum forestier, iar după aproximativ 1000 de metri ajungem la Pensiunea Cetățuia Măgura, nu una, nu două, nu trei…ci chiar patru stele. Desigur, cititorii răuvoitori ai acestui blog vor spune că Titina nici în scârbă nu s-ar uita la o locație de patru stele, însă noi trei, eu și cei doi fii ai mei, am fost emoționați și foarte bucuroși în momentul în care am ajuns la locația aflată în mijlocul pădurii. Bucuria copiilor a trecut repede când au auzit că nu vom mânca imediat, ci vom merge până la Schitul Cetățuia, aflat la o distanță de 10 minute de mers lejer prin pădure. S-au tânguit, s-au enervat, au boscorodit, dar le-am spus că nu ține cu mine, imediat ne urcăm în mașină și pornim spre casă cu burțile goale. Așa că am pornit către schit. Toți trei, tăcuți.
N-am întâlnit oameni pe drum, liniște totală. Acolo am găsit biserica închisă și m-au apucat pe mine năbădăile. Am început să țip: “Cum să fie închisă Casa Domnului?”, iar după fereastra unei chili am sesizat o mișcare aproape imperceptibilă a perdelei, iar cineva ne-a privit de acolo, însă nimeni nu a venit. Dar uitându-mă mai cu atenție prin jur, am văzut o altă biserică, spre care ne-am îndreptat, această fiind deschisă, așa că am intrat. Ne-am închinat și am privit pictura veche. Fiul meu cel mare avea 3 lei, așa că am cumpărat 3 lumânări, lăsând banii pe masa. Nu era nimeni acolo, dar erau mulți bani lăsați pe masă, așa că la fel am procedat și noi. La locul de aprindere al lumânărilor erau multe lumânări, însă toate stinse. În apropiere am găsit un chibrit, am aprins lumânările noastre, apoi le-am spus copiilor că am putea face o faptă bună dacă am aprinde toate lumânările stinse, ceea ce am și făcut. Erau vreo 50.
În sfârșit, the moment we've all been waiting for, am ajuns la restaurant, unde am fost întâmpinați de o pisică desprinsă parcă din romanele lui Harauki Murakami. Ne-am așteptat ca dintr-un moment în altul să înceapă să vorbească, spunându-ne ceva inteligent. Înăuntru muzică ambientală, atmosferă șic, totul foarte ok. Stabilim să împărțim două gustări la trei oameni și câte un fel principal pentru fiecare. Gustările sunt savuroase, dar foarte mici. Am comandat ciuperci cu brânză de capră și am fost surprinși să vedem că ne-au fost aduse fix două ciuperci și un pic de salată. Pentru 25 de lei. What a fuck? Am tăiat ciupercile în jumătăți, am luat fiecare câte o jumătate, iar ultima jumătate am împărțit-o in trei. Deci am mâncat fiecare 2/3 de ciupercă și puțină salată. Iar apoi pentru 30 de lei, ne-au adus brânză camembert cu semințe și dulceață de ardei iute. Acest fel a fost mai îndestulător, fiind o rotiță întreagă de camembert, din aia la 120 grame, care e cam 9 lei la magazin. Dar a fost gustos, coaptă cumva. Însoțită de o pâine țărănească excelentă.
La felul principal eu am comandat cotlete de berbecuț cu piure, fiul cel mare a luat tagliatelle cu parmezan și trufe negre, iar fiul cel mic cocoșel de munte la ceaun cu cartofi prăjiți. Am ținut să glumesc pe seama fiului meu cel mic și i-am zis: “Ce ai comandat? Cocoșel? Știi ce e aia, nu? Așa mai zic unii oameni la puță. O să îți aducă puță la ceaun! Ha! Ha! Ha!”. Iar asta mi-a amintit de următorul banc, pe care l-am spus fiilor mei în restaurant, între gustare și felul principal: <<Tovarășul Nicolae Ceaușescu merge în delegație de lucru în Africa. Și vizitează el ce vizitează pe acolo, iar la un moment dat i se face foame. Cu greu găsește un restaurant, intră și îl întreabă pe ospătar ce au de mâncare. Acesta îi spune că au doar ciorbă de baluba. Tovarășului oricum îi era foame, așa că nu a mai cerut detalii suplimentare, a comandat ciorbă de baluba pe care a mâncat-o și i s-a părut foarte bună. Apoi întreabă de felul doi, iar ospătarul îi spune că are doar friptură de baluba. Ok. Comandă Tovarășul Nicolae Ceaușescu friptură de baluba, mănâncă și de asemenea i se pare foarte gustoasă. După masă, îi vine tovarășului să facă pipi și-l întreabă pe ospătar unde este wc-ul, la care ospătarul: "Ce WC? Ieși afară, te duci în tufiș, scoți baluba și te piși.">>. Copiii s-au amuzat copios, dar un chelios de la masa alăturată ne privea cu asprime. Era la masa cu o femeie acră și un copil. Ne-am potolit și noi, pentru a nu fi dați afară din local, am așteptat cuminți felul doi care nu a întârziat să vină. A fost foarte gustos, ne-a placut la toți trei. Desigur, fiul meu cel mic nu a avut puță, așa cum l-am păcălit eu, ci o pulpă de pasăre, pe care a devorat-o după ce a înmuiat-o în usturoi.
