Deprinderi

În clasa a V a aveam două ore pe săptămână de atelier. Se făceau la o altă școală, tot la noi în cartier. Dimineața, iar noi atunci învățam după-amiaza. Ne îmbrăcam în halate albastre muncitorești și plecam spre școala cu pricina. Acolo ne ocupam cu traforajul, adică tăiam diverse figurine din placaj. Se găseau în comerț truse de traforaj, care includeau un fierăstrău special și câteva pânze de tăiat (pânzele erau consumabile, se încingeau și se rupeau la un moment dat dacă le utilizai prea mult; le mai dădeam noi cu săpun ca să meargă mai bine), o menghină, o pilă. Eu mi-am cumpărat trusa mea de la magazinul Materna. Mai țineți minte rețeaua de magazine Materna? Profesorul nostru de traforaj era tovarășul Tomescu Constantin, iar noi îi spunem "nentu Tomescu". El deasemenea era îmbrăcat în halat albastru și era un fel de maistru, cum întâlneai foarte mulți în acele vremuri prin uzine. Vorbea cu accent din zone îndepărtate de București. Erau la modă oameni ca el pe atunci. Trebuia să folosim lățimea fibrei placajului, care conferea rezistență piesei. Daca făceam piesa pe lungime, aceasta se putea rupe usor. Rezistența materialelor, cunoștințe de bază. Nentu Tomescu știa să fie dur, odată colegul nostru Macrea realizând piesa pe partea mai puțin durabilă, Nentu Tomescu nu a stat la discuție și i-a rupt-o. Spre finalul clasei a V a eram deja experți cu toții și foloseam mașina de pirogravat. Am făcut multe chestii frumoase sub îndrumarea nentului Tomescu, precum cutia de bijuterii sau un fel de jucărie pentru copii formată dintr-un băț și o roată pe care sărea un cățeluș. După terminarea orelor de atelier mai aveam timp berechet până începeau celelalte ore la școală noastră, așa că toți colegii jucam fotbal cu o minge de tenis. Țin minte și acum cum fugeam cu toții în halatele alea albatre după minge. Doar băieții făceau atelierul de traforaj, fetele făceau ceva cursuri de gospodărie, învățau să coasă sau să facă mâncare.

În clasa a VI a am făcut un alt atelier, atelierul de lăcătușerie. Orele se țineau la Liceu Industrial nr 21, celebrul Anghel Sagliny. Anul 1990, apusul liceelor industriale, acele unități de învățământ care dădeau țării noastre oamenii ce lucrau în fabrici și uzine. Liceele care reprezentau o rușine pentru intelectuali, care priveau de sus către aceste pepiniere ce formau proletarul socialist. Am pătruns și eu în celebrele laboratoare ale liceului 21 și am urmărit cum se făceau piesele la strung. Am învățat să folosesc chiar și un șubler. Liceul 21 era lipit de școala noastră generală, așa că după atelierul de lăcătușerie, mergeam și trăgeam un fotbal adevărat la noi în școală. Nu ne permiteam să stăm în perimetrul liceului, ne intimidau elevii mult mai mari ca noi. Ce s-o fi ales de absolvenții liceului industrial care aveau pe atunci 16-17 ani? În prezent au cam 43 de ani.

În clasele VII și VIII am făcut laboratorul de informatică. Erau deja primii ani de după Revoluția '89, iar calculatorul atrăgea pe toată lumea. Făceam mici progrămele în limbajul Basic, pe calculatoare ICE Felix HC 90. Probabil atunci s-au pus bazele programatorilor din ziua de azi. Cei care s-au ținut de carte atunci sunt cei care câștigă 4000 euro/luna în ziua de azi. Eu înțelegeam doar jocurile din lumea computerelor, iar în ziua de azi am ajuns să folosesc un PS4 și să fiu la ani lumină de salariul mai sus menționat.

Toate aceste deprinderi despre care am vorbit și pe care le-am exersat/studiat în școala generală, erau menite să formeze omul de mai târziu. A depins de fiecare ce a dorit să învețe și ce drum și-a făcut în viață. În prezent copiii noștri nu mai fac traforaj sau lăcătușerie în școală, dar fac alte chestii în concordanță cu timpurile moderne pe care le trăim. Nu putem știi dacă era mai bine atunci sau acum.