Hârtie igienică, pui rotisat, vin moldovenesc

Într-o seară am rămas fără hârtie igienică. Nu, nu cazul disperat când ești pe toaletă, ai făcut treaba și constați că nu mai este hârtie. Mai aveam doar o rolă în toată casa și prevăzător fiind am decis că este cazul să merg la Mega Image-ul din cartier, unde am găsit un bax de 16, cu trei straturi. Cu baxul de hârtie igienică în mână, m-am așezat la casele de marcat, unde era o coadă destul de lungă. În ultima vreme este deschisă o singură casă din patru existente, iar în această locație nu există nici case self checkout. Rândul merge încet, iar eu sunt cu gândurile mele și cu baxul de hârtie igienică într-o mână. Din când în când mai scot telefonul mobil din buzunar, intru pe facebook și ies în secunda următoare, un fel de reflex necontrolat al vremurilor moderne. Într-un final ajung al doilea la casa de marcat, în fața mea fiind o femeie în jur de 55 de ani, care începe discuția cu casiera. Își cumpărase, printre altele, o pungă cu pui rotisat, produs popular în magazinele Mega Image.

- Știți cumva când intră produsele la vânzare accelerată de 50%?, întreabă clienta. 
- Nu știu, doamnă, îi răspunde obosită angajata de la casă.
- Păi nu ar trebui după 4 ore? Cum să fac să cumpăr și eu puiul ăsta redus la 50%?
- Vorbiți cu șefa de magazin.
- Păi unde este? 
- Era la raionul de pâine. Mergeți acolo!

Iar apoi casiera strigă: "Betty! Betty! Vrea o doamnă să vorbească cu tine!". Clienta pleacă înspre raionul de pâine, lăsând produsele deja marcate la casă pe tejghea, luând doar punga cu pui pe care dorea să plătească doar 50% din preț. Desigur, eu am rămas în așteptare, nu se putea închide bonul din fața mea. O aud pe clientă, printre rafturi strigând: "Doamna Betty! Doamna Betty!". Dar între timp Betty venise la case și întreba ce s-a întâmplat. Clienții murmurau nervoși, dar totuși nimeni nu spunea ceva concret. Eu, nervos și grăbit în astfel de situații, eram curios să văd ce se întâmplă cu puiul. A durat un pic această poveste, iar între timp casiera s-a gândit să îmi scaneze produsele la casa de lângă, care oricum era nefolosită. Când a terminat cu mine, s-a reîntors și femeia cu puiul, care găsindu-se cu Betty obținuse reducerea dorită. 

Cu o față spășită și deosebit de sfioasă, femeia s-a întors către coadă și a spus: "Îmi cer scuze!". Un om din coadă i-a răspuns: "Stați liniștită, doamnă! Nu trebuie să vă cereți scuze.". M-am uitat la el, nu era câtuși de puțin ironic. Un bărbat tânăr, îmbrăcat frumos, având într-o mână două sticle de vin Gitana, iar în cealaltă o cutie de bomboane Ferrero Rocher. Un vin de 50 lei/sticla, o cutie de bomboane de 20 de lei. I-a răspuns femeii cu blândețea oferită de superioritatea omului care venise să-și facă o plăcere la magazin, față de semenul său care căuta ceva de mâncare pentru cină, la un preț cât mai avantajos. Mi s-a părut un comportament foarte civilizat, de care recunosc nu aș fi fost capabil, eu care venisem să cumpăr hârtie igienică. Dar mă străduiesc. Mă străduiesc să învăț să fiu mai civilizat. Am plecat spre casă și mă întrebam ce o face omul politicos cu bomboanele. Vinul sigur l-a luat pentru consumul propriu, ținea amândouă sticlele de gât într-o singură mână. Bomboanele or fi fost pentru soție ca să nu îl certe că bea vin? Sau bea vin și mănâncă bomboane de ciocolată?