Sumki are 11 ani şi este îndrăgostit de colega lui de clasă, Esti. Cu toate astea o chinuie pe fată, răsucindu-i mâinile la spate ori făcându-i alte rele. Visează să ajungă la izvoarele fluviului Zambezi în Obangi-Shari, acolo unde nu a călcat niciodată piciorul unui alb. Primeşte o bicicletă fără cadru de la unchiul Tzemah şi porneşte spre a-şi îndeplini visul, dar se transformă în Dănilă Prepeleac (editura îl compară cu un Tom Sawyer păgubos, dar personajul românilor parcă este mai apropiat de Sumki). Situaţia se răstoarnă de la o oră la alta, surprizele aşteptând la fiecare pas într-un Ierusalim mirosind a varză murată şi gunoi din pubele, ori a seară de vară şi a dragoste. Amos Oz are atâta talent încât face din întâmplări banale adevărate bijuterii, încântându-şi cititorul prin măiestria cuvintelor, umorul situaţiei, descrierea împrejurimilor, simţămintele personajelor. Nu e doar o altă carte cu personaj din rândul copiilor, e o carte teribil de frumoasă şi sensibilă, o carte pe care o rumegi puţin pentru că Amos Oz aruncă ceva în spatele cuvintelor simple. E tipul ăla de carte pe care o vezi la început că e scurtă şi te opreşti deseori din citit pentru a prelungi suspansul şi a te bucura cât mai mult de senzaţie. (E ca atunci când faci sex şi te mai opreşti pentru ca extazul să dureze mai mult). Rămâi şi cu multe noţiuni de cultură generală după ce citeşti Sumki. De exemplu mi-a fost readus în urechi cuvântul Bab el-Mandeb, Poarta Lacrimilor. În poezia El Zorab mai întâlnim acest termen. Este strâmtoarea care desparte Africa de Asia. Foarte frumoasă carte. Veţi petrece alături de ea o după-amiază excepţională.
luni, 1 decembrie 2014
Amos Oz - Sumki
Sumki are 11 ani şi este îndrăgostit de colega lui de clasă, Esti. Cu toate astea o chinuie pe fată, răsucindu-i mâinile la spate ori făcându-i alte rele. Visează să ajungă la izvoarele fluviului Zambezi în Obangi-Shari, acolo unde nu a călcat niciodată piciorul unui alb. Primeşte o bicicletă fără cadru de la unchiul Tzemah şi porneşte spre a-şi îndeplini visul, dar se transformă în Dănilă Prepeleac (editura îl compară cu un Tom Sawyer păgubos, dar personajul românilor parcă este mai apropiat de Sumki). Situaţia se răstoarnă de la o oră la alta, surprizele aşteptând la fiecare pas într-un Ierusalim mirosind a varză murată şi gunoi din pubele, ori a seară de vară şi a dragoste. Amos Oz are atâta talent încât face din întâmplări banale adevărate bijuterii, încântându-şi cititorul prin măiestria cuvintelor, umorul situaţiei, descrierea împrejurimilor, simţămintele personajelor. Nu e doar o altă carte cu personaj din rândul copiilor, e o carte teribil de frumoasă şi sensibilă, o carte pe care o rumegi puţin pentru că Amos Oz aruncă ceva în spatele cuvintelor simple. E tipul ăla de carte pe care o vezi la început că e scurtă şi te opreşti deseori din citit pentru a prelungi suspansul şi a te bucura cât mai mult de senzaţie. (E ca atunci când faci sex şi te mai opreşti pentru ca extazul să dureze mai mult). Rămâi şi cu multe noţiuni de cultură generală după ce citeşti Sumki. De exemplu mi-a fost readus în urechi cuvântul Bab el-Mandeb, Poarta Lacrimilor. În poezia El Zorab mai întâlnim acest termen. Este strâmtoarea care desparte Africa de Asia. Foarte frumoasă carte. Veţi petrece alături de ea o după-amiază excepţională.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi plac foarte mult scrierile lui Amos Oz, fie ca e vorba de romane, povestiri sau eseuri. In acelasi registru cu Sumki iti recomand "Pantera din subterana"
RăspundețiȘtergere