Cartea asta ar fi putut fi scrisă de orișicine. Vorbește despre o săptămână din viața unui puști care tocmai a terminat clasa a IX a, în București zona Panduri, anul 1978, axându-se pe dragostea lui pentru muzică dar și pentru o colegă de clasă. Sigur, romanul nu se rezumă doar la o săptămână, ci face o incursiune în amintirile protagonistului de prin tabere, de pe la ceaiuri (așa se numeau party-urile cu colegii și prietenii în vremurile alea), din copilărie, povești cu părinții sau alte rude. Tinuț (copilul nostru) provine dintr-o familie excelentă, cu ambii părinți doctori, taică'su ascultă jazz vechi, iar el Led Zeppelin, Pink Floyd și alte nume mari, nicidecum Abba sau Boney M, o muzică comercială a vremurilor respective, pentru omul de rând. Cartea este ușurică, plăcută și amuzantă, deși e cam lungită inutil. Nu e mare lucru de acțiunea ei, dar place așa prin atmosferă. Ciudat faptul că autorului îi scapă unele lucruri, cum ar fi faptul că John Bonham nu murise în 1978, iar Joe Cocker n-a cântat "You can leave your hat on" decât în 1986. De asemenea m-a surprins faptul că nimeni în cartea asta nu discută despre Campionatul Mondial de Fotbal din Argentina care se juca fix în acele zile, mondial despre care se vorbește în minunatul roman "Noapte bună, copii!". Finalul este pur și simplu dezamăgitor. Ce a încercat să facă cu sfârșitul ăsta? E ceva gen postmodernist? Acum, la finalul cărții, stau și mă gândesc la diferențele dintre copiii care au terminat a IX a în 1978, cei care au terminat-o în 1993 (eu de exemplu) și cei care au terminat-o în 2016. Ok cartea, dar nu m-a dat pe spate. Cișmigiu & Co. mi-a plăcut mai mult. ps: Fie nu am fost eu atent, fie nu se specifică liceul unde învață băiatul. Oare la ce liceu e?
(stele: 5-excepțională; 4-foarte bună; 3-bună; 2-așa și așa; 1-slabă; 0-proastă)
AM RAMAS CU IMPRESIA CA E LA INDUSTRIAL 35, din drumul sarii, liceul ala care avea clasa de chimie biologie. treaba cu cocker, bonham si kempes si eu am zis-o, sau poate de la mine ai preluat ideile alea? ma gandeam ca fiind o editie revizuita (asa scrie, nu?) au fost corectate aceste inadvertente.
RăspundețiȘtergere4 stele intr-o zi in care sunt morocanos, altfel, 5 stele.
Nu cred ca era la industrial. Prietenul Mimi era la Industrial, iar parintii lui Tinut au avut grija sa sublinieze asta. Pentru intelectuali era rusine sa aiba copilul la liceu industrial, actualele colegii tehnice. Tu cunosti zona aia mai bine. Nu stiu ce liceu misto s-ar putea afla in apropiere.
ȘtergereSi chestia cu Campionatul Mondial tot tu ai zis-o. Am vrut sa vad daca mai recunosti ce ai comentat in 2011 pe un alt blog.
pai da, kempes, campionatul mondial. nu stiu daca in 1978 liceul ala era industrial. erau alte vremuri, pe care nu le-am apucat. este actualul liceu ion barbu.
Ștergereda, e cum ziceam. vezi aici istoricul. http://www.ltib.ro/despre-noi/istoric/#
"...cu pastrarea profilului initial: chimie-biologie, cu un numar redus de clase dar cu o concurenta la treapta I si a II-a care a indepartat pe multi dintre elevii dornici de a urma acest liceu."
Ștergereaprob pozitiv! asa am ajuns la lazar, fin'ca la 35, care era ceva mai aproape de casa si avea un profil mai potrivit pentru aspiratiile mele dela acea vreme, era o singura clasa de chimie biologie. sigur, la lazar nu era niciuna, dar era lazar in plm!
Inseamna ca l-au dat parintii la liceul ala daca avea profil chimie-biologie, in speranta ca va urma medicina ca si ei.
Ștergere"Cismigiu & Co" (ca tot ai pomenit de ea) e geniala.
RăspundețiȘtergereAm citit-o de vreo 3 ori.
La inceputul verii chiar am fost sa vizitez liceul Lazar, la invitatia unui pusti din trupa de teatru a liceului.
Cismigiu & Co am citit-o de cel putin 5 ori. Prima oara la Breaza prin 1988, unde ma aflam in vacanta cu bunicii la casa pensionarilor de acolo. Sejur foarte frumos de 14 zile.
ȘtergereTin minte din carte ca liceeni interbelici erau innebuniti dupa lapte batut.
ȘtergereLucru ciudat pentru zilele noastre.
posibil să fie un eufemism pentru berică. cred că și la finele cărții, cînd s-au dus în excursie la curtea de argeș, zice că au mers la cofetărie & după aia au cântat fel de fel de manele interbelice. mult mai probabil că au fost la o crâșmă.
ȘtergereAm terminat ieri "barbatul cu cele trei morti ale sale" de Mihai Cantunari.
RăspundețiȘtergereO carte-jurnal, cam doua treimi autorul se plange de zilele actuale (cu boala, batranete etc.) dar in restul de o treime evoca anii '60-'70.
Copilaria in cartierul Vatra Luminoasa (pe care il stim atat de bine), anii de indragosteli naive ca elev la liceul Basarab, escapade la Costinesti, unde isi vede cateva colege la nudism, formatia de rock a varului sau etc.
Merita citita, ca lectura usoara de vara !
Cartea asta am primit-o cadou de la diriginta cand am terminat clasa a IX-a.
RăspundețiȘtergereP.S. am ajuns pe blogul asta prin articolul Basket (5.12.2012)
Frumos ca diriginta va facea cadouri. Pe noi din contra, ne punea sa cumparam tot felul de carti inutile unde era ea co-autoare.
RăspundețiȘtergerevai! a murit ovidiu verdeș!
RăspundețiȘtergereCum ar zice Raluca Turcan, sa-i dea Dumnezeu sanatate. Ca a fost o gura de aer proaspat in anii 2000.
Ștergerea apărut o 9 ediție. în top 10 polirom. multe titluri de capitole sunt șchimbate. oare și conținutul? ar trebui să o achiziționez, nu?
RăspundețiȘtergeren-am pomenit de scandalul de la antene legat de cartea asta. acum vreo 15-20 de ani. intrase un fragment în manuale și alde ăia s-au scandalizat, că e roman porno grafic. ce cretini! din ce țin minte, nici nu apar cuvinte populare în roman. ce i-a oripilat pe anteniști a fost o referință la play boy.
Nu era nevoie sa fie pula-pula-pizda-pizda. Pt genul ala de oameni (profesorasii & parintii care au dat subiectul la A1, cum peste ani s-au gasit unii sa-l reclame si pe Tocilescu, tot acolo cred), orice exprimare mai libera era vulgara in sine, nemaivorbind de oroarea ca un personaj sa detina un Playboy. Televiziunea doar prelua si amplifica indignarea populara, desi e drept ca si in mod natural ar fi reactionat probabil la fel (vezi si raderea lui Neagoe - mai tarziu, cred - il vedeai pe gadea cat de satisfacut era cand isi citea ala textele despre pishat ketamina, era realmente convins ca asa ceva n-ar trebui sa existe).
Ștergereda, a fost divina chestia aia cu gadea. 'i-ati facut analize de urina iubitei dvs?' 'dvs ati scris un roman?'
Ștergere