Un restaurant corect, aflat în sânul naturii, prețuri cam mari pentru aperitive, dar în regulă la felul principal. Să mai spunem că o cola la 0,25 a costat 10 lei, deci mai ieftin ca la multe localuri din capitală. Am fost foarte mulțumiți, atât eu cât și fiii mei, iar după masă am mai zăbovit prin imensa și foarte frumoasa curte a localului, făcându-ne siesta pe niște scaune de ratan, în liniștea serii ce cobora încet, încet peste noi. Iar după o vreme ne-am urcat în mașină, pornind spre capitală, unde avea să ne aștepte o nouă săptămână de lucru și de școală. Acasă m-am reîntâlnit cu nevasta, care nu a părut impresionată de excursia noastră, ea ghiftuindu-se în tot acest timp într-un restaurant scump de sushi.
Titina are alte dileme zilele astea, mai importante decât ieșirea ta pe lângă Mizil.
RăspundețiȘtergereA fost curtată de prințul Thailandei, pe numele său Vatchrawee Vivacharawongse.
Foarte influent, foarte bogat, dar cu două probleme:
1) Numele, imposibil de pronunțat
2) Acea problemă pe care o au mulți asiatici, exprimată în centimetri
Dacă tot introduci englezisme în text (deși nu era nevoie), măcar fă-o corect. E What the fuck? nu What a fuck?.
RăspundețiȘtergereDar cum puteam exprima, în română, mirarea de a fi primit doar două ciuperci la o porție de 25 de lei?
Ștergere"tocmai am dat 25 de lei pe 2 ciuperci? nu pot să cred!"
ȘtergereDacă intenționai să te plasezi la nivelul votanților de metale prețioase ai fi putut spune: „Cum pula mea să-mi dați două ciuperci la 25 dă lei?!?”. Dacă doreai să rămâi într-un registru decent puteai să scrii simplu: „Cum e posibil să ceri 25 de lei pe două ciuperci amărâte?”
ȘtergereCa să mă alătur și eu grupului ce poartă cârtirea-n vârful limbii, s-ar fi putut spune: "atât de ieftine de nu m-ar fi mirat mai mult nici de-ar fi picat cu hârzobul din cer".
ȘtergereFrumos tărâm acea parte din Buzău, Țara Luanei cum i se mai zice (și-mi pare rău că trebuie să-l jignesc numindu-l atât de sec și sumar - doar frumos). Și atât de accesibil, cu câte ceva pentru toți. Am tocit multe cauciucuri de bicicletă pe-acolo și-ncă tocesc plătind doar modicul preț al unui bilet până la Mizil (ori până la Nehoiașu).
Da chiar, o mai funcționa restaurantul hotelului Nehoiu? Am avut parte de o experiență foarte retro-prețioasă acolo acum vreo 11 ani, după o noapte petrecută la stația meteo Penteleu.
În altă ordine de idei, cred că ne-am găsit întâmplător prin același loc - am lăsat mașina la DN10 și-am urcat la Ciolanu dinspre Valea Nișcovului coborând pe partea cealaltă.
PS: pisica aceea făcea sex sau avea fantezii sexuale ciudate?
Nu toate pisicile fac sex?
ȘtergereCe-or mai face acești băieți surprinși în urmă cu 13 ani pe zidul Mânăstirii Cetate Bradu?
https://noptisizile.blogspot.com/2012/10/doua-poze-dintr-o-zi-de-vara.html
Desigur că fac cu un ritual chiar spectaculos. Mă gândeam doar că, părând desprinsă din romanele lui HM, ai surprins-o în timpul așa-zisei nunți de pisici. Se face sex în romanele lui, nu glumă, e de apreciat, sexul e bun și sănătos. Mi-a plăcut în mod deosebit Norwegian Morning Wood.
ȘtergereAcei băieți acum probabil au și ei familii și au băieței mai mici care probabil vor sta și ei pe vreun alt zid. Noi stăteam așa pe digul unui fost lac de acumular de la noi de la țară, durat pe un pârâiaș căruia-i ziceam simplu: Canal.
Și fiindcă văd că ești pasionat, iată niște poze cu gări și trenuri: https://imgur.com/a/7jtwtGh. Mizil, Valeni, Nehoiașu, Nehoiu, în drum spre Întorsura Buzăului.
Și mai jos de Nehoiu, spre Buzău: https://imgur.com/a/WUZm3Jn.
Dacă nu ați fost pe cele trei linii, le recomand cu căldură.
Ce să facă? Probabil votează cu Simion de undeva din diaspora.....
ȘtergereFrumoase poze. Par desprinse din mijlocul anilor 90, deși autoturismul Solenza le plasează un deceniu mai târziu. În prezent căile ferate resoective probabil sunt închise, sau cel mult deservite de particulari cu trenurile alea wanna-be.
ȘtergereAsa este, cele de pe valea Teleajenului si Buzaului sunt operate de Tfc, celalalt de Regiotrans. Dar macar sunt operate cu orar bun de functionare. Pozele sunt din intervalul 2013 - 2016. Cele din Mizil sunt recente.
ȘtergereAcum 10 ani am si agatat o fata draguta in statie la Mizil, luam amandoi trenul spre Bucuresti. Am citit de cateva ori Murakami impreuna si apoi nu ne-am mai vazut, nu prea era asa potriveala.