Aniversarea

Bietul Angheluţă nu trecea printr-o perioadă prea bună a vieţii sale. La muncă, toată săptămâna alergase, ba la direcţie, ba pe teren la clienţi, ba prin birouri după diverse acte. Nici acasă nu se putea odihni defel. Sâmbătă fiul său cel mare aniversa 10 ani, iar bietul Angheluţă în fiecare zi după serviciu trebuia să facă pregătiri, curăţenie, cumpărături. Nu se putea odihni o clipă, de dimineaţă până seara trebuia să îndeplinească sarcinile trasate de alţii. Directorul nu-l slăbea o secundă la locul de muncă, iar acasă nevasta îi făcea în fiecare zi liste pe care trebuia să le îndeplinească. Pe deasupra îl stresa şi copilul, care venea în fiecare zi cu tot felul de pretenţii în ceea ce priveşte cadoul pe care şi-l dorea. La început era vorba de un joc Lego mic, apoi de o maşinuţă radio-comandată, ca în final să se ajungă la o bicicletă. De unde să scoată bietul Angheluţă atâţia bani? Se mai apropia şi Crăciunul cu alte cheltuieli, mai aveau un copil mic căruia îi trebuiau scutece şi lapte praf. De grija banilor bietul Angheluţă nu putea să doarmă nici noaptea cum trebuie. Obosit era la culcare, obosit se trezea. Şi parcă timpul trecea degeaba, neaducând nimic bun. Nici măcar timp pentru o carte citită, sau un film la televizor. Să nu mai vorbim despre mersul la biserică. El care înainte era un cuvios, acum nu mai trecuse de multă vreme pe la biserică. Vineri seara, ajuns acasă, spera la un moment de odihnă. Începuse de trei luni să citească o carte japoneză şi cu toate că-i plăcea mult nu reuşea să o termine. Încă din autobuzul înghesuit visa la fotoliul său şi la finalul cărţii. Dar soarta îi era deja hotărâtă şi încă într-un mod cât se poate de neplăcut pentru el. Nevastă'sa cea cicălitoare l-a luat în primire de cum a intrat pe uşă, anunţându-l că mâine vor merge cu toţii la McDonald's, unde a făcut rezervare pentru petrecerea copilului.
- Nu, aşa ceva nu se poate, eu nu merg, ripostă bietul Angheluţă, care ura din toată inima poporul american şi în special mâncarea de fast-food.
- Ba uite că se poate, am plătit deja avansul, îi răspunse soţia.
- Eu nu merg.
- Ba ai să mergi, pentru că e copilul tău. Plus că vin şi părinţii colegilor lui de clasă. Ce or să zică?
Până să se dezmeticească bine, bietului Angheluţă i se aduse la cunoştinţă că cel mic rămăsese fără scutece. Cu alte cuvinte, pe un ton destul de poruncitor nevastă'sa îl trimise la cumpărături.

"Băga-mi-aş pula în ea de treabă!", gândi bietul Angheluţă. Se încălţă la loc şi plecă afară. Intră în primul butic de bloc şi din răzbunare îşi cumpără o bere de 2 litri, la PET. Câteva blocuri mai încolo era un parc unde îşi găsi o bancă tocmai bună pentru a bea berea în singurătate. Avea nevoie de puţină linişte, iar berea amară i se scurgea plăcut pe gât. Nici nu mai conta că frigul începutului de iarnă se coborâse peste oraş. Cum stătea bietul Angheluţă zgribulit cu gândurile sale rele, lângă banca lui se opri cineva care-i spuse: "Bună seara, Anghel!". Era Mona, mama Robertei. Roberta era colegă de clasă cu băiatul lui şi se cunoşteau de la şedinţele cu părinţii. Frumoasă, dichisită, divorţată, curviştină cum o socotea nevasta bietului Angheluţă. Însă acesta nu credea aşa ceva despre Mona, pe care de fapt o chema Ramona. Tresări speriat când femeia îl salută şi se ridică de pe bancă cu un automatism pe care nu-l putu controla, vărsând totodată şi berea.  Mona era o femeie prietenoasă şi-l pupă pe amândoi obrajii pe bietul Angheluţă, într-un mod cât se poate de moldovenesc, adică aproape de buze. Bietului Angheluţă îi plăcu acest lucru. După cum am mai spus, Mona, care de fapt se numea Ramona, era o femeie frumoasă. Femeia stătea în apropiere, iar bietul Angheluţă era mai mult decât bucuros să o conducă acasă şi chiar o invită la petrecerea fiului său de la McDonald's, deşi nu ştia dacă Roberta era în relaţii bune cu fiul său, însă dorea să o enerveze puţin pe nevastă'sa. Ştia prea bine că nu o suportă pe mama Robertei. Mona acceptă, iar în faţa blocului ei cei doi se mai pupară moldoveneşte încă o dată. Bietul Angheluţă cumpără scutece şi se întoarse acasă.

