sâmbătă, 19 iulie 2014

Mo Yan - Baladele usturoiului din Paradis

Paradis este un judeţ al Chinei renumit pentru producţia de usturoi. Este foarte posibil ca usturoiul ce se află pe mesele noastre să fie produs în Paradis, plantat şi recoltat de personaje precum cele din minunata carte a lui Mo Yan. Romanul pleacă de la un fapt real şi dureros, revolta ţăranilor cultivatori de usturoi din anul 1987, ca urmare a blocării vânzării acestei legume din pricina hoţiei politicienilor şi a birocraţiei care în China era la ordinea zilei în acele timpuri şi poate este şi în prezent. Pe fundalul acestei revolte facem cunoştinţă cu personaje foarte expresive şi bine conturate cu nume frumoase precum Gao Yang, Gao Ma, Mătuşa Fang a Patra ori Jinju, ţărani simpli însă caractere puternice ce vor impresiona cititorul. Mo Yan este foarte dur, dar asta mulţi dintre noi o cunosc pentru că au citit Sorgul Roşu. Vom citi despre bătăi crunte, despre lins vomitătură de pe jos, despre băut urină, dar scriitorul ştie să fie şi melodios, cartea fiind presărată şi cu fraze în genul acesteia: "Gao Yang puse capul pe pernă, închise ochii şi două lacrimi răzleţe i se prelinseră pe obraji. În mare taină, încredinţat că nu-l aude nimeni, oftă. Luna nouă, de un galben palid, atârna într-un colţ, în crângul cerului, dezvăluindu-şi blândeţea fără margini.". Vom citi despre dragoste, despre lupta pentru dreptate, despre omenie şi frumuseţea oamenilor simpli, însă vom citi din plin şi lucruri care ne vor revolta, într-un roman absolut superb al acestui chinez laureat cu Nobel, după părerea mea un clasic al literaturii ce parcă vine de undeva de la începutul secolului trecut. E o carte obligatorie pentru cititorii rafinaţi.

22 de comentarii:

  1. daca ma enerveaza ceva la blogul tau, sunt 2 chestii: prima, ca am senzatia (chiar certitudinea, de-acum) ca citesti carti misto si descoperi autori remarcabili cu mult inaintea mea, si a doua ca vorbesti despre literatura intr-un anume fel de care eu nu sunt capabila. si a treia chestie: ca nu pot da Like la artocolele tale....:)

    RăspundețiȘtergere
  2. O voi citi și eu. Așteaptă de ceva vreme. E printre puținele cărți din literatura asiatică pe care le am. Nu știu dacă scenele dure pe care le menționezi vor fi pe placul meu, mai ales că observ un imens contrast între acestea și citatuș pe care l-ai redat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. venite de la Mo Yan, aceste scene dure nu par deloc dure sau scarboase. remarca asta si prietena noastra, Ema Cojocaru care a citit Sorgul Rosu.

      Ștergere
    2. Ohoo, ba tot mi s-au părut dure în ciuda stilului, dar tu, ca bărbat, poate că ești mai rezistent la scenele violente. Am zis că Mo Yan are o plasticitate și o poezie care îndulcesc scenele crunte, încât efectul lor se mai diminuează, ba uneori trece în pictural. Însă da, chiar devin mai ușor de suportat (nu toate, dar...să zicem că multe dintre ele).

      Ștergere
  3. Mă piș pe usturoiul chinezesc. (Cine vreo legătură cu agricultura mă înțelege.)
    Cartea probabil e bună.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce să aibă? Are o copertă frumoasă și ai descris-o destul de interesant. Tu știi mai bine, că ai citit-o.

      Ștergere
  4. Ce are usturoiul ? Nu la carte ma refeream!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate se referă la mujdeiul care iese albastru din cauza usturoiului chinezesc. :) Legătura cu agricultura n-o cunosc.

      Ștergere
    2. Aha. S-ar putea să dau cândva un răspuns detaliat, pe blogul meu, nu aici, că nu meriți. Pentru că nu știi să respecți termenii unui pariu și pentru că mi-ai deformat numele, ceea ce în lumea online e o mare jignire.

      Ștergere
  5. nu prea mi-a placut red sorghum. prea lunga. si nu stiu de ce a dezordonat cronologic naratiunea. asta cu usturoiul ma tem ca e si mai slabutza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tarantino de ce a dezordonat cronologic pulp fiction? usturoiul e si mai dezordonata fata de sorgul rosu.

      Ștergere
    2. multi oameni au ales un narativ nonlinear, nu numai tarantino. dar red sorghum nu crez ca se preta la asa ceva. pur si simplu, nu era cazul.
      sactamana viitoare la ora asta sunt la dream theater. sper sa ne vedem pe acolo!

      Ștergere
    3. ai lasat acest mesaj pentru child probabil. sa speram ca vede aceste comentarii.

      Ștergere
    4. si tara vinului de ce nu citesti? cred ca voi citi acest volum.

      Ștergere
    5. o sa-l citesc. il am in biblioteca. inca nu i-a venit randul.

      Ștergere
  6. Hmm, coincidență sau... ne-ai văzut pe mine și pe Andreea că ne codim atât și ai decis să iei taurul de coarne? :)
    Aha, deci Mo Yan vine cu un repertoriu nou de scene crunte, pe care nu-mi amintesc să le fi întâlnit în Sorgul roșu. Vom vedea cum voi face față și Usturoiului, pe care o să-l citesc și eu lunile acestea, având în vedere că este împrumutat. Trebuie să mă pregătesc psihic, dar mă bucură faptul că Mo Yan îndulcește și aici duritatea prin poezie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit pentru prorpria-mi placere, nicidecum pentru a va impulsiona pe voi. Dar daca in urma acestui post pe blog va impulsionez, nu pot decat sa ma bucur.

      Ștergere
  7. Aveam demult în plan să citesc ceva de acest scriitor, dar asta cu vomă și urina e chiar...grețoasă :(.

    RăspundețiȘtergere