marți, 27 februarie 2024

Haruki Murakami - Pădurea norvegiană

Unul dintre romanele excelente ale lui Murakami, recitit după mai bine de 15 ani. Probabil cea mai puțin fantasmagorică dintre toate cărțile lui, o poveste de dragoste interesantă, petrecută  în Japonia pe la sfârșitul anilor '60, derulată în binecunoscutul stil, care oferă cititorului o lectură extrem de facilă și foarte plăcută. Caracteristice prozei lui Murakami, simplitatea și lejeritatea frazei, modul autorului de a realiza ceva senzațional din nimic (descrierea unor activități banale ce converg către ceva ieșit din comun) dau încredere cititorului de rând, care descoperă frumusețea literaturii și chiar prinde curaj, apucându-se să scrie diferite povestiri sau nuvele. Citind, începi să-l invidiezi pe Watanabe, personajul cărții, și îți dorești să ai 19 ani, să locuiești într-o cameră de cămin la Universitatea din Tokyo, să citești "Marele Gatsby" în timp ce bei whisky, sâmbetele să mergi prin Love Hoteluri cu diferite fete agățate prin baruri, să lucrezi la un magazin de muzică, dar mai ales să ai toată libertatea din lume. Sigur, personajele feminine ale cărții, Naoko și Midori, nu sunt deloc întregi la cap și-i pun mari probleme tânărului Watanabe. 

Departe de capodoperele lui Murakami, totuși Pădurea norvegiană ocupă un loc aparte în sufletul meu, pentru că:

- este sensibilă, nu are nici pe departe forța dragostei din Geamilia lui Aitmatov, ori One Day (din recenta miniserie Netflix, cartea nu am citit-o), dar japonezii percep altfel dragostea, iar Murakami o prezintă frumos
- are multe pasaje cu referire la muzică bună, gen Walttz for Debby a lui Bill Evans ori The Rolling Stones - Jumpin' Jack Flash
- are multe referiri la cărți bune, gen De veghe în lanul cu secară sau Muntele vrăjit (voi ați citit Muntele vrăjit?)
- are multe referiri sexuale de-a dreptul încântătoare, exprimate cu foarte mare ușurință, fără urmă de vulgaritate
- are multe referiri la mâncare japoneză și băuturi (la un moment dat se pomenește brandul de whisky Chivas, deși japonezii au whisky-uri autohtone excelente, dar probabil e mai cool să bei ceva de import)
- este scrisă simplu, dar totuși cu multă pricepere, te ține în priză, vii cu plăcere acasă obosit de la muncă și abia aștepți să te delectezi cu scrierea lui Murakami

8 comentarii:

  1. Tu ce făceai la 19 ani ??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Regretam foarte tare perioada liceului, probabil și cea mai frumoasă perioadă a vieții mele. Eram bucuros pe plan sportiv, Utah Jazz juca finala NBA. Cred că citeam Crimă și pedeapsă. Jucam Half Life în rețea. Beam bere Gambrinus la 1 litru. Îmi luam prima oară un telefon mobil, Motorola d368. Voi ce făceați la 19 ani?

      Ștergere
    2. Eram la Școala populară de Artă, singurul băiat în clasa plină de fete.
      Una dintre fete (Maria) îmi arăta o atenție deosebită, dar (din prostie sau lipsă de experiență) n-am făcut pasul spre ea.

      Liceul nu-l regretam, că a fost o perioadă nereușită din viața mea.

      Economiseam fiecare ban, pentru a-mi lua primul computer (luat pe bucăți).

      Ștergere
    3. La 19 ani... terminasem anul I de facultate si m-am angajat ca sa nu ma-ntorc acasa. Si angajat am ramas, in diverse forme, de-atunci. Cred ca fiecare perioada a avut ceva al ei, inclusiv liceu, dar nu pot spune ca sunt nostalgic dupa una anume, mai ales c-am incercat mereu sa le valorific atat cat s-a putut si cat m-a dus bila.

      Ștergere
  2. "Marele Gatsby" e despre un bogatas, care risipea banii pe unde apuca.

    Lui Fitzgerald ii placea sa scrie despre bogati.
    Daca traia in vremurile noastre, ar fi scris un roman despre Titina !!
    Ar fi fost un excelent titinolog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Murakami e genul de om care merge la restaurant, sau care gătește la domiciliu ??

    RăspundețiȘtergere