Mirosul de la McDonald's îi întoarse stomacul pe dos, iar când a trebuit să socializeze cu părinţii celor invitaţi îi veni să vomite de-a dreptul. Le zâmbi unor oameni pe care abia îi cunoştea, le mulţumi pentru cadourile aduse, le oferi sucuri şi hamburgeri. Se văzu obligat să mânânce produse de fast food ce păreau făcute din cauciuc pentru a nu strica mersul petrecerii. Era şi Mona printre părinţi, însă doar se priviră. Avea impresia că femeia îl priveşte cu subînţeles. Nu ştia de ce, dar îi plăcea acest lucru. Cei mici se jucau, simţindu-se în largul lor. Bietul Angheluţă mai mâncă un hamburger şi se retrase într-un colţ, departe de copii şi ceilalţi părinţi. Fără să vrea ascultă discuţia unui cuplu aflat la o masă de lângă el. Doi tineri îmbrăcaţi elegant, care parcă făceau notă discordantă cu acest fast food.
- Îţi mai aduci aminte pastele pe care le-am mâncat la Hotel Vilnius atunci când ne-am cunoscut?
- Daaa, grozave. Mie nu mi-au ieşit aşa niciodată. Îmi ies tot uscate.
- Păi le-am reconstituit eu acasă şi au ieşit identice cu alea de la Vilnius. Chiar le-am spus Paste Vilnius.
- Da? Cum ai făcut?
- Păi uite aşa:

Pentru 6 porţii sănătoase:
- o pungă penne rigate Combino (2,5 lei)
- 100 grame brânză rasă Grana Padano (7 lei)
- 500 grame smântână de gătit Pilos (3 lei)
- 200 grame de caşcaval ras (5 lei)
- 500 grame de ciuperci (4 lei)

În apa fiartă se pun pastele şi se dau 10 minute în clocot, timp în care tragem ciupercile în wok. Pe al treilea ochi al aragazului punem smântâna de gătit la încălzit şi aproape de punctul de fierbere turnăm brânza rasă Grana Padano. Amestecăm până se omogenizează brânza. Scurgem pastele fierte şi punem imediat peste ele caşcavalul ras şi ciupercile, iar la sfârşit sosul fierbinte (format din smântâna de gătit şi brânza Grana Padano). Amestecăm bine după care lăsăm 5 minute să se pătrundă totul. Servim alături de un vin alb. Un preparat ieftin, rapid, gustos.

- Văd că toate ingredientele sunt de la Lidl.
- Păi da. Eu sunt fan Lidl.
- Ăsta nu e un magazin de săraci?
- Depinde.

Bietul Angheluţă era acaparat de discuţia celor doi şi îşi spuse că va încerca această mâncare acasă. Sau poate la Mona, dacă-l va invita vreodată pe la ea. Ar mai fi ascultat la ce vorbeau cei doi oameni, dar începuse să-l doară burta. Mâncarea de fast-food avea un efect purgativ asupra lui. Se grăbi spre WC, care la McDonald's era destul de curat. Totuşi, ca o măsură de precauţie, nu se aşeză direct pe capacul closetului, ci mai înainte îl inveli în hârtie igienică. Cum stătea el aşa, uitându-se la uşa WC-ului din faţa sa, observă, scrise cu markerul, următoarele versuri:
Zilele sunt lungi când Bălan trage la căruţă
Nopţile sunt scurte când mă scarpin la puţă
Nopţi şi zile mă uit la Pantera Roz
Viaţa e frumoasă când citesc Amos Oz.
Nu-i plăcură aceste versuri, mai ales că murdăreau albul imaculat al încăperii unde se afla WC-ul. În maşină ţinea o sticluţă cu diluant, pentru că în timpul liber, pentru un venit suplimentar, bietul Angheluţă mai mergea pe la oameni ca să facă diverse lucrări. După ce termină treaba la WC şi se simţi uşurat se duse la maşină pentru a lua diluantul. Trebuia să şteargă prostia de catren de pe uşa toaletei de la McDonald's.

La întoarcere, când să intre la WC se întâlni cu Mona care-l făcu atent.
- Ne vedem în trei minute. Vreau să-ţi dau ceva.
- Ce să-mi dai?
- O să vezi. Ne vedem aici în trei minute.
Atât îi spuse, după care femeia intră în toaleta femeilor, iar bietul Angheluţă intră în toaleta bărbaţilor unde şterse cu diluant uşa. Versurile dispărură ca prin minune. Pe culoarul celor două toalete Mona îi dădu o pungă mică şi-i spuse să o ascundă bine şi să se uite ce-i înăuntru doar acasă, când o să fie singur. Apoi se întoarseră în mijlocul petrecerii, când tocmai se aducea tortul de căpşuni cu frişcă. Cu punga Monei îndesată în buzunar, bietul Angheluţă îşi luă fiul în braţe şi dădu tonul cântecului de "La mulţi ani!".

După ce toţi ai casei merseră la culcare, bietul Angheluţă se duse la baie şi deschise punga secretă de la Mona. Femeia îi dăruise chiloţii ei purtaţi. Bietul Angheluţă îi duse la nas şi inspiră adânc. Miroseau a parfum bun şi vag a femeie. Chiloţii nevesti'sii din maşina de spălat miroseau a vagin nespălat şi nici nu erau atât de fini precum chiloţii Monei. Bietul Angheluţă se masturbă cu chiloţii Monei, după care-i aruncă pe geam. Tocmai începuse ninsoarea. Pentru Angheluţă erau un nou început.